Josua 11 | Hoffnung für alle

Hoffnung für alle

Israel besiegt die Königreiche des nördlichen Kanaan

1 Als Jabin, der König von Hazor, hörte, was geschehen war, sandte er Boten zu allen Herrschern des nördlichen Kanaan, um sich mit ihnen gegen Israel zu verbünden: zu König Jobab von Madon, zu den Königen von Schimron und Achschaf, 2 zu den Königen im nördlichen Bergland, in den Niederungen südlich von Genezareth, im westlichen Hügelland und im Küstengebiet von Dor. 3 Weitere Boten schickte er zu den Kanaanitern im Osten und Westen, den Amoritern, Hetitern und Perisitern, den Jebusitern im Bergland und den Hiwitern am Berg Hermon im Gebiet von Mizpa. 4 Alle diese Könige brachen mit ihren Truppen auf; es war ein riesiges Heer mit einer ungeheuren Menge Soldaten, Pferden und Kriegswagen, unzählbar wie der Sand am Meer. 5 Sie versammelten sich an der Quelle bei Merom und schlugen ihr Lager auf, um von dort gegen Israel in den Kampf zu ziehen. 6 Der HERR aber sprach zu Josua: »Hab keine Angst vor ihnen! Ich selbst kämpfe für euch. Bis morgen um diese Zeit liefere ich sie an euch aus und lasse sie alle in der Schlacht umkommen. Dann sollt ihr den Pferden die Sehnen durchschneiden und die Kriegswagen verbrennen.« 7 Josua führte sein Heer unbemerkt zur Quelle Merom, dicht an das feindliche Lager heran, und überraschte die Kanaaniter mit einem Angriff. 8 Der HERR verhalf den Israeliten zum Sieg: Sie schlugen ihre Feinde und verfolgten sie nach Norden bis zur großen Stadt Sidon, bis Misrefot-Majim und östlich bis in das Tal von Mizpa. Keiner der Fliehenden entkam. 9 Den erbeuteten Pferden ließ Josua die Sehnen durchschneiden, und die Streitwagen ließ er verbrennen, wie es der HERR befohlen hatte.

Israel nimmt das nördliche Kanaan ein

10 Nach der Schlacht führte Josua sein Heer nach Hazor, der Hauptstadt aller Königreiche, deren Truppen sie gerade besiegt hatten. Die Israeliten eroberten die Stadt und töteten ihren König. 11 Dann brachten sie alle Einwohner mit dem Schwert um. Niemanden ließen sie am Leben, denn Gott hatte die Stadt und alles darin zur Vernichtung bestimmt. Zuletzt brannten die Israeliten Hazor nieder. 12 Alle Städte der Könige, die sich gegen Israel verbündet hatten, nahm Josua ein und vollstreckte an ihnen Gottes Gericht: Er vernichtete sie, wie es Mose, der Diener des HERRN, angeordnet hatte. 13 Niederbrennen ließ er jedoch nur Hazor. Die anderen Städte auf den Hügeln ließ er stehen. 14 Alles Gut und Vieh, das dort zu finden war, behielten die Israeliten als Beute. Die Menschen aber töteten sie mit dem Schwert, bis alle vernichtet waren; keinen einzigen ließen sie am Leben. 15 So hatte der HERR es Mose befohlen, und Mose hatte es an Josua weitergegeben, der sich genau daran hielt. Er befolgte alle Weisungen, die Mose vom HERRN bekommen hatte. 16 Josua nahm ganz Kanaan ein: das Gebirge, die gesamte Wüste Negev, das ganze Gebiet von Goschen^[1], das Hügelland zwischen dem Mittelmeer und dem Bergland, die Jordan-Ebene und die Berge Israels, (Jos 10,41) 17 alles Land zwischen dem kahlen Gebirge bei Seïr im Süden und Baal-Gad in der Ebene vor dem Libanon am Fuß des Hermon. Sämtliche Könige, die dort regierten, besiegte und tötete er. 18 Der Krieg mit ihnen dauerte jedoch lange Zeit. 19 Denn keine Stadt ergab sich den Israeliten freiwillig, außer den Hiwitern von Gibeon. Alle anderen Städte mussten mit Gewalt erobert werden. 20 Denn der HERR hatte es so gefügt, dass die Bewohner des Landes sich Israel unnachgiebig widersetzten. Er wollte sie dem Untergang weihen, es sollte keine Gnade für sie geben. Israel musste sie vernichten, wie der HERR es Mose befohlen hatte. 21 Josua brach mit seinen Truppen auf und rottete auch die Anakiter in Hebron, Debir, Anab und allen anderen Städten aus, die sie im Bergland von Juda und Israel bewohnten. Niemand und nichts blieb dort verschont. 22 Im gesamten eroberten Gebiet wurden die Anakiter vernichtet. Nur in Gaza, Gat und Aschdod blieben sie am Leben. 23 Als das ganze Land in der Hand der Israeliten war, wie der HERR es Mose versprochen hatte, teilte Josua die Gebiete den Stämmen und Sippen zu. So hatte das Land nun endlich Ruhe vom Krieg.

