1In diesem Buch enthüllt Jesus Christus die Zukunft. Gott gab ihm den Auftrag, seinen Dienern zu zeigen, was nach Gottes Willen schon bald geschehen muss. Christus schickte seinem Diener Johannes einen Engel, der ihm alles übermitteln sollte.2Alles, was er gesehen und gehört hat, gibt Johannes hier weiter. Er bezeugt, was Gott gesagt und Jesus Christus ihm gezeigt und bestätigt hat.3Glücklich ist, wer die prophetischen Worte dieses Buches anderen vorliest; und glücklich sind alle, die sie hören und danach handeln. Denn schon bald wird dies alles in Erfüllung gehen.
Grüße an sieben Gemeinden
4Dies schreibt Johannes an die sieben Gemeinden in der Provinz Asia: Ich wünsche euch Gnade und Frieden von Gott, der immer da ist, der von Anfang an war und der kommen wird; Gnade und Frieden auch von den sieben Geistern vor Gottes Thron5und von Jesus Christus, der uns zuverlässig Gottes Wahrheit bezeugt. Er ist als Erster vom Tod zu einem unvergänglichen Leben auferstanden und herrscht über alle Könige dieser Erde. Er liebt uns und hat sein Blut für uns vergossen, um uns von unserer Schuld zu befreien,6er gibt uns Anteil an seiner Herrschaft und hat uns zu Priestern gemacht, die Gott, seinem Vater, dienen. Ihm gebühren alle Ehre und Macht in Ewigkeit. Amen!7Seht! Jesus Christus wird auf den Wolken kommen. Alle Menschen werden ihn sehen, auch die, die ihn ans Kreuz geschlagen[1] haben. Dann werden alle Völker dieser Erde jammern und klagen. Das wird ganz sicher geschehen. Amen! (Sach 12,10)8Gott, der Herr, spricht: »Ich bin der Anfang, und ich bin das Ziel, das A und O.[2]« Ja, er ist immer da, von allem Anfang an, und er wird kommen: der Herr über alles!
»Schreib alles auf!«
9Ich, Johannes, bin euer Bruder und teile mit euch Bedrängnis und Verfolgung. Wie ihr halte ich darin geduldig und standhaft aus, und ebenso wie ihr habe ich Anteil an Gottes Reich. Weil ich Gottes Botschaft verkündet und Jesus öffentlich bezeugt habe, wurde ich auf die Insel Patmos verbannt.10An einem Sonntag[3] ergriff mich Gottes Geist. Ich hörte hinter mir eine gewaltige Stimme, durchdringend wie eine Posaune:11»Schreib alles auf, was du siehst, und sende das Buch an die sieben Gemeinden: nach Ephesus, Smyrna und Pergamon, nach Thyatira, Sardes, Philadelphia und Laodizea.«12Ich drehte mich um, weil ich sehen wollte, wer zu mir sprach. Da sah ich sieben goldene Leuchter.13Mitten zwischen ihnen stand einer, der wie ein Mensch aussah[4]. Er hatte ein langes Gewand an, und um die Brust trug er einen goldenen Gürtel.14Seine Haare waren so hell wie reine Wolle, ja, weiß wie Schnee. Seine Augen leuchteten wie die Flammen eines Feuers,15die Füße glänzten wie glühende Bronze im Schmelzofen, und seine Stimme dröhnte wie das Tosen einer mächtigen Brandung.16In seiner rechten Hand hielt er sieben Sterne, und aus seinem Mund kam ein scharfes, doppelschneidiges Schwert. Sein Gesicht leuchtete strahlend hell wie die Sonne.17Als ich das sah, fiel ich wie tot vor seinen Füßen nieder. Aber er legte seine rechte Hand auf mich und sagte: »Fürchte dich nicht! Ich bin der Erste und der Letzte,18und ich bin der Lebendige. Ich war tot, doch nun lebe ich für immer und ewig, und ich habe Macht über den Tod und das Totenreich[5].19Schreib auf, was du nun gleich gezeigt bekommst – was jetzt geschieht und was dann in Zukunft geschehen wird.[6]20Die sieben Sterne in meiner rechten Hand und die sieben goldenen Leuchter, die du gesehen hast, haben folgende Bedeutung: Die sieben Sterne sind die Engel[7] der sieben Gemeinden, und die sieben Leuchter sind diese Gemeinden selbst.« (Offb 2,1; Offb 3,1)
