1Gott sagt: »Geht doch einmal durch die Straßen von Jerusalem und schaut euch um! Sucht alle Plätze ab! Wenn ihr auch nur einen Einzigen findet, der sich an das Recht hält und zu seinem Wort steht, dann will ich ganz Jerusalem vergeben.2Denn die Leute in dieser Stadt lügen selbst dann noch, wenn sie bei meinem Namen schwören.«3Doch du, HERR, suchst nach aufrichtigen Menschen. Du hast dieses Volk geschlagen, aber sie haben sich nicht davon beeindrucken lassen; du hast sie fast ausgelöscht, und doch blieben sie hart wie Stein. Sie weigern sich beharrlich, zu dir umzukehren.4Ich dachte: »So sind nur die Ungebildeten, die den Willen des HERRN und die Gebote ihres Gottes nicht kennen.5Ich will mich an die führenden Männer dieses Volkes wenden und mit ihnen reden. Sie kennen ja den Willen Gottes und wissen, was er im Gesetz von ihnen verlangt.« Doch gerade sie wollen von Gott nichts mehr wissen. Seine Gebote sind für sie wie ein schweres Joch, das sie abgeworfen haben.6»Darum werden die Feinde kommen und sie zerreißen wie Löwen, die plötzlich aus dem Dickicht springen, wie Steppenwölfe werden sie über sie herfallen und wie Leoparden draußen vor der Stadt lauern. Wer hinausgeht, wird zerfleischt. Denn dieses Volk hat große Schuld auf sich geladen und mir immer wieder die Treue gebrochen.7Wie sollte ich euch da vergeben? Ihr habt mich verlassen und schwört bei Göttern, die keine sind. Ich habe euch genug zu essen gegeben – und ihr? Ihr treibt Ehebruch und lauft scharenweise ins Hurenhaus!8Ihr seid wie überfütterte, geile Hengste: Jeder wiehert nach der Frau des anderen.9Und das sollte ich ungestraft lassen, ich, der HERR? Muss ich ein solches Volk nicht zur Rechenschaft ziehen?10Zerstört die Mauern dieses Weinbergs, doch verwüstet ihn nicht ganz. Reißt seine Ranken ab, denn er gehört mir nicht mehr!«
Ich ziehe euch zur Rechenschaft
11»Ich, der HERR, sage: Die Bewohner von Juda und Israel sind mir ganz und gar untreu geworden.12Mich, ihren HERRN, haben sie verleugnet, als sie behaupteten: ›Er kümmert sich um nichts! Uns wird schon kein Unglück treffen. Von Krieg und Hungersnot bleiben wir verschont.13Was die Propheten uns angedroht haben, ist leeres Geschwätz! Gott spricht nicht durch sie. Das Unheil soll sie selbst treffen!‹«14Doch der HERR, der allmächtige Gott, hat zu mir gesagt: »Weil dieses Volk so vermessen redet, lasse ich die Worte, die ich dir in den Mund gelegt habe, zu einem Feuersturm werden. Das Volk mache ich zu Brennholz, das vom Feuer verzehrt wird.15Hört, ihr Israeliten, ich sorge dafür, dass ein Volk von weit her kommt und in euer Land einfällt. Das Volk ist sehr viel älter als ihr, es ist unbezwingbar, und seine Sprache versteht ihr nicht.16Seine Bogenschützen treffen mit tödlicher Sicherheit, und die Soldaten sind alle erfahrene Kämpfer.17Dieses Volk wird eure Ernte und eure Vorräte vernichten, eure Söhne und Töchter töten, eure Schafe und Rinder schlachten und eure Weinstöcke und Feigenbäume umhauen. Eure befestigten Städte, auf die ihr euch verlasst, wird es blutig erobern.18Doch auch dann werde ich euch nicht völlig auslöschen. Darauf gebe ich, der HERR, mein Wort.19Und wenn sie dich, Jeremia, fragen: ›Warum hat uns der HERR, unser Gott, dies angetan?