1Nach einigen Tagen kehrte Jesus nach Kapernaum zurück. Es sprach sich schnell herum, dass er wieder zu Hause[1] war. (Mt 9,1; Mk 1,29; Lk 5,17)2Viele Menschen strömten zusammen, so dass nicht einmal mehr draußen vor der Tür Platz war. Ihnen allen verkündete Jesus Gottes Botschaft.3Da kamen vier Männer, die einen Gelähmten trugen.4Weil sie wegen der vielen Menschen nicht bis zu Jesus kommen konnten, deckten sie über ihm das Dach ab. Durch diese Öffnung ließen sie den Gelähmten auf seiner Trage hinunter.5Als Jesus ihren festen Glauben sah, sagte er zu dem Gelähmten: »Mein Sohn, deine Sünden sind dir vergeben!«6Aber einige der anwesenden Schriftgelehrten dachten:7»Was bildet der sich ein? Das ist Gotteslästerung! Nur Gott allein kann Sünden vergeben.«8Jesus erkannte sofort, was in ihnen vorging, und fragte: »Wie könnt ihr nur so etwas denken!9Ist es denn leichter, zu diesem Gelähmten zu sagen: ›Dir sind deine Sünden vergeben‹, oder ihn zu heilen[2]?10Aber ich will euch beweisen, dass der Menschensohn die Vollmacht hat, hier auf der Erde Sünden zu vergeben.« Und er forderte den Gelähmten auf:11»Steh auf, nimm deine Trage und geh nach Hause!«12Da stand der Mann auf, nahm seine Trage und ging vor aller Augen hinaus. Die Leute waren fassungslos. Sie lobten Gott und riefen: »So etwas haben wir noch nie erlebt!«
Der Zolleinnehmer Levi
13Jesus ging wieder an das Ufer des Sees Genezareth. Dort kamen die Menschen in Scharen zu ihm, und er lehrte sie. (Mt 9,9; Lk 5,27)14Als er weiterging, sah er Levi, den Sohn von Alphäus, am Zoll sitzen. Jesus forderte ihn auf: »Komm, folge mir nach!« Sofort stand Levi auf und ging mit ihm.15Später war Jesus mit seinen Jüngern bei Levi zu Gast. Levi hatte auch viele Zolleinnehmer und andere Leute mit schlechtem Ruf zum Essen eingeladen. Viele von ihnen hatten sich Jesus angeschlossen.16Als aber einige Schriftgelehrte, die zur Partei der Pharisäer gehörten, Jesus in dieser Gesellschaft essen sahen, fragten sie seine Jünger: »Wie kann sich Jesus bloß mit solchen Sündern und Betrügern abgeben?«17Jesus hörte das und antwortete: »Die Gesunden brauchen keinen Arzt, sondern die Kranken. Ich bin gekommen, um Sünder in die Gemeinschaft mit Gott zu rufen, und nicht solche, die sich sowieso für gut genug halten.[3]«
Neue Formen für das neue Leben
18Die Jünger von Johannes und die Pharisäer fasteten regelmäßig. Deshalb kamen einige Leute zu Jesus und fragten: »Warum fasten deine Jünger eigentlich nicht wie die Jünger von Johannes und den Pharisäern?« (Mt 9,14; Lk 5,33)19Jesus antwortete ihnen: »Sollen die Hochzeitsgäste etwa fasten, solange der Bräutigam noch bei ihnen ist? Nein, sie werden feiern, solange er da ist!20Die Zeit kommt früh genug, dass der Bräutigam ihnen genommen wird. Dann werden sie fasten.21Niemand flickt ein altes Kleid mit einem neuen Stück Stoff. Der alte Stoff würde sonst an der Flickstelle doch wieder reißen, und das Loch würde nur noch größer.22Ebenso füllt niemand jungen, gärenden Wein in alte, brüchige Schläuche. Sonst bringt er sie zum Platzen. Dann läuft der Wein aus, und die Schläuche sind unbrauchbar. Nein, jungen Wein füllt man in neue Schläuche!«
Der Ruhetag ist für den Menschen da
23An einem Sabbat ging Jesus mit seinen Jüngern durch die Getreidefelder. Unterwegs fingen die Jünger an, Ähren abzureißen und die Körner zu essen. (Mt 12,1; Lk 6,1)24Da beschwerten sich die Pharisäer bei Jesus: »Sieh dir das an! Was sie tun, ist am Sabbat doch gar nicht erlaubt!«25Aber Jesus antwortete ihnen: »Habt ihr denn nie gelesen, was König David tat, als er und seine Männer in Not geraten waren und Hunger hatten?26Damals – zur Zeit des Hohenpriesters Abjatar – ging er in das Haus Gottes. Er aß mit seinen Männern von dem Brot, das Gott geweiht war und das nur die Priester essen durften.[4]« (1Sam 21,7)27Und Jesus fügte hinzu: »Der Sabbat wurde doch für den Menschen geschaffen und nicht der Mensch für den Sabbat.28Deshalb ist der Menschensohn auch Herr über den Sabbat und kann somit entscheiden, was am Sabbat erlaubt ist.«
