1Als Jesus die Menschenmenge sah, stieg er auf einen Berg. Er setzte sich, und seine Jünger versammelten sich um ihn.2Dann begann er, sie mit den folgenden Worten zu lehren:
Wen Jesus glücklich nennt
3»Glücklich sind, die erkennen, wie arm sie vor Gott sind,[1] denn ihnen gehört sein himmlisches Reich. (Lk 6,20)4Glücklich sind, die über diese Welt trauern, denn sie werden Trost finden.5Glücklich sind, die auf Frieden bedacht sind, denn sie werden die ganze Erde besitzen.6Glücklich sind, die Hunger und Durst nach Gerechtigkeit haben, denn sie sollen satt werden.7Glücklich sind, die Barmherzigkeit üben, denn sie werden Barmherzigkeit erfahren.8Glücklich sind, die ein reines Herz haben, denn sie werden Gott sehen.9Glücklich sind, die Frieden stiften, denn Gott wird sie seine Kinder nennen.10Glücklich sind, die verfolgt werden, weil sie nach Gottes Willen leben; denn ihnen gehört sein himmlisches Reich.11Glücklich könnt ihr euch schätzen, wenn ihr verachtet, verfolgt und verleumdet werdet, weil ihr mir nachfolgt.12Ja, freut euch und jubelt, denn im Himmel werdet ihr dafür reich belohnt werden! Genauso hat man die Propheten früher auch schon verfolgt.«
Salz und Licht: Was die Jünger von Jesus für diese Welt bedeuten
13»Ihr seid für die Welt wie Salz. Wenn das Salz aber fade geworden ist, wodurch soll es seine Würzkraft wiedergewinnen?[2] Es ist nutzlos geworden, man schüttet es weg, und die Leute treten darauf herum. (Mk 4,21; Mk 9,50; Lk 8,16; Lk 11,33; Lk 14,34)14Ihr seid das Licht, das die Welt erhellt. Eine Stadt, die oben auf einem Berg liegt, kann nicht verborgen bleiben.15Man zündet ja auch keine Öllampe an und stellt sie dann unter einen Eimer. Im Gegenteil: Man stellt sie auf den Lampenständer, so dass sie allen im Haus Licht gibt.16Genauso soll euer Licht vor allen Menschen leuchten. Dann werden sie eure guten Taten sehen und euren Vater im Himmel preisen.«
Gottes Gebote neu erfüllen
17»Meint nur nicht, ich sei gekommen, das Gesetz und die Worte der Propheten aufzuheben. Nein, ich will sie nicht aufheben, sondern voll zur Geltung bringen! (Lk 16,17)18Ich versichere euch: Nicht der kleinste Buchstabe im Gesetz Gottes – auch nicht ein Strichlein davon – wird je an Gültigkeit verlieren, solange Himmel und Erde bestehen. Alles muss sich erfüllen.19Wenn jemand auch nur das geringste Gebot Gottes für ungültig erklärt und andere dazu verleitet, dasselbe zu tun, wird er in Gottes himmlischem Reich nicht viel bedeuten. Wer sich aber nach Gottes Geboten richtet und sie anderen weitersagt, der wird in Gottes himmlischem Reich großes Ansehen haben.20Ich warne euch: Wenn ihr den Willen Gottes nicht besser erfüllt als die Schriftgelehrten und Pharisäer, kommt ihr ganz sicher nicht in Gottes himmlisches Reich.«
Versöhnung mit dem Gegner
