1Wenn ich doch eine Herberge wüsste, irgendwo in der Wüste, wo Karawanen die Nacht verbringen, dann würde ich mein Volk verlassen und mich dorthin zurückziehen. Denn Ehebrecher sind sie, einer wie der andere, eine Bande von Betrügern!2Der HERR spricht: »Sie schießen ihre Lügen ab wie Pfeile; sie besitzen die Macht im Land, weil sie betrügen, und nicht, weil sie die Wahrheit lieben. Sie begehen ein Verbrechen nach dem anderen und wollen mich nicht als ihren Gott anerkennen.3Nimm dich vor deinem Freund in Acht! Trau deinem eigenen Bruder nicht über den Weg! Denn ein Bruder betrügt den anderen,[1] und ein Freund wird vom anderen verleumdet. (1Mo 27,36)4Sie überlisten sich gegenseitig, keines ihrer Worte ist wahr. Sie haben sich an das Lügen gewöhnt und können das Böse nicht lassen.5Unter Betrügern wohnst du, die vor lauter Lug und Trug von mir, dem HERRN, nichts mehr wissen wollen.6Darum sage ich, der HERR, der allmächtige Gott: Ich will sie schmelzen und läutern wie Metall im Feuer; was sollte ich sonst mit meinem Volk tun?7Jedes ihrer Worte ist ein tödlicher Pfeil, sie lügen unentwegt. Nach außen geben sie sich freundlich, aber insgeheim stellt einer dem anderen Fallen.8Und das sollte ich ungestraft lassen, ich, der HERR? Muss ich ein solches Volk nicht zur Rechenschaft ziehen?«
Stimmt Klagelieder an!
9Ich klage und weine über das Bergland, ich stimme ein Trauerlied an über die Weiden in der Steppe. Denn sie sind verbrannt, kein Hirte zieht hindurch, und man hört keine Herden mehr. Die Tiere sind geflohen, selbst die Vögel sind fortgezogen.10Der Herr sagt: »Ich werde Jerusalem zum Schutthaufen machen, wo die Schakale hausen; die Städte Judas verwandle ich in eine Wüste, in der niemand wohnt!«11Wer ist weise genug, um zu verstehen, warum dies so kommen musste? Wem hat der HERR gezeigt, wieso das Land verödet und verdorrt ist wie eine Wüste, die keiner durchquert? Wer kann es erklären?12Der HERR antwortet: »Ich habe es so weit kommen lassen, weil sie mein Gesetz missachtet haben, nicht danach lebten und nicht auf mich hörten.13Stattdessen taten sie, wozu ihr Eigensinn sie trieb, und liefen den Götzen nach, wie sie es von ihren Vorfahren gelernt hatten.14Darum sage ich, der HERR, der allmächtige Gott Israels: Ich werde diesem Volk bittere Kost[2] zu essen und giftiges Wasser zu trinken geben.15Ich will sie unter fremde Völker zerstreuen, die weder sie noch ihre Vorfahren gekannt haben; mit dem Schwert verfolge ich sie, bis sie vernichtet sind.16Ich, der HERR, der allmächtige Gott, fordere euch auf: Begreift doch endlich, wie schlimm es um euch steht! Holt die Klageweiber, ja, lasst die weisen Frauen kommen!«17»Schnell«, rufen die Judäer, »sie sollen über uns die Klage anstimmen, bis wir in Tränen ausbrechen und nicht mehr aufhören zu weinen!«18Da! Vom Berg Zion hört man laute Klagerufe: »Die Stadt ist verwüstet, welch unerträgliche Schande! Wir müssen unser Land verlassen, denn unsere Häuser sind zerstört!«19Hört, ihr Frauen, was der HERR euch sagt, achtet auf jedes Wort: »Bringt euren Töchtern die Totenklage bei, lernt miteinander dieses Trauerlied:20›Durch die Fenster stieg der Tod herein in unsre Häuser und Paläste. Draußen auf der Straße bringt er unsre Kinder um, und auf dem Marktplatz schlachtet er die jungen Männer ab!‹«21So spricht der HERR: »Die Leichen werden überall verstreut liegen wie Dünger auf dem Feld, wie abgemähtes Korn, das niemand aufliest.22Ich, der HERR, sage: Ein Weiser soll nicht stolz sein auf seine Weisheit, der Starke nicht auf seine Stärke und ein Reicher nicht auf seinen Reichtum.23Nein, Grund zum Stolz hat nur, wer mich erkennt und begreift, dass ich der HERR bin. Ich bin barmherzig und sorge auf der Erde für Recht und Gerechtigkeit. Denn daran habe ich Gefallen! Mein Wort gilt!24-25Es kommt die Zeit, in der ich die Ägypter, Judäer, Edomiter, Ammoniter und Moabiter strafen werde sowie alle Beduinenstämme der Wüste, die sich das Haar an den Schläfen stutzen. Denn all diese Völker halten sich zwar an die Vorschrift der Beschneidung, aber ihr Herz gehört mir nicht[3] – und selbst in Israel ist es nicht anders!«