Noua Traducere Românească

Campania din nordul Canaanului

1 Când a auzit cele întâmplate, Iabin, regele Hațorului, a trimis mesageri la Iobab, regele Madonului, la regele Șimronului, la regele Acșafului, 2 la regii din regiunea de nord, la munte, în Araba^[1], la sud de Chineret^[2] și în zona deluroasă^[3], la Nafot‑Dor^[4], în apus, (Jos 8,14; Jos 9,1) 3 precum și la canaaniții din partea de răsărit și de apus, la amoriți, la hitiți, la periziți, la iebusiții din munte și la hiviții de la poalele Hermonului, în regiunea Mițpa. 4 Aceștia au ieșit cu toate oștirile lor, alcătuind o mulțime foarte numeroasă, ca nisipul de pe țărmul mării și având un mare număr de cai și care de luptă. 5 Toți acești regi au hotărât un loc de întâlnire. Ei au venit și și‑au așezat tabăra la apele Meromului, ca să se lupte cu Israel. 6 DOMNUL i‑a zis lui Iosua: „Nu te teme de ei, căci mâine, pe vremea aceasta, îi voi da pe toți la moarte înaintea lui Israel. Cailor să le tai tendoanele, iar carelor de luptă să le dai foc.“ 7 Iosua împreună cu tot poporul pregătit de război au venit pe neașteptate împotriva lor, lângă apele Meromului și s‑au năpustit asupra lor. 8 DOMNUL i‑a dat în mâna lui Israel, care i‑a lovit și i‑a urmărit până la Sidonul cel Mare, până la Misrefot-Maim și până în valea Mițpa, în răsărit. I‑a lovit până nu a mai rămas niciun supraviețuitor. 9 Iosua a făcut așa cum îi poruncise DOMNUL: a tăiat tendoanele cailor și a ars carele de luptă. 10 După aceea, Iosua s‑a întors și a cucerit Hațorul, omorându‑i regele cu sabia. Odinioară Hațorul era capitala tuturor acestor regate^[5]. (Jos 10,42) 11 Au dat spre nimicire^[6] orice om care era în el, trecându‑l prin ascuțișul sabiei. N‑a rămas nimic din ce avea suflare. Apoi a dat foc Hațorului. (Jos 2,10) 12 Iosua a cucerit toate cetățile acestor regi și pe toți regii lor odată cu ele, și le‑a trecut prin ascuțișul sabiei, dându‑le spre nimicire, așa cum poruncise Moise, robul DOMNULUI. 13 Totuși, Israel n‑a ars niciuna din cetățile așezate pe coline, în afară de Hațor, care a fost ars de către Iosua. 14 Fiii lui Israel au luat ca pradă toate lucrurile de valoare din acele cetăți, precum și toate animalele. Ei au nimicit însă întreaga populație, trecând‑o prin ascuțișul sabiei, și nu au lăsat pe nimeni în viață. 15 Iosua a făcut așa cum DOMNUL îi poruncise lui Moise, robul Său, și așa cum îi poruncise Moise lui Iosua. El nu a lăsat nimic neîmplinit din ceea ce DOMNUL îi poruncise lui Moise.

Teritoriul controlat de Israel

16 Iosua a luat astfel toată țara aceasta: muntele, tot Neghevul^[7], toată țara Goșen^[8], zona deluroasă^[9], Araba și muntele lui Israel cu văile lui, (Jos 9,1; Jos 10,40; Jos 10,41) 17 de la muntele Halak, care se înalță către Seir, până la Baal‑Gad, în Valea Libanului, la poalele muntelui Hermon. I‑a prins pe toți regii acestor ținuturi, i‑a lovit și i‑a omorât. 18 Războiul purtat de Iosua împotriva tuturor acestor regi a ținut multă vreme. 19 Nu a existat nicio cetate care să fi încheiat pace cu fiii lui Israel, în afară de hiviții care locuiau în Ghivon. Toate celelalte cetăți au fost luate prin luptă. 20 Căci împietrirea inimii lor a fost de la DOMNUL, astfel încât să‑l înfrunte pe Israel în luptă, ca să fie dați spre nimicire și să nu li se arate milă, ci să fie distruși, așa cum DOMNUL i‑a poruncit lui Moise. 21 Tot atunci Iosua i‑a atacat și i‑a distrus și pe anachiții^[10] din munți: din Hebron, din Debir, din Anab, din tot muntele lui Iuda și din tot muntele lui Israel, dându‑i spre nimicire împreună cu cetățile lor. (4Mo 13,33) 22 N‑a rămas niciun anachit în țara fiilor lui Israel, în afară de cei care au rămas în Gaza, Gat și Așdod. 23 Astfel, Iosua a cucerit întreaga țară, potrivit cu tot ceea ce DOMNUL îi spusese lui Moise. Și Iosua a dat‑o drept moștenire lui Israel, potrivit cu părțile alocate fiecăruia, după semințiile lor. Apoi țara s‑a odihnit de război.