21»Wie ihr wisst, wurde unseren Vorfahren gesagt: ›Du sollst nicht töten! Wer aber einen Mord begeht, muss vor ein Gericht gestellt werden.‹[3] (2Mo 20,13; 5Mo 5,17; Lk 12,57)22Doch ich sage euch: Schon wer auf seinen Mitmenschen zornig ist, gehört vor Gericht. Wer zu ihm sagt: ›Du Schwachkopf!‹, der gehört vor den Hohen Rat, und wer ihn verflucht,[4] der verdient es, ins Feuer der Hölle geworfen zu werden.23Wenn du also deine Opfergabe zum Altar bringst und dir fällt dort ein, dass jemand dir etwas vorzuwerfen hat,24dann lass dein Opfer am Altar zurück, geh zu deinem Mitmenschen und versöhne dich mit ihm. Erst danach bring Gott dein Opfer dar.25Wenn du jemandem etwas schuldig bist, dann setz alles daran, dich noch auf dem Weg zum Gericht mit deinem Gegner zu einigen. Sonst wird er dich dem Richter übergeben, und dieser wird dich verurteilen und vom Gerichtsdiener ins Gefängnis stecken lassen.26Ich versichere dir: Von dort wirst du nicht eher wieder herauskommen, bis du auch den letzten Rest deiner Schuld bezahlt hast.«
Kampf gegen die Sünde
27»Ihr wisst, dass es heißt: ›Du sollst nicht die Ehe brechen!‹ (2Mo 20,14; Mt 18,8; Mk 9,43)28Doch ich sage euch: Schon wer eine Frau mit begehrlichen Blicken ansieht, der hat im Herzen mit ihr die Ehe gebrochen.29Wenn dich also dein rechtes Auge zur Sünde verführt, dann reiß es heraus und wirf es weg! Besser, du verlierst eins deiner Glieder, als dass du unversehrt in die Hölle geworfen wirst.30Und wenn dich deine rechte Hand zum Bösen verführt, so hack sie ab und wirf sie weg! Es ist besser, verstümmelt zu sein, als unversehrt in die Hölle zu kommen.«
Ehescheidung
31»Es heißt auch: ›Wer sich von seiner Frau trennen will, soll ihr eine Scheidungsurkunde geben.‹[5] (5Mo 24,1; Mt 19,9; Mk 10,11; Lk 16,18)32Doch ich sage euch: Wer sich von seiner Frau scheiden lässt, obwohl sie ihn nicht betrogen hat, der treibt sie in den Ehebruch.[6] Und wer eine geschiedene Frau heiratet, der begeht Ehebruch.«
Keine Beteuerungen!
33»Ihr wisst auch, dass unseren Vorfahren gesagt wurde: ›Du sollst keinen Eid brechen[7] und alles halten, was du dem Herrn geschworen hast.‹[8] (3Mo 19,12; 4Mo 30,3)34Doch ich sage euch: Schwört überhaupt nicht! Schwört weder beim Himmel – denn er ist Gottes Thron –35noch bei der Erde – denn sie ist der Schemel, auf dem seine Füße ruhen – noch bei Jerusalem, denn sie ist die Stadt Gottes, des großen Königs.36Verbürge dich auch nicht mit deinem Kopf für etwas, denn du kannst ja nicht einmal ein einziges Haar darauf weiß oder schwarz werden lassen.37Sag einfach ›Ja‹ oder ›Nein‹. Alle anderen Beteuerungen zeigen nur, dass du dich vom Bösen bestimmen lässt.«
Vergeltung durch Liebe
38»Ihr wisst, dass den Vorfahren auch gesagt wurde: ›Auge um Auge, Zahn um Zahn!‹[9] (2Mo 21,24; Lk 6,27; Lk 6,32)39Doch ich sage euch: Leistet keine Gegenwehr, wenn man euch Böses antut! Wenn jemand dir eine Ohrfeige gibt,[10] dann halte die andere Wange auch noch hin!40Wenn einer dich vor Gericht bringen will, um dein Hemd zu bekommen, so lass ihm auch noch den Mantel!41Und wenn einer von dir verlangt, eine Meile mit ihm zu gehen, dann geh zwei Meilen mit ihm![11] (Mt 27,32)42Gib jedem, der dich um etwas bittet, und weise den nicht ab, der etwas von dir leihen will.43Es heißt bei euch: ›Liebe deinen Mitmenschen[12] und hasse deinen Feind[13]!