Kolosser 1 | Hoffnung für alle

Hoffnung für alle

Anschrift und Gruß

1 Paulus, ein Apostel von Jesus Christus, durch Gott berufen, und sein Mitarbeiter Timotheus 2 schreiben diesen Brief an die Brüder und Schwestern in Kolossä, die durch den Glauben mit Jesus Christus verbunden sind und ganz zu Gott gehören. Wir wünschen euch Gnade und Frieden von Gott, unserem Vater.

Wir beten für euch

3 Jedes Mal wenn wir für euch beten, danken wir Gott, dem Vater unseres Herrn Jesus Christus. 4 Wir haben von eurem Glauben an Jesus Christus gehört und davon, wie ihr allen Christen in Liebe verbunden seid. 5 Beides ist so reich bei euch vorhanden, weil ihr wisst, dass sich eure Hoffnung im Himmel erfüllen wird. Von dieser Hoffnung habt ihr gehört, als man euch das Wort der Wahrheit, die rettende Botschaft von Jesus Christus, verkündete. 6 Diese Botschaft wird nicht nur bei euch, sondern auch in der ganzen Welt verbreitet. Immer mehr Menschen hören sie, nehmen sie an, und so trägt sie reiche Frucht. Auch bei euch ist es vom ersten Tag an so gewesen, als ihr erfahren habt, wie gnädig Gott ist. 7 Euch brachte unser lieber Mitarbeiter Epaphras diese rettende Botschaft. Wir wissen, dass er Christus dient und dass er euch ein treuer und guter Lehrer war. 8 Er hat uns auch davon berichtet, welche Liebe der Geist Gottes in euch geweckt hat. 9 Deshalb haben wir seitdem nicht aufgehört, für euch zu beten. Wir bitten Gott, dass sein Geist euch mit Weisheit und Einsicht erfüllt und ihr auf diese Weise seinen Willen immer besser erkennt. 10 Dann nämlich könnt ihr so leben, dass der Herr dadurch geehrt wird und er sich in jeder Hinsicht über euch freut. Euer Leben wird für Gott Frucht bringen, indem ihr in vielerlei Weise Gutes tut. Ihr werdet ihn immer besser kennen lernen 11-12 und das ganze Ausmaß seiner herrlichen Kraft und Stärke erfahren, damit ihr geduldig und ausdauernd euren Weg gehen könnt. Ihr habt wirklich allen Grund, Gott, dem Vater, voll Freude dafür zu danken. Denn er hat euch zu seinen rechtmäßigen Erben gemacht. Zusammen mit allen, die zu ihm gehören, dürft ihr einmal bei ihm sein, in seinem Reich des Lichts. 13 Er hat uns aus der Gewalt der Finsternis befreit, und nun leben wir unter der Herrschaft seines geliebten Sohnes Jesus Christus. 14 Durch ihn sind wir erlöst, unsere Sünden sind vergeben.

Christus steht über der ganzen Schöpfung

15 Christus ist das Ebenbild des unsichtbaren Gottes. Als sein Sohn steht er über der ganzen Schöpfung und war selbst schon längst vor ihr da.^[1] 16 Durch ihn ist alles erschaffen, was im Himmel und auf der Erde ist: Sichtbares und Unsichtbares, Königreiche und Mächte, Herrscher und Gewalten. Ja, alles ist durch ihn geschaffen und vollendet sich schließlich in ihm. 17 Denn Christus war vor allem anderen; und alles hat nur durch ihn Bestand. 18 Er ist das Haupt der Gemeinde, die sein Leib ist. Er ist der Ursprung allen Lebens^[2] und zugleich der Erste, der vom Tod zu einem unvergänglichen Leben auferstand. So sollte er in jeder Hinsicht an erster Stelle stehen. 19 Denn Gott hat beschlossen, mit seiner ganzen Fülle in ihm zu wohnen 20 und alles im Himmel und auf der Erde durch ihn mit sich zu versöhnen. Ja, Gott hat Frieden gestiftet, als Jesus am Kreuz sein Blut vergoss. 21 Auch ihr wusstet früher nicht, was es bedeutet, mit Gott zu leben; ihr wart seine Feinde durch alles Böse, das ihr gedacht und getan habt. 22 Doch indem Christus Mensch wurde und am Kreuz starb, hat Gott euch mit sich selbst versöhnt. Jetzt gehören wir zu Gott und stehen befreit von aller Sünde und Schuld vor ihm da. 23 Wichtig ist aber, dass ihr auch weiterhin fest und unerschütterlich in eurem Glauben bleibt. Lasst euch durch nichts davon abbringen! Keine Macht der Erde soll euch die Hoffnung rauben, die Gott euch durch seine rettende Botschaft geschenkt hat. Ihr habt sie gehört, und sie ist überall in der Welt verkündet worden. Mein ganzes Leben steht im Dienst dieser Botschaft. Sie will ich weitersagen.

