1In jener Zeit fing Johannes der Täufer an, in der judäischen Wüste zu predigen. (Mk 1,2; Lk 3,1; Joh 1,19)2Er rief: »Kehrt um zu Gott! Denn Gottes himmlisches Reich ist nahe.«3Über Johannes hatte Gott schon durch den Propheten Jesaja gesagt: »Jemand ruft in der Wüste: ›Macht den Weg frei für den Herrn! Räumt alle Hindernisse weg!‹« (Jes 40,3)4Johannes trug ein aus Kamelhaar gewebtes Gewand, das von einem Ledergürtel zusammengehalten wurde. Er ernährte sich von Heuschrecken und wildem Honig.5Viele Menschen aus Jerusalem, aus ganz Judäa und der Gegend entlang des Jordan kamen zu ihm.6Sie bekannten ihre Sünden und ließen sich von ihm im Jordan taufen.7Als er aber sah, dass auch viele Pharisäer und Sadduzäer kamen, um sich von ihm taufen zu lassen, hielt er ihnen entgegen: »Ihr Schlangenbrut! Wer hat euch auf den Gedanken gebracht, ihr könntet dem kommenden Gericht Gottes entrinnen?8Zeigt durch Taten, dass ihr wirklich zu Gott umkehren wollt!9Bildet euch nur nicht ein, ihr könntet euch damit herausreden: ›Abraham ist unser Vater!‹ Ich sage euch: Gott kann selbst aus diesen Steinen hier Nachkommen für Abraham hervorbringen.10Schon ist die Axt erhoben, um die Bäume an der Wurzel abzuschlagen. Jeder Baum, der keine guten Früchte bringt, wird umgehauen und ins Feuer geworfen.11Wer umkehrt zu Gott, den taufe ich mit Wasser.[1] Der aber, der nach mir kommen wird, ist viel mächtiger als ich. Ich bin nicht einmal würdig, ihm die Schuhe hinterherzutragen[2]. Er wird euch mit dem Heiligen Geist und mit Feuer taufen.[3]12Schon hat er die Schaufel in seiner Hand, mit der er die Spreu vom Weizen trennt. Seinen Weizen wird er in die Scheune bringen, die Spreu aber wird er in einem Feuer verbrennen, das nie verlöscht.«
Jesus lässt sich taufen
13Auch Jesus kam aus seiner Heimat in Galiläa an den Jordan, um sich von Johannes taufen zu lassen. (Mk 1,9; Lk 3,21; Joh 1,32)14Aber Johannes versuchte, ihn davon abzubringen: »Eigentlich müsste ich doch von dir getauft werden! Und nun kommst du zu mir?«15Jesus erwiderte: »Lass es jetzt so geschehen, denn wir müssen alles tun, was Gott will[4].« Da gab Johannes nach.16Gleich nach der Taufe stieg Jesus wieder aus dem Wasser. In diesem Augenblick öffnete sich der Himmel über ihm, und er sah den Geist Gottes wie eine Taube herabkommen und sich auf ihm niederlassen.17Gleichzeitig sprach eine Stimme vom Himmel: »Dies ist mein geliebter Sohn, über den ich mich von Herzen freue.«
Matthäus 3
Noua Traducere Românească
Lucrarea lui Ioan Botezătorul
1În zilele acelea, a venit Ioan Botezătorul, predicând în pustia Iudeei (Mk 1,2; Lk 3,1; Joh 1,19)2și zicând: „Pocăiți‑vă, căci s‑a apropiat Împărăția Cerurilor[1]!“3Căci acesta este cel despre care s‑a vorbit prin profetul Isaia, care zice: „Un glas al celui ce strigă în pustie: «Pregătiți calea Domnului, neteziți‑I cărările!»“[2] (Jes 40,3)4Ioan purta o haină din păr de cămilă, iar în jurul mijlocului avea un brâu de piele. Lăcustele[3] și mierea sălbatică erau hrana lui.5Atunci Ierusalimul, toată Iudeea și toți din vecinătatea Iordanului au început să iasă la el6și, mărturisindu‑și păcatele, erau botezați de el în râul Iordan.7Dar, când a văzut că mulți farisei[4] și saduchei[5] vin la botezul lui, Ioan le‑a zis: „Pui de vipere, cine v‑a avertizat să fugiți de mânia care vine?! (Apg 23,8)8Faceți deci rod vrednic de pocăință!9Și să nu vă gândiți să spuneți în voi înșivă: «Îl avem ca tată pe Avraam!», căci vă spun că Dumnezeu poate să‑i ridice copii lui Avraam chiar din pietrele acestea!10Securea este pusă deja la rădăcina pomilor! Prin urmare, orice pom care nu face rod bun este tăiat și aruncat în foc.11Eu, într-adevăr, vă botez cu[6] apă spre pocăință, dar vine după mine Cel Care este mai puternic decât mine, Căruia eu nu sunt vrednic să‑I dau jos[7] sandalele! El vă va boteza cu Duhul Sfânt și cu foc.12El Își are în mână furca de treierat; Își va curăța aria și Își va aduna grâul în hambar. Pleava însă o va arde într‑un foc care nu se stinge.“
Botezul lui Isus
13Atunci Isus a venit din Galileea la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el. (Mk 1,9; Lk 3,21; Joh 1,32)14Însă Ioan încerca să‑L oprească, zicând: – Eu am nevoie să fiu botezat de Tine, și Tu vii la mine?15Dar Isus, răspunzând, i‑a zis: – Lasă să fie așa acum, căci se cuvine să împlinim toată dreptatea. Atunci Ioan L‑a lăsat.16După ce a fost botezat, Isus a ieșit imediat din apă. Și iată că cerurile I‑au fost[8] deschise și a văzut Duhul lui Dumnezeu coborând asemenea unui porumbel și venind peste El[9]. (Jes 42,1)17Și iată că un glas din ceruri spunea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în Care‑Mi găsesc plăcerea!“[10] (Ps 2,7; Jes 42,1)