‹ (3Mo 19,18)44Doch ich sage euch: Liebt eure Feinde und betet für die, die euch verfolgen!45So erweist ihr euch als Kinder eures Vaters im Himmel. Denn er lässt seine Sonne für Böse wie für Gute aufgehen, und er lässt es regnen für Fromme und Gottlose.46Wollt ihr etwa noch dafür belohnt werden, dass ihr die Menschen liebt, die euch auch lieben? Das tun sogar die Zolleinnehmer, die sonst bloß auf ihren Vorteil aus sind!47Wenn ihr nur euren Freunden liebevoll begegnet, ist das etwas Besonderes? Das tun auch die, die von Gott nichts wissen.48Ihr aber sollt in eurer Liebe vollkommen sein, wie es euer Vater im Himmel ist.«
Matthäus 5
Noua Traducere Românească
Fericirile
1Când a văzut Isus mulțimile, a urcat pe munte.[1] După ce S‑a așezat jos, ucenicii Lui s‑au apropiat de El. (Lk 6,20)2El Și‑a deschis gura și a început să‑i învețe, zicând:3„Fericiți sunt cei săraci în duh, căci a lor este Împărăția Cerurilor!4Fericiți sunt cei ce jelesc, căci ei vor fi mângâiați!5Fericiți sunt cei blânzi, căci ei vor moșteni pământul[2]! (Ps 37,1; Ps 37,11; Ps 73,1)6Fericiți sunt cei flămânzi și însetați după dreptate, căci ei vor fi săturați!7Fericiți sunt cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă!8Fericiți sunt cei curați în inimă, căci ei Îl vor vedea pe Dumnezeu!9Fericiți sunt cei împăciuitori, căci ei vor fi numiți fii ai lui Dumnezeu!10Fericiți sunt cei persecutați din cauza dreptății, căci a lor este Împărăția Cerurilor!11Fericiți sunteți voi, când, din cauza Mea, oamenii vă insultă, vă persecută și spun tot felul de lucruri rele, mințind împotriva voastră.12Bucurați‑vă și veseliți‑vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri! Căci tot așa i‑au persecutat și pe profeții dinaintea voastră.
Sarea pământului și lumina lumii
13Voi sunteți sarea pământului. Dar, dacă sarea și‑a pierdut puterea de a săra, prin ce va fi făcută din nou sărată?! Nu mai este bună la nimic, decât să fie aruncată afară și călcată în picioare de oameni. (Mk 9,50; Lk 11,33; Lk 14,34)14Voi sunteți lumina lumii. O cetate așezată pe un munte nu poate fi ascunsă.15Și nimeni nu aprinde o candelă ca s‑o pună sub un obroc[3], ci o așază pe un sfeșnicar și astfel luminează pentru toți cei din casă.16Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune și să‑L slăvească pe Tatăl vostru Care este în ceruri.
Isus și împlinirea Legii
17Să nu credeți că am venit să distrug[4] Legea sau Profeții[5]. Nu am venit să distrug, ci să împlinesc. (Lk 16,17)18Căci adevărat[6] vă spun că, atâta vreme cât nu vor trece cerul și pământul, nici măcar o iotă[7] sau o parte a vreunei litere[8] nu vor fi înlăturate din Lege, înainte să se întâmple toate lucrurile.19Prin urmare, oricine încalcă una dintre cele mai mici din aceste porunci și îi învață pe oameni astfel, «cel mai mic» va fi numit acesta în Împărăția Cerurilor. Dar oricine le împlinește și îi învață pe oameni astfel, «mare» va fi numit acesta în Împărăția Cerurilor.20Căci vă spun: dacă dreptatea voastră nu o va întrece pe cea a cărturarilor și a fariseilor, nicidecum nu veți intra în Împărăția Cerurilor.