Paulus verkündet die Botschaft im Auftrag Gottes

24 Was ich auch immer für euch erleiden muss, nehme ich gern auf mich; ich freue mich sogar darüber. Das Maß der Leiden, die ich für Christus auf mich nehmen muss, ist noch nicht voll. Und ich leide für seinen Leib, für seine Gemeinde. 25 Gott hat mir aufgetragen, seiner Gemeinde zu dienen und euch seine Botschaft ohne Abstriche zu verkünden. 26 Ihr habt erfahren, was von Anfang der Welt, ja, was der gesamten Menschheit vor euch verborgen war: ein Geheimnis, das jetzt allen Christen enthüllt worden ist. 27 Dabei geht es um ein unbegreifliches Wunder, das Gott für alle Menschen auf dieser Erde bereithält. Ihr, die ihr zu Gott gehört, dürft dieses Geheimnis verstehen. Es lautet: Christus lebt in euch! Und damit habt ihr die feste Hoffnung, dass Gott euch Anteil an seiner Herrlichkeit gibt. 28 Diesen Christus verkünden wir. Mit aller Weisheit, die Gott mir gegeben hat, ermahne ich die Menschen und unterweise sie im Glauben, damit jeder Einzelne durch die Verbindung mit Christus reif und mündig wird. 29 Das ist das Ziel meiner Arbeit, dafür kämpfe ich, und dafür mühe ich mich ab. Christus, der mit seiner Macht in mir wirkt, schenkt mir die Kraft dazu.

Noua Traducere Românească

1 Pavel, apostol al lui Cristos Isus, prin voia lui Dumnezeu, și fratele Timotei, 2 către sfinții care sunt în Colose, frați credincioși^[1] în Cristos: har și pace vouă de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Cristos!

Mulțumirea și rugăciunea lui Pavel pentru biserică

3 Îi mulțumim întotdeauna lui Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, când ne rugăm pentru voi, 4 fiindcă am auzit despre credința voastră în Cristos Isus și despre dragostea pe care o aveți pentru toți sfinții, 5 datorită speranței care vă este păstrată în ceruri, despre care ați auzit mai înainte în Cuvântul adevărului, Evanghelia^[2] 6 care a ajuns până la voi. Ea crește în toată lumea și aduce roade. La fel se întâmplă și între voi din ziua în care ați auzit și ați cunoscut bine harul lui Dumnezeu în adevăr, 7 așa cum ați învățat de la Epafras, preaiubitul nostru rob împreună cu noi, care este un slujitor^[3] credincios al lui Cristos pentru noi^[4]. 8 El ne‑a făcut cunoscută dragostea voastră în Duhul. 9 De aceea și noi, din ziua în care am auzit, nu încetăm să ne rugăm pentru voi și să cerem să fiți umpluți de cunoașterea voii Lui, cu toată înțelepciunea și priceperea duhovnicească, 10 ca să umblați într‑un mod vrednic de Domnul, ca să‑I fiți plăcuți în toate, rodind tot felul de fapte bune și crescând în cunoașterea lui Dumnezeu, 11 fiind întăriți cu toată puterea, potrivit cu tăria slavei Lui, pentru orice răbdare^[5] și îndelungă răbdare, cu bucurie, 12 mulțumindu‑I Tatălui, Care v‑a^[6] îndreptățit să aveți o parte la moștenirea sfinților în lumină. 13 El ne‑a eliberat de sub autoritatea întunericului și ne‑a adus în Împărăția Fiului Său iubit, 14 în Care avem răscumpărarea prin sângele Lui, iertarea păcatelor.

Supremația lui Cristos

15 El este chipul Dumnezeului nevăzut, întâiul născut^[7] peste întreaga creație, (Ps 89,27) 16 pentru că prin El au fost create toate lucrurile, în ceruri și pe pământ, cele văzute și cele nevăzute, fie tronuri, fie domnii, fie conducători^[8], fie autorități. Toate au fost create prin El și pentru El. 17 El este înainte de toate lucrurile și în El se țin toate împreună. 18 El este Capul Trupului, al Bisericii. El este Începutul, Întâiul născut dintre cei morți,^[9] pentru ca El să aibă primul loc în toate lucrurile. 19 Căci Dumnezeu a găsit potrivit ca toată plinătatea să locuiască în El. 20 Prin El, Dumnezeu a împăcat toate lucrurile cu Sine, fie cele de pe pământ, fie cele din ceruri, făcând pace prin sângele crucii Lui. 21 Și pe voi, care cândva erați străini și dușmani în mintea voastră, din cauza faptelor voastre rele, 22 El v‑a împăcat acum în trupul Lui de carne, prin moarte, pentru a vă înfățișa sfinți, fără cusur și fără vină înaintea Lui, 23 dacă rămâneți cu adevărat în credință, bine întemeiați și fermi, fără să vă abateți de la speranța Evangheliei pe care ați auzit‑o, care a fost proclamată oricărei făpturi de sub cer și al cărei slujitor am devenit eu, Pavel.

Slujba lui Pavel pentru Biserică

24 Acum mă bucur în suferințele mele pentru voi și împlinesc în trupul meu ceea ce lipsește suferințelor lui Cristos pentru trupul Său, care este Biserica, 25 al cărei slujitor am devenit eu, potrivit cu responsabilitatea^[10] care mi‑a fost dată de Dumnezeu față de voi, aceea de a face pe deplin cunoscut Cuvântul lui Dumnezeu, 26 și anume taina^[11] care a fost ascunsă de veacuri și de generații, dar care acum a fost descoperită sfinților Lui, 27 cărora Dumnezeu a vrut să le facă cunoscut care este bogăția slavei acestei taine între neamuri, și anume: Cristos în voi, speranța slavei. 28 El este Cel pe Care noi Îl vestim sfătuind și învățând pe orice om, cu toată înțelepciunea, pentru a putea înfățișa pe orice om desăvârșit în Cristos. 29 Pentru aceasta mă ostenesc, luptându‑mă prin puterea Lui, care lucrează cu tărie în mine.