Matthäus 23 | Hoffnung für alle

Hoffnung für alle

Die Heuchelei der Pharisäer und Schriftgelehrten

1 Dann sprach Jesus zu der Volksmenge und zu seinen Jüngern: (Mk 12,38; Lk 20,45) 2 »Die Schriftgelehrten und Pharisäer sind dazu eingesetzt, euch das Gesetz von Mose auszulegen.^[1] 3 Richtet euch nach ihren Worten und tut alles, was sie euch sagen! Nehmt euch aber kein Beispiel an ihren Taten! Denn sie halten selbst nicht ein, was sie von den anderen verlangen. 4 Sie denken sich schwere, fast unerträgliche Forderungen aus und bürden sie den Menschen auf, doch sie selbst rühren keinen Finger, um diese Lasten zu tragen. 5 Mit allem, was sie tun, stellen sie sich zur Schau. Sie tragen besonders breite Gebetsriemen und an den Gewändern auffällig lange Quasten. 6 Bei den Festen wollen sie die Ehrenplätze bekommen, und auch in der Synagoge sitzen sie am liebsten in der ersten Reihe. 7 Es gefällt ihnen, wenn man sie auf der Straße ehrfurchtsvoll grüßt und ›Rabbi‹ nennt. 8 Lasst ihr euch nicht so anreden! Nur Gott ist euer Meister, ihr seid untereinander alle Geschwister. 9 Ihr sollt auch niemandem auf der Erde den Ehrentitel ›Vater‹ geben, denn nur einer ist euer Vater: Gott im Himmel. 10 Ihr sollt euch auch nicht Lehrer nennen lassen, weil ihr nur einen Lehrer habt: Christus. 11 Wer unter euch groß sein will, der soll allen anderen dienen.^[2] 12 Alle, die sich selbst ehren, werden gedemütigt werden. Wer sich aber selbst erniedrigt, wird geehrt werden.«

Frommer Schein

13-14 »Wehe euch, ihr Schriftgelehrten und Pharisäer! Ihr Heuchler! Ihr versperrt anderen den Zugang zu Gottes himmlischem Reich. Denn ihr selbst geht nicht hinein, und die hineinwollen, hindert ihr auch noch daran.^[3] (Lk 11,39) 15 Wehe euch, ihr Schriftgelehrten und Pharisäer! Ihr Heuchler! Ihr reist in der Welt herum, um nur einen einzigen Nichtjuden dafür zu gewinnen, eure Gesetze anzuerkennen. Und wenn ihr einen gefunden habt, dann wird er durch euch zu einem Anwärter auf die Hölle, der euch an Bosheit noch übertrifft. 16 Wehe euch! Ihr wollt andere führen und seid doch selbst blind. So behauptet ihr: ›Beim Tempel Gottes schwören, das hat nichts zu bedeuten. Aber wer beim Gold im Tempel schwört, der muss seinen Eid halten.‹ 17 Ihr blinden Narren! Was ist denn wichtiger: das Gold oder der Tempel, durch den das Gold erst geheiligt wird? 18 Ihr sagt: ›Ein Eid, beim Altar geschworen, hat keine Bedeutung. Wer aber bei dem Opfer auf dem Altar schwört, der muss sein Versprechen halten.‹ 19 Ihr Verblendeten! Was ist denn wichtiger: die Gabe auf dem Altar oder der Altar, der die Gabe erst zum Opfer werden lässt? 20 Wer beim Altar schwört, der schwört bei allem, was darauf liegt. 21 Wer beim Tempel schwört, der ruft Gott zum Zeugen an, der dort wohnt. 22 Und wer beim Himmel schwört, der schwört bei dem Thron Gottes und damit bei Gott selbst, der auf diesem Thron sitzt. 23 Wehe euch, ihr Schriftgelehrten und Pharisäer! Ihr Heuchler! Sogar von Küchenkräutern wie Minze, Dill und Kümmel gebt ihr Gott den zehnten Teil. Aber die viel wichtigeren Forderungen Gottes nach Gerechtigkeit, Barmherzigkeit und Treue^[4] sind euch gleichgültig. Doch gerade darum geht es hier: das Wesentliche tun und das andere nicht unterlassen. 24 Ihr aber entfernt jede kleine Mücke aus eurem Getränk, doch ganze Kamele schluckt ihr bedenkenlos hinunter. Andere wollt ihr führen, dabei seid ihr selbst blind. 25 Wehe euch, ihr Schriftgelehrten und Pharisäer! Ihr Heuchler! Ihr wascht eure Becher und Schüsseln von außen ab, doch gefüllt sind sie mit dem, was ihr anderen in eurer Gier genommen habt. 26 Ihr blinden Verführer, reinigt eure Becher erst einmal von innen, dann wird auch ihr Äußeres sauber sein. 27 Wehe euch, ihr Schriftgelehrten und Pharisäer! Ihr Heuchler! Ihr seid wie die weiß getünchten Grabstätten^[5]: Von außen erscheinen sie schön, aber innen ist alles voll stinkender Verwesung. 28 Genauso ist es bei euch: Ihr steht vor den Leuten als solche da, die Gottes Willen tun, aber in Wirklichkeit seid ihr voller Auflehnung und Heuchelei. 29 Wehe euch, ihr Schriftgelehrten und Pharisäer! Ihr Heuchler! Den verstorbenen Propheten baut ihr Denkmäler, und die Gräber derer, die nach Gottes Willen lebten, schmückt ihr. 30 Dazu behauptet ihr noch: ›Wenn wir damals gelebt hätten, wir hätten die Propheten nicht umgebracht wie unsere Vorfahren.‹ 31 Damit gebt ihr also selbst zu, dass ihr die Nachkommen der Prophetenmörder seid. 32 Ja, weiter so, macht das Maß eurer Väter nur voll! 33 Ihr Schlangenbrut! Wie wollt ihr der Hölle entrinnen, zu der Gott euch verurteilen wird? 34 Deshalb hört her: Ich werde euch Propheten, weise Männer und Lehrer schicken. Einige von ihnen werdet ihr töten, ja sogar kreuzigen. Andere werdet ihr in euren Synagogen auspeitschen und sie von Stadt zu Stadt verfolgen. 35 Darum werdet ihr auch zur Rechenschaft gezogen werden für den Mord an all jenen Menschen, die nach Gottes Willen gelebt haben, angefangen bei Abel bis zu Secharja, dem Sohn von Berechja, den ihr zwischen Tempel und Brandopferaltar ermordet habt. 36 Ich versichere euch: Das Strafgericht für all diese Schuld wird noch über diese Generation hereinbrechen.«

