1Eine große Menschenmenge folgte Jesus, als er vom Berg herabstieg. (Mk 1,40; Lk 5,12)2Da kam ein Aussätziger und warf sich vor ihm nieder: »Herr, wenn du willst, kannst du mich heilen[1]!«3Jesus streckte die Hand aus, berührte ihn und sagte: »Das will ich! Sei gesund!« Im selben Augenblick war der Mann von seiner Krankheit geheilt.4Da befahl ihm Jesus nachdrücklich: »Sag niemandem etwas, sondern geh sofort zum Priester und lass dich von ihm untersuchen. Danach bring das Opfer dar, wie es Mose vorgeschrieben hat.[2] So werden die Menschen sehen, dass ich im Auftrag Gottes handle.« (3Mo 14,2)
Ein Hauptmann vertraut Jesus
5Als Jesus in Kapernaum eintraf, kam ein Hauptmann des römischen Heeres zu ihm (Lk 7,1; Lk 13,28)6und bat ihn um Hilfe: »Herr, mein Diener liegt gelähmt bei mir zu Hause und leidet entsetzlich.«7Jesus antwortete: »Ich will mitkommen und ihn heilen.«8Der Hauptmann erwiderte: »Herr, ich bin es nicht wert, dich in meinem Haus zu empfangen. Sag nur ein einziges Wort, dann wird mein Diener gesund.9Auch ich stehe unter höherem Befehl und habe andererseits Soldaten, die mir gehorchen. Wenn ich zu einem sage: ›Geh!‹, dann geht er. Befehle ich einem anderen: ›Komm!‹, dann kommt er. Und wenn ich zu meinem Diener sage: ›Tu dies!‹, dann führt er meinen Auftrag aus.«10Als Jesus das hörte, wunderte er sich sehr. Er sagte zu den Menschen, die ihm gefolgt waren: »Eins ist sicher: Unter allen Juden in Israel bin ich keinem Menschen mit einem so festen Glauben begegnet.11Und ich sage euch: Viele Menschen aus aller Welt werden kommen und mit Abraham, Isaak und Jakob im Himmel das Freudenfest feiern.12Aber die ursprünglich für Gottes Reich bestimmt waren,[3] werden in die tiefste Finsternis hinausgestoßen, wo es nur noch Heulen und ohnmächtiges Jammern[4] gibt.«13Dann sagte Jesus zu dem Hauptmann: »Geh wieder nach Hause! Was du geglaubt hast, soll nun geschehen.« Zur selben Zeit wurde der Diener gesund.
Viele werden geheilt
14Als Jesus in das Haus von Petrus kam, lag dessen Schwiegermutter mit hohem Fieber im Bett. (Mk 1,29; Lk 4,38)15Jesus ergriff ihre Hand, und sofort verschwand das Fieber. Sie konnte sogar aufstehen und für ihre Gäste sorgen.16Am Abend brachte man viele von Dämonen beherrschte Menschen zu Jesus. Er brauchte nur ein Wort zu sagen, und die Besessenen wurden frei und alle Kranken geheilt.17So sollte sich erfüllen, was Gott durch den Propheten Jesaja vorhergesagt hatte: »Er nahm unsere Leiden auf sich und trug unsere Krankheiten.« (Jes 53,4)
Nachfolge duldet keinen Aufschub
18Als Jesus merkte, dass die Menschenmenge um ihn immer größer wurde, wollte er sich von seinen Jüngern mit einem Boot an das andere Ufer des Sees fahren lassen. (Lk 9,57)19Da kam ein Schriftgelehrter zu ihm und sagte: »Lehrer, ich will mit dir gehen, ganz gleich wohin.«20Jesus antwortete ihm: »Die Füchse haben ihren Bau und die Vögel ihre Nester; aber der Menschensohn hat keinen Platz, an dem er sich ausruhen kann.«21Einer, der zu seinen Jüngern gehörte, bat Jesus: »Herr, lass mich erst noch nach Hause gehen und meinen Vater bestatten.«[5]22Doch Jesus erwiderte: »Komm jetzt mit mir und überlass es den Toten, ihre Toten zu begraben!«
Herr über Wind und Wellen