Despre mânie și ucidere
21Ați auzit că li s‑a zis celor din vechime: «Să nu ucizi!»[9] Oricine ucide va fi supus judecății. (2Mo 20,13; 5Mo 5,17; Lk 12,58)22Dar Eu vă spun că oricine se mânie pe fratele[10] său fără motiv va fi supus judecății și oricine îi va zice fratelui său: «Prostule[11]» va fi supus Sinedriului[12]; iar cel ce‑i va zice: «Nebunule[13]» va fi supus focului Gheenei[14]. (2Kön 23,10; 2Chr 28,3; 2Chr 33,6)23Așa că, dacă îți aduci darul la altar și acolo îți amintești că fratele tău are ceva împotriva ta,24lasă‑ți darul acolo, înaintea altarului. Du‑te, mai întâi, împacă‑te cu fratele tău și apoi vino și adu‑ți darul.25Încearcă să te împaci repede cu acuzatorul tău, câtă vreme ești cu el pe drum, ca nu cumva acuzatorul tău să te dea pe mâna judecătorului, judecătorul să te dea pe mâna temnicerului și să fii aruncat în închisoare!26Adevărat îți spun că nu vei ieși de acolo până când nu vei fi plătit și ultimul codrant[15]! (Mt 10,29; Mt 20,2)
Despre adulter
27Ați auzit că s‑a zis: «Să nu comiți adulter!». (2Mo 20,14; 5Mo 5,18; Mt 18,8; Mk 9,43)28Dar Eu vă spun că oricine se uită la o femeie ca s‑o poftească, a comis deja adulter cu ea în inima lui.29Deci, dacă ochiul tău cel drept te face să păcătuiești, scoate‑l afară și aruncă‑l, căci este spre folosul tău să‑ți piară unul dintre mădulare, și să nu‑ți fie aruncat tot trupul în Gheenă.30Iar dacă mâna ta cea dreaptă te face să păcătuiești, taie‑o și arunc‑o, căci este spre folosul tău să‑ți piară unul dintre mădulare, și să nu‑ți meargă în Gheenă tot trupul.
Despre divorț
31S‑a mai zis: «Oricine divorțează de soția lui să‑i dea o scrisoare de despărțire»[16]. (5Mo 24,1; Mt 19,9; Mk 10,11; Lk 16,18)32Dar Eu vă spun că oricine divorțează de soția lui, dintr‑un alt motiv decât cel al curviei[17], o împinge să comită adulter, iar cel ce se căsătorește cu o femeie divorțată, comite adulter[18]. (Mt 10,11; Mt 16,18)
Despre jurăminte
33Din nou, ați auzit că li s‑a zis celor din vechime: «Să nu juri fals, ci să împlinești față de Domnul jurămintele tale»[19]. (3Mo 19,12)34Dar Eu vă spun să nu jurați deloc: nici pe cer, pentru că este tronul lui Dumnezeu,35nici pe pământ, pentru că este scăunașul[20] pentru picioarele Lui, nici pe Ierusalim, pentru că este cetatea marelui Împărat. (2Chr 9,18; Ps 110,1)36Să nu juri nici pe capul tău, pentru că nu poți face nici măcar un fir de păr alb sau negru.37Vorbirea voastră să fie«Da! Da!» și«Nu! Nu!»[21]. Ce trece peste aceste cuvinte este de la cel rău.
Despre răzbunare
38Ați auzit că s‑a zis: «Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte»[22]. (2Mo 21,24; 3Mo 24,20; 5Mo 19,21; Lk 6,29)39Dar Eu vă spun să nu vă împotriviți celui ce vă face rău. Ci aceluia care te lovește peste obrazul drept, întoarce‑i‑l și pe celălalt.40Celui ce vrea să te dea în judecată și să‑ți ia cămașa[23], lasă‑i și haina,41iar dacă cineva te obligă[24] să mergi cu el o milă[25], mergi cu el două mile. (Mt 27,32)42Celui ce‑ți cere, dă‑i, iar pe cel ce vrea să împrumute de la tine, să nu‑l refuzi.
Iubirea dușmanilor
43Ați auzit că s‑a zis: «Să‑l iubești pe semenul tău[26], și să‑l urăști pe dușmanul tău.» (3Mo 19,18; Lk 6,27; Lk 6,32)44Dar Eu vă spun: iubiți‑vă dușmanii, binecuvântați‑i pe cei ce vă blestemă, faceți‑le bine celor ce vă urăsc și rugați‑vă pentru cei ce vă asupresc și vă persecută,45ca să fiți astfel fii ai Tatălui vostru Care este în ceruri! Căci El face să răsară soarele Lui peste cei răi și peste cei buni, și trimite ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți.46Căci, dacă‑i iubiți pe cei ce vă iubesc, ce răsplată aveți? Oare vameșii[27] nu fac la fel?47Și dacă vă întâmpinați cu dragoste doar frații, ce lucru în plus faceți? Oare neamurile[28] nu fac la fel?48Fiți deci desăvârșiți, așa cum și Tatăl vostru cel ceresc este desăvârșit.