Warnung an Jerusalem

37 »Jerusalem! O Jerusalem! Du tötest die Propheten und steinigst die Boten, die Gott zu dir schickt. Wie oft schon wollte ich deine Bewohner um mich sammeln, so wie eine Henne ihre Küken unter ihre Flügel nimmt! Aber ihr habt es nicht gewollt. (Lk 13,34) 38 Und nun? Euer Tempel wird von Gott verlassen sein und völlig zerstört werden. 39 Und ich sage euch: Mich werdet ihr erst dann wiedersehen, wenn ihr rufen werdet: ›Gepriesen sei, der im Auftrag des Herrn kommt!‹ « (Ps 118,26)

Noua Traducere Românească

Modul de viață ipocrit al cărturarilor și fariseilor

1 Atunci Isus a vorbit mulțimilor și ucenicilor Săi, (Mk 12,38; Lk 11,43; Lk 20,45) 2 zicând: „Cărturarii și fariseii stau pe scaunul lui Moise. 3 Deci să faceți și să păziți toate lucrurile pe care vi le spun ei, dar să nu faceți după faptele lor, pentru că ei zic, dar nu fac. 4 Ei leagă poveri grele și dificil de purtat și le așază pe umerii oamenilor, dar ei înșiși nici măcar cu degetul nu vor să le miște. 5 Toate faptele lor sunt făcute pentru a fi văzuți de oameni. Astfel, își fac filacterele^[1] largi și ciucurii lungi, (2Mo 13,1; 2Mo 13,11; 5Mo 6,4; 5Mo 11,13)

2Mo 13,12Mo 13,115Mo 6,45Mo 11,13

6 iubesc locul de onoare la mese, scaunele de onoare în sinagogi 7 și saluturile în piețe și le place să fie numiți de oameni: «Rabbi»^[2]. 8 Dar voi să nu vă numiți«Rabbi», căci Unul singur este Învățătorul vostru, iar voi toți sunteți frați. 9 Și«tată» să nu numiți pe nimeni pe pământ, căci Unul singur este Tatăl vostru, și anume cel ceresc. 10 Nici să nu vă numiți«învățători», căci Unul singur este Învățătorul vostru, și anume Cristos. 11 Cel mai mare dintre voi va fi slujitorul vostru. 12 Oricine se înalță pe sine, va fi smerit, și oricine se smerește, va fi înălțat.