23Danach stieg Jesus in das Boot und fuhr mit seinen Jüngern weg. (Mk 4,35; Lk 8,22)24Mitten auf dem See brach plötzlich ein gewaltiger Sturm los, so dass die Wellen über dem Boot zusammenschlugen. Aber Jesus schlief.25Da liefen die Jünger zu ihm, weckten ihn auf und riefen: »Herr, hilf uns, wir gehen unter!«26Jesus antwortete ihnen: »Warum habt ihr Angst? Vertraut ihr mir so wenig?« Dann stand er auf und befahl dem Wind und den Wellen, sich zu legen. Sofort hörte der Sturm auf, und es wurde ganz still.27Alle fragten sich voller Staunen: »Was ist das für ein Mensch? Selbst Wind und Wellen gehorchen ihm!«
Von Dämonen beherrschte Menschen werden frei
28Als Jesus am anderen Seeufer das Gebiet der Gadarener erreichte, kamen ihm zwei Männer entgegen, die von Dämonen beherrscht wurden. Sie hausten in Grabhöhlen und waren so gefährlich, dass niemand den Weg zu benutzen wagte, der dort entlangführte. (Mk 5,1; Lk 8,26)29»Was willst du von uns, du Sohn Gottes?«, fingen sie an zu schreien. »Bist du gekommen, um uns schon jetzt zu quälen?«30In einiger Entfernung wurde eine große Schweineherde gehütet.31Die Dämonen baten ihn: »Wenn du uns schon austreibst, dann lass uns wenigstens in diese Schweineherde fahren!«32Jesus befahl ihnen: »Ja, fort mit euch!« Da verließen die Dämonen die beiden Männer und bemächtigten sich der Tiere. Sofort stürzte die ganze Herde den Abhang hinunter und ertrank im See.33Die Schweinehirten ergriffen die Flucht, rannten in die Stadt und erzählten, was sie alles erlebt hatten und was mit den beiden Besessenen passiert war.34Nun liefen alle Leute aus der Stadt Jesus entgegen. Sie baten ihn, ihre Gegend wieder zu verlassen.
Matthäus 8
Noua Traducere Românească
Vindecarea unui bolnav de lepră
1Când a coborât Isus de pe munte, L‑au urmat mari mulțimi de oameni. (Mk 1,40; Lk 5,12)2Și iată că un lepros[1] s‑a apropiat și I s‑a închinat, zicând: – Doamne, dacă vrei, poți să mă curățești[2]! (3Mo 13,1; 3Mo 13,2)3Isus a întins mâna, l‑a atins și a zis: – Da, vreau. Fii curățit! Și imediat lepra lui a fost curățită.4Isus i‑a zis: – Vezi să nu spui nimănui, ci du‑te, arată‑te preotului și adu darul pe care l‑a poruncit Moise[3], ca mărturie pentru ei. (3Mo 14,1)
Credința centurionului
5Când a intrat Isus în Capernaum, s‑a apropiat de El un centurion[4] care L‑a rugat (Lk 7,1; Lk 13,28)6și I‑a zis: – Doamne, slujitorul meu zace paralizat în casă și se chinuie cumplit!7Isus i‑a zis: – Voi veni și‑l voi vindeca.[5]8Dar centurionul, răspunzând, a zis: – Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu! Prin urmare, spune doar un cuvânt, iar slujitorul meu va fi vindecat!9Căci și eu sunt un om sub autoritate și am soldați în subordinea mea. Îi spun unuia: „Du‑te!“, și el se duce; și altuia: „Vino!“, și el vine; și sclavului meu: „Fă asta!“, și el face.10Isus a rămas uimit când l‑a auzit și le‑a zis celor care‑L urmau: – Adevărat vă spun că la nimeni în Israel n‑am găsit atâta credință!11Și vă spun că vor veni mulți de la Răsărit și de la Apus și se vor așeza la masă[6] cu Avraam, Isaac și Iacov, în Împărăția Cerurilor.12Dar fiii Împărăției vor fi alungați în întunericul de afară. Acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților!13Apoi Isus i‑a zis centurionului: – Du‑te! Facă‑ți‑se după cum ai crezut! Și slujitorul acestuia a fost vindecat chiar la ora aceea.