Markus 2
Noua Traducere Românească
Isus vindecă un paralitic
1Câteva zile mai târziu, Isus a venit din nou în Capernaum. Când s‑a auzit că este în casă, (Mt 9,1; Lk 5,17)2s‑au adunat atât de mulți oameni, încât nu mai rămăsese loc nici măcar în fața ușii. Isus le vorbea din Cuvânt.3Atunci au venit niște oameni care au adus la El un paralitic, purtat de patru dintre ei.4Fiindcă n‑au putut să‑l aducă la Isus din cauza mulțimii, ei au dat la o parte acoperișul casei[1] unde se afla Isus, au făcut o spărtură și au coborât pe acolo targa pe care era așezat paraliticul.5Văzând Isus credința lor, i‑a zis paraliticului: „Copile, păcatele îți sunt iertate!“6Unii dintre cărturarii care ședeau acolo se gândeau în inimile lor:7„De ce vorbește Acesta astfel? Blasfemiază! Cine poate ierta păcatele, în afară de singurul Dumnezeu?!“8Însă Isus, cunoscând imediat în duhul Său că ei gândeau astfel în ei înșiși, le‑a zis: „De ce gândiți astfel în inimile voastre?9Ce este mai ușor, a spune paraliticului: «Păcatele îți sunt iertate!» sau a spune: «Ridică‑te, ia‑ți targa și umblă!»?10Dar, ca să știți că Fiul Omului[2] are pe pământ autoritatea de a ierta păcatele, ție îți spun[3] – i‑a zis El paraliticului – (Dan 7,13)11ridică‑te, ia‑ți patul și du‑te acasă!“12El s‑a ridicat, și‑a luat imediat targa și a ieșit afară înaintea tuturor, așa că toți se minunau și Îl slăveau pe Dumnezeu, zicând: „N‑am mai văzut niciodată așa ceva!“
Chemarea lui Levi
13Isus a ieșit din nou lângă mare. Toată mulțimea a venit la El, iar El îi învăța. (Mt 9,9; Lk 5,27)14Plecând mai departe, El l‑a văzut pe Levi[4], fiul lui Alfeu, șezând la vamă[5] și i‑a zis: „Urmează‑Mă!“ El s‑a ridicat și L‑a urmat. (Mt 9,9; Mt 10,3)15În timp ce Isus lua masa în casa lui Levi, mulți vameși[6] și păcătoși[7] ședeau la masă[8] împreună cu El și cu ucenicii Lui; căci erau mulți care Îl urmau.16Văzând că Isus mănâncă împreună cu păcătoșii și cu vameșii, cărturarii fariseilor[9] le‑au zis ucenicilor Lui: – Mănâncă și bea împreună cu vameșii și cu păcătoșii?17Însă Isus i‑a auzit și le‑a zis: – Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci bolnavii. Eu n‑am venit să‑i chem pe cei drepți, ci pe cei păcătoși.
Despre post
18Ucenicii lui Ioan și ai fariseilor obișnuiau să postească[10]. Ei s‑au apropiat și I‑au zis: – De ce ucenicii lui Ioan și ucenicii fariseilor postesc, iar ucenicii Tăi nu postesc? (3Mo 16,29; Sach 7,5; Sach 8,19; Mt 9,14; Lk 5,33; Lk 18,12)19Isus le‑a răspuns: – Pot să postească nuntașii în timp ce mirele este cu ei? Atât timp cât îl au pe mire cu ei, nu pot să postească.20Însă vor veni zile când mirele va fi luat de la ei și atunci, în ziua aceea, vor posti.21Nimeni nu coase un petic de pânză nouă pe o haină veche. Altfel, umplutura trage din aceasta, cea nouă din haina veche, și ruptura se face mai rea.22Și nimeni nu toarnă vin nou în burdufuri vechi. Altfel, vinul va crăpa burdufurile, iar vinul și burdufurile vor fi distruse. Ci vinul nou se toarnă în burdufuri noi.
Isus, Domnul Sabatului
23Într‑o zi de Sabat, Isus trecea prin lanurile de grâu. În timp ce‑și croiau drum printre ele, ucenicii Lui au început să smulgă spice. (Mt 12,1; Lk 6,1)24Fariseii I‑au zis lui Isus: – Vezi, de ce fac ei ce nu este voie în ziua de Sabat?25El le‑a zis: – N‑ați citit niciodată ce a făcut David[11] atunci când a fost în nevoie și i s‑a făcut foame, atât lui, cât și celor ce erau cu el? (1Sam 21,1)26Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu, pe vremea lui Abiatar,[12] marele preot, și a mâncat pâinile prezentării, pe care nu este îngăduit să le mănânce decât preoții, și cum a dat și celor ce erau cu el? (1Sam 21,1)27Apoi le‑a zis: – Ziua de Sabat a fost făcută pentru om, nu omul pentru ziua de Sabat!28Așa că Fiul Omului este Domn și al Sabatului.