1In diesem Buch sind die Worte von Jeremia aufgeschrieben. Er war ein Sohn von Hilkija und stammte aus einer Priesterfamilie aus Anatot, das im Stammesgebiet von Benjamin liegt.2Jeremia empfing Botschaften vom HERRN ab dem 13. Regierungsjahr des judäischen Königs Josia, des Sohnes von Amon.3Auch später noch sprach Gott zu Jeremia, während der Regierungszeit des judäischen Königs Jojakim, des Sohnes von Josia, bis zum 5. Monat des 11. Regierungsjahres von König Zedekia, der auch ein Sohn von Josia war. In diesem Monat wurden die Einwohner Jerusalems in die Verbannung geführt.
Jeremia wird von Gott berufen
4Eines Tages sprach der HERR zu mir:5»Ich habe dich schon gekannt, ehe ich dich im Mutterleib bildete, und ehe du geboren wurdest, habe ich dich erwählt, um mir allein zu dienen. Du sollst ein Prophet sein, der den Völkern meine Botschaften verkündet.«6Ich aber erwiderte: »O nein, mein HERR und Gott! Ich habe keine Erfahrung im Reden, denn ich bin noch viel zu jung!«7Doch der HERR entgegnete: »Sag nicht: Ich bin zu jung! Zu allen Menschen, zu denen ich dich sende, sollst du gehen und ihnen alles verkünden, was ich dir auftrage.8Fürchte dich nicht vor ihnen, ich bin bei dir und werde dich beschützen. Darauf gebe ich, der HERR, mein Wort.«9Er streckte mir seine Hand entgegen, berührte meinen Mund und sagte: »Ich lege dir meine Worte in den Mund10und gebe dir Vollmacht über Völker und Königreiche. Du wirst sie niederreißen und entwurzeln, zerstören und stürzen, aber auch aufbauen und einpflanzen!«11Dann fragte er mich: »Jeremia, was siehst du dort?« »Einen Mandelbaumzweig, dessen Blüten bald aufgehen.«12»Richtig!«, sagte er. »Genauso wird alles in Erfüllung gehen, was ich ankündige. Dafür sorge ich.«13Wieder fragte mich der HERR: »Jeremia, was siehst du dort?« »Ich sehe einen Topf mit kochendem Wasser, der sich von Norden her gegen uns neigt.«14Da sprach der HERR zu mir: »Aus dem Norden wird das Unheil über alle Bewohner dieses Landes hereinbrechen.15Denn ich rufe alle Völker aus dem Norden herbei – sie werden heranziehen, und jeder König wird seinen Thron vor den Toren von Jerusalem aufstellen. Dann rücken ihre Soldaten gegen Jerusalem und gegen alle Städte in Juda vor.16Ich werde mein Volk verurteilen für alles, was sie getan haben: Mich haben sie verlassen, anderen Göttern geopfert und sich vor selbst gemachten Götzenstatuen niedergeworfen.17Du aber mach dich bereit, geh zu ihnen und verkünde ihnen alles, was ich dir auftrage! Fürchte dich nicht vor ihnen, sonst sorge ich dafür, dass sie dich das Fürchten lehren.18Ich mache dich stark, Jeremia, stark wie eine Festung, wie eine Säule aus Eisen, wie eine Mauer aus Bronze. Denn du wirst gegen das ganze Land stehen, gegen die Könige von Juda und die führenden Männer, gegen die Priester und gegen das Volk.19Sie alle werden dich bekämpfen – doch ohne Erfolg, denn ich bin bei dir und beschütze dich. Das verspreche ich, der HERR.«
Jeremia 1
Noua Traducere Românească
1Cuvintele lui Ieremia, fiul lui Hilchia, unul dintre preoții din Anatot, din teritoriul lui Beniamin.2Cuvântul DOMNULUI i‑a vorbit în zilele lui Iosia, fiul lui Amon, regele lui Iuda, în al treisprezecelea an al domniei acestuia,3și în zilele lui Iehoiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, până în luna a cincea a anului al unsprezecelea al lui Zedechia, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, când locuitorii Ierusalimului au fost duși în captivitate.
Chemarea lui Ieremia
4Cuvântul DOMNULUI mi‑a vorbit, zicând:5– Mai înainte ca Eu să te fi întocmit în pântec, te‑am ales, și mai înainte ca tu să fi ieșit din pântec, te pusesem deoparte[1] și te făcusem profet al neamurilor.6Eu am răspuns: – Ah, Stăpâne DOAMNE, eu nu știu să vorbesc, căci sunt doar un copil!7Însă DOMNUL mi‑a zis: – Nu spune că ești un copil, căci vei merge la toți aceia la care te voi trimite și le vei spune tot ce‑ți voi porunci.8Nu te teme de ei, căci Eu sunt cu tine ca să te scap, zice DOMNUL.9Apoi DOMNUL Și‑a întins mâna, mi‑a atins gura și mi‑a zis: – Iată, pun cuvintele Mele în gura ta.10Astăzi te pun peste neamuri și peste regate ca să smulgi și să dărâmi, să distrugi și să nimicești, să zidești și să plantezi.11Cuvântul DOMNULUI mi‑a vorbit, zicând: – Ce vezi, Ieremia? – Văd un toiag din lemn de migdal, i‑am răspuns eu.12– Ai văzut bine, mi‑a zis DOMNUL, căci Eu veghez[2] ca să împlinesc Cuvântul Meu.13Cuvântul DOMNULUI mi‑a vorbit a doua oară, zicând: – Ce vezi? – Văd un cazan clocotind, care se revarsă dinspre nord, i‑am răspuns eu.14– Dinspre nord va izbucni dezastrul peste toți cei ce locuiesc în țară, mi‑a zis DOMNUL.15Căci iată, voi chema toate clanurile regatelor din nord, zice DOMNUL. Ele vor veni și își vor așeza fiecare tronul la intrările porților Ierusalimului. Vor veni și vor lupta împotriva tuturor zidurilor ce‑l împrejmuiesc și împotriva tuturor cetăților lui Iuda.16Voi rosti asupra lor judecățile Mele pentru tot răul pe care l‑au săvârșit, căci M‑au părăsit, au ars tămâie altor dumnezei și s‑au închinat lucrărilor făcute de mâinile lor.17Tu dar încinge‑ți coapsele! Ridică‑te și spune‑le tot ce‑ți voi porunci. Să nu fii înspăimântat înaintea lor, ca nu cumva să te fac Eu să te înspăimânți înaintea lor.18Iată, de astăzi te fac o cetate întărită, un stâlp de fier și un zid de bronz, ca să stai împotriva întregii țări, împotriva regilor lui Iuda, a conducătorilor lui, a preoților și a poporului țării.19Ei se vor lupta împotriva ta, dar nu te vor învinge, căci Eu sunt cu tine, ca să te scap, zice DOMNUL.