Isus îi acuză pe liderii religioși

13 Vai de voi, cărturari și farisei ipocriți! Căci voi închideți Împărăția Cerurilor înaintea oamenilor. Nici voi nu intrați, și nici pe cei ce vor să intre nu‑i lăsați să intre! (Lk 11,39; Lk 11,44; Lk 11,47) 14 Vai de voi, cărturari și farisei ipocriți! Căci voi devorați casele văduvelor și faceți rugăciuni lungi de ochii lumii. De aceea veți primi o condamnare mult mai mare. 15 Vai de voi, cărturari și farisei ipocriți! Căci voi înconjurați marea și uscatul pentru a face un prozelit, dar când ajunge astfel, faceți din el de două ori mai mult un fiu al Gheenei^[3] decât sunteți voi! (Mt 5,22) 16 Vai de voi, călăuze oarbe, care ziceți: «Dacă cineva jură pe Templu, acest lucru nu înseamnă nimic, dar dacă cineva jură pe aurul Templului, este dator să‑și țină jurământul!» 17 Nesăbuiți și orbi! Căci cine este mai mare: aurul sau Templul, care sfințește aurul? 18 Voi mai ziceți: «Dacă cineva jură pe altar, acest lucru nu înseamnă nimic, dar dacă jură pe darul de pe altar, este dator să‑și țină jurământul!» 19 Nesăbuiți și orbi! Căci cine este mai mare: darul sau altarul, care sfințește darul? 20 Prin urmare, cel ce jură pe altar, jură pe el și pe tot ce este pe el, 21 iar cel ce jură pe Templu, jură pe el și pe Cel Ce locuiește în el. 22 De asemenea, cel ce jură pe cer, jură pe tronul lui Dumnezeu și pe Cel Ce stă pe el. 23 Vai de voi, cărturari și farisei ipocriți! Căci voi dați zeciuială din mentă, din mărar și din chimion, dar neglijați cele mai importante lucruri din Lege: judecata, mila și credincioșia.^[4] Pe acestea trebuia să le faceți, iar pe acelea să nu le neglijați. 24 Călăuze oarbe, care strecurați țânțarul, dar înghițiți cămila!^[5] (3Mo 11,4; 3Mo 11,20) 25 Vai de voi, cărturari și farisei ipocriți! Căci voi curățați pe din afară paharul și farfuria, dar pe dinăuntru sunt pline de jaf și de necumpătare! 26 Fariseu orb! Curăță mai întâi paharul și farfuria pe dinăuntru, ca să fie curate și pe din afară! 27 Vai de voi, cărturari și farisei ipocriți! Căci voi vă asemănați cu mormintele văruite^[6], care pe din afară arată frumos, dar înăuntru sunt pline de oasele celor morți și de orice fel de necurăție! (4Mo 19,11) 28 Tot așa și voi, pe din afară vă arătați drepți oamenilor, dar pe dinăuntru sunteți plini de ipocrizie și de fărădelege. 29 Vai de voi, cărturari și farisei ipocriți! Căci voi zidiți mormintele profeților și împodobiți mormintele celor drepți 30 și spuneți: «Dacă noi am fi trăit în zilele strămoșilor^[7] noștri, n‑am fi fost părtași cu ei la vărsarea sângelui profeților!» 31 Astfel, voi înșivă mărturisiți că sunteți fii ai celor ce i‑au ucis pe profeți! 32 Umpleți deci măsura strămoșilor voștri! 33 Șerpilor! Pui de vipere! Cum veți scăpa de judecata Gheenei^[8]?! (Mt 5,22) 34 De aceea, iată, vă trimit profeți, înțelepți și cărturari! Pe unii dintre ei îi veți omorî și îi veți răstigni, iar pe alții îi veți biciui în sinagogile voastre și îi veți persecuta din cetate în cetate, 35 ca să vină asupra voastră tot sângele nevinovat, care a fost vărsat pe pământ, de la sângele lui Abel, cel drept, până la sângele lui Zaharia, fiul lui Berechia^[9], pe care l‑ați ucis între Templu și altar! (1Mo 4,8; 2Chr 24,20) 36 Adevărat vă spun că toate aceste lucruri vor veni peste generația aceasta.

Plângere asupra Ierusalimului

37 Ierusalime, Ierusalime, care omori profeții și ucizi cu pietre pe cei trimiși la tine! De câte ori am vrut să‑ți adun copiii, așa cum își adună cloșca puii sub aripi, dar n‑ați vrut! (Lk 13,34) 38 Iată, casa vă este lăsată pustie! 39 Căci vă spun că, de acum încolo, nicidecum nu Mă veți mai vedea până când nu veți zice: «Binecuvântat este Cel Ce vine în Numele Domnului!»^[10]“ (Ps 118,26)