‹, dann sollst du antworten: ›Ihr habt ihn verlassen und in eurem eigenen Land fremden Göttern gedient, nun müsst ihr in einem anderen Land fremden Herren dienen!‹20Verkündet den Nachkommen von Jakob, sagt dem Volk von Juda:21Hört, ihr Leute ohne Sinn und Verstand! Ihr habt Augen und Ohren, und trotzdem seht und hört ihr nicht!22Ich, der HERR, frage euch: Solltet ihr mich nicht fürchten und vor mir zittern? Ich habe dem Meer eine Grenze aus Sand gesetzt, die es niemals überschreiten kann. Wie wild seine Wellen auch toben, wie hoch die Wogen sich auch türmen – über die Grenze kommen sie nicht hinaus.23Aber ihr wagt es, euch gegen mich aufzulehnen, und geht eigene Wege. Ihr seid stur und widerspenstig.24Keiner von euch sagt sich: ›Wir sollten dem HERRN, unserem Gott, mit Ehrfurcht begegnen! Denn er sendet uns den Herbst- und Frühjahrsregen zur rechten Zeit und lässt Jahr für Jahr die Früchte reifen, damit wir sie ernten können.‹25Aber nun sind Regen und Ernte ausgeblieben; eure eigene Schuld hat euch um all diese guten Gaben gebracht!26Ja, in meinem Volk gibt es gewissenlose Menschen, die wie Vogelfänger auf der Lauer liegen. Sie warten darauf, dass ihnen Menschen in die Falle laufen.27Ihre Häuser sind vollgestopft wie der Käfig eines Vogelfängers, sie häufen dort ihren Besitz auf, den sie mit Trug und List erbeutet haben. Mächtig und reich sind sie geworden,28fett und feist. Ihre Bosheit kennt keine Grenzen. Sie verhelfen keinem Waisenkind zu seinem Recht, den Armen verweigern sie jede Gerechtigkeit.29Und das sollte ich ungestraft lassen, ich, der HERR? Muss ich ein solches Volk nicht zur Rechenschaft ziehen?30Was in diesem Land geschieht, ist abscheulich und unerhört:31Die Propheten weissagen im Namen der Lüge, die Priester herrschen eigenmächtig, und meinem Volk gefällt das auch noch. Doch was werdet ihr tun, wenn das Ende kommt?«
Jeremia 5
Noua Traducere Românească
Degradarea totală a lui Iuda
1„Cutreierați drumurile Ierusalimului, priviți cu luare-aminte și căutați în piețe! Dacă veți găsi un om care să înfăptuiască ce este drept și să caute adevărul, voi ierta Ierusalimul.2Ei chiar și atunci când jură: «Viu este DOMNUL!», fac jurăminte false.“3DOAMNE, nu se uită ochii Tăi la credincioșie? Tu îi lovești, dar ei nu simt durere. Tu îi mistui, dar ei refuză să primească îndrumarea. Își fac obrazul[1] mai tare ca piatra și refuză să se pocăiască.4Îmi ziceam: „Aceștia sunt doar cei neînsemnați; ei se poartă nesăbuit, căci ei nu cunosc căile DOMNULUI, poruncile Dumnezeului lor.5Așa că voi merge la cei mari și le voi vorbi. Cu siguranță ei cunosc căile DOMNULUI și poruncile Dumnezeului lor.