Matthäus 15 | Hoffnung für alle

Hoffnung für alle

Was ist rein – was unrein?

1 Damals kamen einige Pharisäer und Schriftgelehrte aus Jerusalem zu Jesus und fragten ihn: (Mk 7,1) 2 »Weshalb befolgen deine Jünger unsere überlieferten Speisevorschriften nicht? Sie waschen sich nicht einmal vor dem Essen die Hände.« 3 Jesus fragte zurück: »Und weshalb brecht ihr mit euren Vorschriften die Gebote Gottes? 4 Gott hat doch gesagt: ›Ehre deinen Vater und deine Mutter!‹ Und an anderer Stelle: ›Wer seinen Vater oder seine Mutter verflucht, der muss sterben.‹ (2Mo 20,12; 2Mo 21,17) 5 Ihr aber behauptet, dass man seinen hilfsbedürftigen Eltern die Unterstützung verweigern darf, wenn man das Geld stattdessen Gott gibt. 6 Dann hätte man Gottes Gebot schon erfüllt und bräuchte nicht weiter für seine Eltern zu sorgen. Doch indem ihr solche Vorschriften aufstellt, setzt ihr das Gebot Gottes außer Kraft! 7 Ihr Heuchler! Wie recht hat Jesaja, wenn er von euch schreibt: 8 ›Dieses Volk ehrt mich mit den Lippen, aber mit dem Herzen sind sie nicht dabei. 9 Ihre Frömmigkeit ist wertlos, weil sie ihre menschlichen Gesetze als meine Gebote ausgegeben haben.‹ « (Jes 29,13) 10 Dann rief Jesus die Menschenmenge zu sich: »Hört, was ich euch sage, und begreift doch: 11 Nicht was ein Mensch zu sich nimmt, macht ihn vor Gott unrein, sondern das, was er von sich gibt.« 12 Da traten die Jünger an ihn heran und sagten: »Weißt du, dass du mit deinen Worten die Pharisäer verärgert hast?« 13 Jesus entgegnete: »Jede Pflanze, die nicht von meinem himmlischen Vater gepflanzt worden ist, wird ausgerissen werden. 14 Lasst euch nicht einschüchtern! Sie wollen Blinde führen, sind aber selbst blind. Wenn nun ein Blinder einen anderen Blinden führen will, werden beide in die Grube fallen!« 15 Da sagte Petrus: »Erklär uns doch noch einmal, was einen Menschen unrein macht!« 16 Jesus fragte: »Selbst ihr habt es immer noch nicht begriffen? 17 Wisst ihr denn nicht, dass alles, was ein Mensch zu sich nimmt, zuerst in den Magen kommt und dann wieder ausgeschieden wird? 18 Aber die bösen Worte, die ein Mensch von sich gibt, kommen aus seinem Herzen, und sie sind es, die ihn vor Gott unrein machen! 19 Denn aus dem Herzen kommen böse Gedanken wie Mord^[1], Ehebruch, sexuelle Unmoral, Diebstahl, Lüge^[2] und Verleumdung. 20 Durch sie wird der Mensch unrein, nicht dadurch, dass man mit ungewaschenen Händen isst.«

Der unerschütterliche Glaube einer nichtjüdischen Frau

21 Danach brach Jesus auf und zog sich in das Gebiet der Städte Tyrus und Sidon zurück. (Mk 7,24) 22 Dort begegnete ihm eine kanaanitische Frau, die in der Nähe wohnte. Laut flehte sie ihn an: »Herr, du Sohn Davids, hab Erbarmen mit mir! Meine Tochter wird von einem bösen Geist furchtbar gequält.« 23 Aber Jesus gab ihr keine Antwort. Seine Jünger drängten ihn: »Erfüll doch ihre Bitte! Sie schreit sonst dauernd hinter uns her.« 24 Jesus entgegnete: »Ich habe nur den Auftrag, den Menschen aus dem Volk Israel zu helfen. Sie sind wie Schafe, die ohne ihren Hirten verloren umherirren.« 25 Die Frau aber kam noch näher, warf sich vor ihm nieder und bettelte: »Herr, hilf mir!« 26 Jesus antwortete wieder: »Es ist nicht richtig, den Kindern das Brot wegzunehmen und es den Hunden hinzuwerfen.« 27 »Ja, Herr«, erwiderte die Frau, »und doch bekommen die Hunde die Krümel, die vom Tisch ihrer Herren herunterfallen.« 28 Da sagte Jesus zu ihr: »Dein Glaube ist groß! Was du willst, soll geschehen.« Im selben Augenblick wurde ihre Tochter gesund.