Isus vindecă mai mulți bolnavi
14Când a intrat Isus în casa lui Petru, a văzut‑o pe soacra acestuia zăcând la pat și având febră. (Mk 1,29; Lk 4,38)15El i‑a atins mâna și febra a lăsat‑o. Și ea s‑a ridicat și a început să‑I slujească.16Când s‑a lăsat seara, i‑au adus la El pe mulți demonizați, iar El a alungat duhurile prin cuvântul Lui și i‑a vindecat pe toți cei bolnavi,17ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profetul Isaia, care zice: „El a luat neputințele noastre și a purtat bolile noastre“[7]. (Jes 53,4)
Prețul urmării lui Isus
18Când a văzut Isus mulțimea din jurul Lui, le‑a poruncit ucenicilor să treacă de cealaltă parte a mării. (Lk 9,57)19Atunci un cărturar s‑a apropiat și I‑a zis: – Învățătorule, Te voi urma oriunde vei merge!20Însă Isus i‑a spus: – Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului[8] nu are unde să‑Și plece capul. (Dan 7,13)21Un altul dintre ucenicii Săi I‑a zis: – Doamne, dă‑mi voie mai întâi să mă duc să‑l înmormântez pe tatăl meu![9] (Lk 9,59)22Dar Isus i‑a zis: – Urmează‑Mă și lasă morții să‑și înmormânteze morții![10]
Isus liniștește furtuna
23Apoi S‑a urcat în barcă, iar ucenicii Săi L‑au urmat. (Mk 4,36; Lk 8,22)24Și iată că pe mare s‑a stârnit o furtună puternică, astfel încât barca a fost acoperită de valuri;[11] Isus însă dormea.25Ucenicii s‑au apropiat și L‑au trezit, zicând: – Doamne, scapă‑ne, căci pierim!26Însă El le‑a zis: – De ce sunteți fricoși, puțin credincioșilor? Apoi, ridicându‑Se, a mustrat vânturile și marea și s‑a făcut o liniște mare.27Oamenii au rămas uimiți și au zis: – Ce fel de Om este Acesta, de‑L ascultă până și vânturile, și marea?![12] (Hi 38,8; Ps 65,5; Ps 89,9; Ps 107,23)
Vindecarea celor doi gadareni demonizați
28Când a ajuns de cealaltă parte a mării, în ținutul gadarenilor[13], L‑au întâmpinat doi demonizați, ieșind din morminte. Erau atât de cumpliți, încât nimeni nu putea să treacă pe drumul acela. (Mk 5,1; Lk 8,26)29Și iată că au început să strige, zicând: – Ce avem noi de‑a face cu Tine, Fiu al lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinui înainte de vreme?30Undeva mai departe de ei, era o turmă mare de porci care pășteau.31Demonii Îl rugau, zicând: – Dacă ne alungi, trimite‑ne în turma aceea de porci!32El le‑a zis: – Duceți‑vă! Ei au ieșit și au intrat în porci. Și iată că întreaga turmă s‑a repezit pe râpă în jos, în mare[14], și a murit în ape. (Lk 8,31)33Păzitorii turmei au fugit și, intrând în cetate, i‑au anunțat pe oameni cu privire la toate acestea și la ce li se întâmplase demonizaților.34Și iată că toată cetatea a ieșit în întâmpinarea lui Isus. Când L‑au văzut, L‑au rugat să plece din hotarele lor.