Jeremia 13 | Hoffnung für alle

Hoffnung für alle

Der verrottete Gürtel

1 Der HERR sprach zu mir: »Kauf dir einen Gürtel aus Leinen, binde ihn dir um und sorg dafür, dass er nicht nass wird!« 2 Ich kaufte einen Gürtel und legte ihn an, so wie der HERR es mir befohlen hatte. 3 Dann gab er mir noch einen Auftrag: 4 »Geh mit deinem neuen Gürtel an den Euphrat^[1] und versteck ihn dort in einer Felsspalte!« 5 Wieder tat ich, was der HERR mir gesagt hatte, ging zum Euphrat und versteckte den Gürtel dort. 6 Nach langer Zeit sprach der HERR zu mir: »Geh zurück an den Euphrat und hol den Gürtel, den du auf meinen Befehl dort versteckt hast!« 7 Da wanderte ich wieder zum Euphrat und holte den Gürtel aus seinem Versteck hervor. Doch er war verrottet und zu nichts mehr zu gebrauchen. 8 Der HERR sprach zu mir: 9 »Genauso werde ich den Hochmut der Bewohner von Jerusalem und ganz Juda zunichtemachen. 10 Sie sind ein boshaftes Volk, das sich weigert, auf mich zu hören, und tut, wozu sein Eigensinn es treibt. Anderen Göttern laufen sie nach, dienen ihnen und beten sie an – darum werden sie diesem Gürtel gleichen, der zu nichts mehr zu gebrauchen ist! 11 Wie sich ein Mann seinen Gürtel um die Hüften bindet, so wollte ich, der HERR, mich mit Israel und Juda verbinden. Mein Volk sollten sie sein, meinen Namen bekannt machen, mir Lob und Ehre bringen – doch sie haben mir nicht gehorcht!«

Die Weinkrüge sind voll

12 »Sag ihnen: ›So spricht der HERR, der Gott Israels: Weinkrüge sind dazu da, dass man sie füllt.‹ Wenn sie dir entgegnen: ›Das weiß doch jeder, dass Weinkrüge voll sein müssen!‹, 13 dann antworte: ›Der HERR kündigt euch an: Die Bewohner dieses Landes, die Könige, die als Nachkommen von David regieren, die Priester und Propheten, ja, alle Einwohner von Jerusalem – sie sind die Krüge, und ich werde sie mit Wein füllen, bis sie betrunken sind! 14 Und dann schlage ich sie gegeneinander, so dass einer am anderen zerbricht, die Väter und die Söhne. Ich werde kein Mitleid mit ihnen haben und sie nicht schonen, sondern sie erbarmungslos zerschmettern. Darauf gebe ich, der HERR, mein Wort.‹«

Nehmt Gottes Warnung ernst!

15 Der HERR hat zu euch gesprochen, darum seid nicht überheblich, sondern hört genau zu und nehmt es euch zu Herzen! 16 Ehrt den HERRN, euren Gott, bevor er die Nacht hereinbrechen lässt und ihr in der Dämmerung auf den Hügeln umherstolpert, ehe er das Licht, auf das ihr wartet, in tiefe Nacht und hoffnungslose Dunkelheit verwandelt. 17 Doch wenn ihr seine Warnungen in den Wind schlagt, werde ich heimlich über euren Hochmut weinen; dann kann ich meine Tränen nicht mehr zurückhalten, weil Gottes Volk, seine Herde, in die Gefangenschaft getrieben wird.

Eine Botschaft für König Jojachin

18 Der Herr sagt: »Richtet dem König und seiner Mutter aus: Steigt herab vom Thron und setzt euch auf den Boden, denn die Zeit eurer glanzvollen Herrschaft ist vorbei! 19 Die Städte im Süden von Juda werden belagert, und niemand kann zu ihnen durchkommen. Ganz Juda wird in die Gefangenschaft verschleppt.«

Jerusalem wird geschändet

20 »Jerusalem, siehst du, wie deine Feinde von Norden her kommen? Was soll nun aus deiner Herde werden, die du beschützen solltest und auf die du so stolz warst? 21 Was wirst du sagen, wenn ich die als Herren über dich einsetze, die du für deine Freunde hieltest? Schmerzen werden dich überfallen wie die Wehen eine schwangere Frau. 22 Und wenn du dich dann fragst: ›Warum trifft mich dieses Unheil?‹, dann sollst du wissen: Wegen deiner unzähligen Sünden reißt man dir jetzt dein Kleid hoch und tut dir Gewalt an. 23 Sag mir: Kann ein dunkelhäutiger Mensch etwa seine Hautfarbe wechseln oder ein Leopard sein geflecktes Fell? Genauso wenig kannst du Gutes tun, die du ans Böse gewöhnt bist! 24 Zerstreuen werde ich deine Einwohner wie Spreu im Wüstenwind! 25 Dieses Los erwartet dich, das ist der gerechte Lohn, den ich dir gebe, weil du mich vergessen und falschen Göttern geglaubt hast. Darauf gebe ich, der HERR, mein Wort! 26 Wegen deiner Untreue werde auch ich dir jetzt das Kleid hochreißen, hoch bis über dein Gesicht, damit alle dich nackt sehen. 27 Dein ständiges Ehebrechen, dein aufreizendes Lachen und deine schamlose Hurerei: Das alles ist mir nicht entgangen! Auf den Hügeln und Feldern hast du abscheuliche Götzen verehrt. Wehe dir, Jerusalem! Wie lange soll das noch so weitergehen? Willst du denn nie wieder rein werden?«