Jesus heilt viele Kranke

29 Jesus kehrte an den See Genezareth zurück. Er stieg auf einen Berg und setzte sich dort hin, um zu lehren. (Mk 7,31) 30 Da kam eine große Menschenmenge zu Jesus. Unter ihnen waren Gelähmte, Blinde, Verkrüppelte, Stumme und viele andere Kranke. Man legte sie vor seinen Füßen nieder, und er heilte sie alle. 31 Die Menschen konnten es kaum fassen, als sie sahen, dass Stumme zu reden begannen, Verkrüppelte gesund wurden, Gelähmte umhergingen und Blinde sehen konnten. Und sie lobten den Gott Israels.

Viertausend werden satt

32 Danach rief Jesus seine Jünger zu sich und sagte: »Die Leute tun mir leid. Sie sind jetzt schon drei Tage bei mir und haben nichts mehr zu essen. Ich will sie nicht hungrig wegschicken, sie würden sonst vielleicht unterwegs zusammenbrechen.« (Mk 8,1) 33 Darauf erwiderten die Jünger: »Woher sollen wir hier in dieser verlassenen Gegend genügend Brot bekommen, damit so viele Menschen satt werden?« 34 »Wie viele Brote habt ihr denn?«, wollte Jesus wissen. Sie antworteten: »Sieben Brote und ein paar kleine Fische!« 35 Da forderte Jesus die Menschen auf, sich auf den Boden zu setzen. 36 Nun nahm er die sieben Brote und die Fische. Er dankte Gott für das Essen, teilte die Brote und Fische und gab sie den Jüngern, die sie an die Leute weiterreichten. 37-38 Alle aßen und wurden satt; etwa viertausend Männer hatten zu essen bekommen, außerdem viele Frauen und Kinder. Anschließend sammelte man die Reste ein: Sieben große Körbe voll waren noch übrig geblieben. 39 Jetzt erst verabschiedete Jesus die Leute nach Hause. Er selbst aber bestieg ein Boot und fuhr in die Gegend von Magadan^[3]. (Mk 8,10)

Noua Traducere Românească

Isus și tradiția bătrânilor

1 Atunci niște farisei și niște cărturari din Ierusalim s‑au apropiat de Isus^[1], zicând: (Mk 7,1) 2 – De ce ucenicii Tăi încalcă tradiția bătrânilor^[2]? Căci ei nu‑și spală mâinile înainte să mănânce pâine. 3 Isus, răspunzând, le‑a zis: – Dar voi de ce încălcați porunca lui Dumnezeu din cauza tradiției voastre? 4 Căci Dumnezeu a zis: „Cinstește‑i pe tatăl tău și pe mama ta“^[3] și „Cel ce își vorbește de rău tatăl sau mama să fie pedepsit cu moartea“^[4]. (2Mo 20,12; 2Mo 21,17; 3Mo 20,9; 5Mo 5,16)

2Mo 20,122Mo 21,173Mo 20,95Mo 5,16

5 Însă voi ziceți: „Dacă cineva îi spune tatălui său sau mamei sale: «Orice ajutor ai putea primi de la mine este deja închinat ca dar lui Dumnezeu», 6 acela nu mai este dator să‑și cinstească tatăl sau mama.“^[5] Și ați desființat astfel Cuvântul lui Dumnezeu prin tradiția voastră. (Mk 7,11) 7 Ipocriților! Bine a profețit Isaia despre voi, când a zis: 8 „Poporul acesta Mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de Mine! 9 Degeaba însă Mi se închină ei, dând^[6] ca învățături niște porunci de‑ale oamenilor!“^[7] (Jes 29,13)