Offenbarung 1
Noua Traducere Românească
Prolog
1Descoperirea lui Isus Cristos, pe care I‑a dat‑o Dumnezeu, ca să le arate robilor Lui ce trebuie să se întâmple în curând. Le‑a făcut‑o cunoscută trimițându‑Și îngerul la robul Său Ioan,2care a mărturisit tot ce a văzut cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu și la mărturia lui Isus Cristos.3Fericit este[1] cel ce citește[2] și fericiți sunt cei ce aud cuvintele acestei profeții și păzesc lucrurile scrise în ea, căci vremea este aproape! (Offb 14,13; Offb 16,15; Offb 19,9; Offb 20,6; Offb 22,7; Offb 22,14)4Ioan, către cele șapte[3] biserici care sunt în Asia[4]: har și pace vouă de la Cel Care este, Care era și Care vine, de la cele șapte duhuri[5] care se află înaintea tronului Său (Jes 11,2; Sach 4,6; Sach 4,10)5și de la Isus Cristos, Martorul credincios, Întâiul născut[6] dintre cei morți și Conducătorul regilor pământului! A Celui Care ne iubește, Care ne‑a eliberat din păcatele noastre prin sângele Lui (Ps 89,27)6și ne‑a făcut o Împărăție, preoți[7] pentru Dumnezeu, Tatăl Său, a Lui să fie slava și puterea în vecii vecilor! Amin. (2Mo 19,6; 1Petr 2,5; 1Petr 2,9)7Iată, El vine cu norii[8] și orice ochi Îl va vedea, chiar și cei care L‑au străpuns[9]. Toate semințiile pământului se vor jeli din cauza Lui. Da! Amin![10] (Dan 7,13; Sach 12,10)8„Eu sunt Alfa și Omega[11], zice Domnul Dumnezeu, Cel Care este, Care era și Care vine, Cel Atotputernic!“ (Offb 21,6)
Viziunea lui Ioan despre Cristos
9Eu, Ioan, fratele vostru și părtaș împreună cu voi la necaz, la Împărăție[12] și la răbdarea în Isus, mă aflam pe insula Patmos[13], din cauza Cuvântului lui Dumnezeu și a mărturiei lui Isus.10În ziua Domnului[14] eram în Duhul și am auzit în spatele meu un glas puternic ca o trâmbiță, (Apg 20,7)11zicând: „Scrie pe un sul ceea ce vezi și trimite‑l celor șapte biserici: în Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia și Laodicea[15]!“12M‑am întors să văd ce glas vorbea cu mine. Și când m‑am întors, am văzut șapte sfeșnice de aur,13iar în mijlocul sfeșnicelor, pe „Cineva asemenea unui fiu al omului“[16]. Era îmbrăcat într‑o mantie care‑I ajungea până la picioare și era încins la piept cu un brâu de aur.[17] (2Mo 28,4; 2Mo 29,5; Dan 7,13)14Capul și părul Lui erau albe ca lâna albă sau ca zăpada,[18] ochii Lui erau ca flacăra focului,[19] (Dan 7,9; Dan 10,6; Offb 2,23; Offb 4,6)15picioarele Lui erau asemenea bronzului încins, ars ca în cuptor, iar glasul Îi era asemenea vuietului unor ape mari.[20] (Hes 1,24; Hes 1,27; Dan 10,6)16În mâna dreaptă avea șapte stele, și din gură Îi ieșea o sabie ascuțită, cu două tăișuri. Fața Lui era ca soarele atunci când strălucește în toată puterea lui.17Când L‑am văzut, am căzut la picioarele Lui, ca mort. El Și‑a pus peste mine mâna dreaptă și mi‑a zis: „Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi și Cel de pe urmă18și Cel Ce trăiește! Am fost mort, dar iată că sunt viu în vecii vecilor! Eu am cheile morții și ale Locuinței Morților[21]!19Așadar, scrie ce ai văzut, ce este acum și ce urmează[22] să se întâmple după acestea!20Cât despre taina[23] celor șapte stele pe care le‑ai văzut în mâna Mea dreaptă și a celor șapte sfeșnice de aur, cele șapte stele sunt îngerii[24] celor șapte biserici, iar cele șapte sfeșnice sunt cele șapte biserici. (Offb 2,1; Offb 2,8; Offb 2,12; Offb 2,18; Offb 3,1; Offb 3,7; Offb 3,14)