“ Însă cu toții au sfărâmat jugul și au rupt legăturile.6Din această cauză, un leu din pădure îi va ataca și un lup din pustie îi va distruge. Leopardul îi va pândi în apropierea cetăților lor ca să‑i sfâșie pe toți cei ce vor ieși din ele, căci fărădelegile lor s‑au înmulțit, iar necredincioșiile lor sunt numeroase.7„De ce să te iert? Fiii tăi M‑au părăsit și jură pe ceea ce nu este Dumnezeu. Le‑am împlinit toate nevoile, dar ei încă mai comit adulter și se îmbulzesc în casa prostituatei.8Sunt niște armăsari bine hrăniți și aflați în călduri; fiecare nechează după soția semenului său.9Să nu‑i pedepsesc Eu oare pentru aceasta? zice DOMNUL. Să nu mă răzbun Eu pe un asemenea neam?10Suiți în viile ei și nimiciți, dar o distrugere deplină să nu faceți! Îndepărtați‑i mlădițele, căci nu mai sunt ale DOMNULUI!11Casa lui Israel și Casa lui Iuda Mi‑au fost necredincioase“, zice DOMNUL.12S‑au lepădat de DOMNUL și au zis: „Nu se va întâmpla așa![2] Niciun rău nu va veni asupra noastră; nu vom vedea nici sabia, nici foametea!13Profeții sunt vânt și Cuvântul nu este în ei, așa că ceea ce spun ei, să li se întâmple lor!“14De aceea, așa vorbește DOMNUL, Dumnezeul Oștirilor: „Pentru că poporul a spus[3] aceste cuvinte, iată, voi face cuvintele Mele în gura ta un foc, iar poporul acesta – precum lemnele pe care le mistuie focul.15Iată, aduc împotriva voastră un neam de departe, Casă a lui Israel, zice DOMNUL, un neam trainic, un neam străvechi, a cărui limbă nu o cunoașteți și a cărui vorbire nu o înțelegeți.16Tolba lui este ca un mormânt deschis; toți sunt niște viteji.17Ei îți vor devora secerișul și pâinea, îți vor devora fiii și fiicele, îți vor devora turmele și cirezile, îți vor devora viile și smochinii și‑ți vor distruge prin sabie cetățile fortificate în care te încrezi.18Totuși, nici în zilele acelea nu vă voi distruge de tot, zice DOMNUL.19Dacă vor întreba atunci: «De ce ne‑a făcut DOMNUL, Dumnezeul nostru, toate acestea?», să le răspunzi astfel: «După cum M‑ați părăsit și ați slujit unor dumnezei străini în țara voastră, tot așa veți sluji unor străini într‑o țară care nu este a voastră!»20Spuneți lucrul acesta Casei lui Iacov și vestiți‑l în Iuda, zicând:21«Ascultă lucrul acesta, popor nebun și fără minte, care ai ochi, dar nu vezi, ai urechi, dar nu auzi:22Nu vă temeți de Mine? zice DOMNUL. Nu tremurați înaintea Mea? Eu am pus nisipul ca hotar al mării, hotar veșnic pe care nu trebuie să‑l treacă. Chiar dacă valurile ei se agită, ele nu pot învinge și chiar dacă urlă, ele nu‑l pot trece.»23Poporul acesta însă are o inimă încăpățânată și răzvrătită. Ei și‑au întors spatele și au plecat.24Nu‑și zic în sinea lor: «Să ne temem de DOMNUL, Dumnezeul nostru, Care dă ploaie timpurie și ploaie târzie[4] la timpul potrivit și ne menține săptămânile rânduite pentru seceriș!»25Nelegiuirile voastre le îndepărtează pe acestea, și păcatele voastre rețin bunătățile de la voi.26Căci în poporul Meu se află oameni răi. Ei pândesc ca păsărarii din ascunziș; întind o cursă[5] și prind oameni.27Așa cum este o colivie plină de păsări, tot așa sunt și casele lor pline de înșelătorie. De aceea au ajuns ei puternici și s‑au îmbogățit,28s‑au îngrășat și lucesc de grăsime. Faptele lor rele nu au limită; ei nu pledează pentru cauza orfanului, ca s‑o câștige, nici nu apără dreptul celor nevoiași.29Să nu pedepsesc Eu oare aceste lucruri? zice DOMNUL. Să nu Mă răzbun Eu pe un asemenea neam?30Un lucru de necrezut și dezgustător se întâmplă în țară:31profeții profețesc minciuni și preoții conduc prin puterea lor, iar poporului Meu îi plac aceste lucruri. Dar ce veți face la sfârșit?