Lucrurile care îl întinează pe om

10 Isus a chemat mulțimea și a zis: „Ascultați și înțelegeți! 11 Nu ceea ce intră în gură îl întinează pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea îl întinează pe om!“ 12 Atunci ucenicii s‑au apropiat și I‑au zis: – Știi că fariseii s‑au poticnit când au auzit aceste cuvinte? 13 Isus, răspunzând, a zis: – Orice plantă pe care nu a sădit‑o Tatăl Meu ceresc va fi smulsă. 14 Lăsați‑i! Sunt niște călăuze oarbe pentru cei orbi. Și dacă un orb călăuzește un alt orb, amândoi vor cădea în groapă. 15 Petru, răspunzând, I‑a zis: – Explică‑ne pilda aceasta! 16 Isus a zis: – Și voi sunteți încă fără pricepere? 17 Nu înțelegeți că orice intră în gură ajunge în stomac, iar apoi este dat afară în latrină? 18 Dar ceea ce iese din gură vine din inimă și aceea îl întinează pe om. 19 Căci din inimă ies gândurile rele, crimele, adulterele, curviile^[8], furturile, mărturiile mincinoase și blasfemiile. 20 Acestea sunt lucrurile care îl întinează pe om. Dar a consuma mâncare cu mâinile nespălate nu‑l întinează pe om.

Credința canaanitei

21 Isus S‑a retras de acolo și S‑a dus în părțile Tyrului și ale Sidonului. (Mk 7,24) 22 Și iată că o femeie canaanită, venind din hotarele acelea, striga, zicând: – Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este posedată cumplit de un demon! 23 Isus nu i‑a răspuns niciun cuvânt. Ucenicii s‑au apropiat și L‑au rugat, zicând: – Ajut‑o și las‑o să plece, căci strigă după noi. 24 El însă, răspunzând, a zis: – Nu am fost trimis decât la oile pierdute ale Casei lui Israel. 25 Dar ea a venit și I s‑a închinat, zicând: – Doamne, ajută‑mă! 26 Isus, răspunzând, a zis: – Nu este bine să iei pâinea copiilor și s‑o arunci la căței. 27 Însă ea a zis: – Da, Doamne, dar și cățeii mănâncă din firimiturile care cad de la masa stăpânilor lor. 28 Atunci Isus, răspunzând, i‑a zis: – O, femeie, mare este credința ta! Să ți se facă după cum dorești. Și fiica ei a fost vindecată chiar în ceasul acela.

Isus vindecă mulți oameni bolnavi

29 Isus a plecat de acolo și a venit lângă Marea Galileei. Apoi a urcat pe munte și S‑a așezat acolo. (Mk 7,31) 30 Au venit la El mulțimi mari de oameni, având cu ei ologi, orbi, schilozi, muți și mulți alți bolnavi. Ei i‑au așezat la picioarele Lui, iar El i‑a vindecat, 31 astfel că mulțimea a rămas uimită văzând că muții vorbesc, cei schilozi se însănătoșesc, cei ologi umblă, iar cei orbi văd. Și L‑au slăvit pe Dumnezeul lui Israel.

Isus hrănește peste patru mii de oameni

32 Isus i‑a chemat pe ucenicii Săi și le‑a zis: – Mi‑e milă de cei din mulțime, pentru că sunt deja trei zile de când ei stau cu Mine și n‑au ce să mănânce. Nu vreau să‑i las să plece flămânzi, ca nu cumva să leșine pe drum. (Mk 8,1) 33 Ucenicii I‑au zis: – De unde să luăm atâtea pâini în pustia aceasta, ca să săturăm atâta mulțime?! 34 Isus i‑a întrebat: – Câte pâini aveți? Ei au zis: – Șapte…și câțiva pești. 35 Și poruncind mulțimii să se așeze pe pământ, 36 Isus a luat cele șapte pâini și peștii și, după ce a mulțumit, le‑a frânt și le‑a dat ucenicilor, iar ucenicii le‑au împărțit mulțimilor. 37 Au mâncat toți și s‑au săturat. Și au adunat șapte coșuri pline cu firimiturile rămase. 38 Cei ce mâncaseră erau patru mii de bărbați, în afară de femei și de copii. 39 După ce a lăsat mulțimile să plece, Isus S‑a urcat în barcă și S‑a dus în hotarele Magadanului^[9]. (Mk 8,10)