Jeremia 9
Noua Traducere Românească
1O, de mi‑ar fi capul un izvor de ape și ochii o fântână de lacrimi! Aș plânge zi și noapte zdrobirea fiicei poporului meu.2O, dacă cineva mi‑ar da în pustie un han de călători! L‑aș părăsi pe poporul meu și aș pleca de la el. Căci toți comit adulter și sunt o adunătură de necredincioși.3„Ei își întind limba ca un arc. Au ajuns puternici în țară prin minciună și nu prin adevăr. Căci ei merg din răutate în răutate și nu Mă cunosc, zice DOMNUL.4Fiecare să se păzească de prietenul lui; să nu vă încredeți în niciun frate, căci orice frate este un înșelător și orice prieten umblă cu bârfe.5Fiecare își înșală prietenul și nimeni nu spune adevărul. Își deprind limba la vorbe mincinoase și se obosesc să facă rău.6Locuința ta[1] este în mijlocul înșelătoriei. De înșelători ce sunt, ei refuză să Mă cunoască, zice DOMNUL.“7De aceea, așa vorbește DOMNUL Oștirilor: „Iată, îi voi verifica și îi voi cerceta, căci ce altceva aș putea face din cauza fiicei poporului Meu?8Limba lor este o săgeată ucigătoare; ea rostește înșelătoria. Cu gura, ei vorbesc prietenului de pace, dar în adâncul inimii, îi întind curse.9Să nu‑i pedepsesc Eu pentru aceste lucruri, zice DOMNUL? Să nu Mă răzbun Eu pe un asemenea neam?“10Voi înălța o plângere și un bocet pentru munți, precum și o cântare de jale pentru pășunile pustiite, căci sunt arse și nimeni nu le cutreieră; nu se mai aude în ele behăitul turmelor. Păsările cerului și‑au luat zborul și animalele câmpului au fugit.11„Voi preface Ierusalimul într‑o movilă de pietre, într‑o vizuină de șacali. Voi preface cetățile lui Iuda într‑o pustie lipsită de locuitori.“12Cine este omul înțelept care să înțeleagă aceste lucruri? Cui i‑a vorbit gura DOMNULUI, ca să ne poată lămuri de ce este distrusă țara, de ce este devastată ca o pustie și nu mai trece nimeni prin ea?13Iată însă ce spune DOMNUL: „Se întâmplă astfel, pentru că au părăsit Legea Mea, pe care le‑o pusesem înainte, pentru că nu au ascultat de glasul Meu și nu au respectat Legea Mea,14ci au umblat după încăpățânarea inimii lor și după BAALI[2], așa cum i‑au învățat părinții lor.“ (Jer 2,23)15De aceea, așa vorbește DOMNUL Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: „Iată, voi hrăni poporul acesta cu pelin și le voi da să bea ape otrăvite.16Îi voi împrăștia printre niște neamuri pe care nu le‑au cunoscut nici ei, nici părinții lor, și îi voi urmări cu sabia până îi voi mistui.“17Așa vorbește DOMNUL Oștirilor: „Luați aminte acum! Chemați bocitoarele să vină! Trimiteți după femeile înțelepte să vină!18Să se grăbească și să înalțe o cântare de jale pentru noi, până când ni se vor umple ochii de lacrimi și pleoapele – de șiroaie de apă.19Strigătul de jale se aude în Sion: «Cât suntem de nenorociți și ce mare este rușinea noastră! Trebuie să părăsim țara, căci locuințele noastre sunt surpate.»“20Ascultați, femeilor, Cuvântul DOMNULUI! Deschideți‑vă urechile la cuvântul gurii Lui! Învățați‑le pe fiicele voastre cântări de jale și învățați‑vă bocete unele pe altele,21căci moartea s‑a urcat prin ferestrele noastre și a intrat în palatele noastre. A nimicit copiii de pe străzi și tinerii din piețe.22Spune: „Așa vorbește DOMNUL: «Cadavrele oamenilor vor zăcea întinse asemenea gunoiului pe câmpie, precum snopul căzut înapoia secerătorului și pe care nu‑l adună nimeni.»“23Așa vorbește DOMNUL: „Înțeleptul să nu se laude cu înțelepciunea lui, viteazul să nu se laude cu tăria lui, iar cel bogat să nu se laude cu bogăția lui,24ci, cel ce se laudă să se laude că Mă înțelege, că Mă cunoaște și că știe că Eu sunt DOMNUL Care arăt îndurare[3] și Care înfăptuiesc judecată și dreptate pe pământ, fiindcă în acestea Îmi găsesc Eu plăcerea, zice DOMNUL.25Iată, vin zile, zice DOMNUL, când îi voi pedepsi pe toți cei care sunt circumciși doar în trup:26pe Egipt, Iuda, Edom, Amon, Moab și pe toți cei ce își rad colțurile bărbii, care locuiesc în pustie[4]; căci toate neamurile sunt necircumcise și toată Casa lui Israel are inima necircumcisă.“