Noua Traducere Românească

Brâul de in

1 Așa mi‑a vorbit DOMNUL: „Du‑te și cumpără‑ți un brâu de in și pune‑l pe coapsele tale, dar să nu‑l înmoi în apă.“ 2 Am cumpărat brâul, după Cuvântul DOMNULUI, și l‑am pus pe coapsele mele. 3 Cuvântul DOMNULUI mi‑a vorbit a doua oară, zicând: 4 „Ia brâul pe care l‑ai cumpărat și care este pe coapsele tale, du‑te de îndată la Perat^[1] și ascunde‑l acolo în crăpătura unei stânci.“ 5 M‑am dus și l‑am ascuns la Perat, după porunca pe care mi‑o dăduse DOMNUL. 6 După mai multe zile, DOMNUL mi‑a zis: „Ridică‑te, du‑te la Perat și ia din acel loc brâul pe care ți‑am poruncit să‑l ascunzi acolo.“ 7 M‑am dus la Perat, am săpat și am luat brâul din locul în care‑l ascunsesem. Dar iată că brâul era distrus și nu mai era bun de nimic. 8 Cuvântul DOMNULUI mi‑a vorbit, zicând: 9 „Așa vorbește DOMNUL: «Tot așa voi distruge mândria lui Iuda și mândria cea foarte mare a Ierusalimului. 10 Poporul acesta rău refuză să asculte de cuvintele Mele. Ei umblă în încăpățânarea inimii lor și merg după alți dumnezei ca să le slujească și să li se închine. De aceea, el va ajunge ca brâul acesta, care nu mai este bun de nimic. 11 După cum se lipește brâul de coapsele unui om, așa Îmi lipisem și Eu întreaga Casă a lui Israel și întreaga Casă a lui Iuda, zice DOMNUL, ca să fie poporul Meu, Numele Meu, lauda Mea și onoarea Mea. Dar ei n‑au ascultat.»

Imaginea burdufurilor de vin

12 Spune‑le cuvintele acestea: «Așa vorbește DOMNUL, Dumnezeul lui Israel: ‘Toate burdufurile de vin trebuie umplute!’» Și dacă ei îți vor zice: «Nu știm noi oare că toate burdufurile de vin trebuie umplute?», 13 să le spui: «Așa vorbește DOMNUL: ‘Iată, pe toți locuitorii țării acesteia, pe regii care stau pe tronul lui David, pe preoți, pe profeți și pe toți cei ce locuiesc în Ierusalim, îi voi umple de beție. 14 Îi voi izbi unul de altul, pe părinți și pe fii laolaltă, zice DOMNUL. Nu‑i voi cruța, nu voi avea milă de ei și nu Mă voi îndura de ei, ci îi voi distruge.’»“ 15 Ascultați și luați aminte! Nu fiți mândri, căci DOMNUL vorbește. 16 Dați slavă DOMNULUI, Dumnezeul vostru, înainte ca El să aducă întunericul, înainte să vi se clatine picioarele pe munții întunecați. Voi așteptați lumina, dar El o va schimba într‑o umbră a morții, o va preface într‑o negură deasă. 17 Dacă nu‑L veți asculta, sufletul meu va plânge în ascuns pentru mândria voastră; ochii mei vor plânge și vor vărsa lacrimi pentru că turma DOMNULUI va fi capturată. 18 „Spune regelui și reginei-mamă: «Smeriți‑vă! Plecați‑vă, căci v‑a căzut de pe cap coroana voastră frumoasă!» 19 Cetățile din Neghev^[2] sunt închise și nu este nimeni să le deschidă. Întreg Iuda este dus în captivitate, este exilat în întregime.“ 20 Ridicați‑vă ochii și priviți‑i pe cei care vin din nord! Unde este turma care‑ți fusese încredințată, oile tale frumoase? 21 Ce vei spune când El îi va pune conducători peste tine pe cei pe care i‑ai obișnuit să‑ți fie prieteni apropiați?^[3] Nu te vor cuprinde durerile, ca pe o femeie la naștere? 22 Tu te întrebi în inima ta: „De ce mi se întâmplă toate acestea?“ Din cauza mulțimii nelegiuirilor tale ți s‑a ridicat poala hainei și ți‑a fost dezgolit trupul. 23 Poate cușitul^[4] să‑și schimbe pielea sau leopardul – petele? Tot așa nici voi nu puteți înfăptui binele, voi care sunteți deprinși să înfăptuiți răul. 24 „Îi voi risipi ca pleava luată de vântul pustiei. 25 Aceasta îți este soarta, partea ta de la Mine, zice DOMNUL, pentru că M‑ai uitat și te‑ai încrezut în minciuni^[5]. 26 Totodată îți voi ridica poalele peste față, ca să ți se vadă rușinea, 27 adulterele și nechezăturile tale, desfrânările tale nerușinate! Am văzut spurcăciunile tale de pe dealuri și din câmpii. Vai de tine, Ierusalime! Cât timp vei mai sta în necurăție?“