Epheser 5

Hoffnung für alle

1 Ihr seid Gottes geliebte Kinder, daher sollt ihr in allem seinem Vorbild folgen.2 Geht liebevoll miteinander um, so wie auch Christus euch seine Liebe erwiesen hat. Aus Liebe hat er sein Leben für uns gegeben, und dies war für Gott wie ein wohlriechendes Opfer, an dem er Freude hat.3 Ihr gehört nun zu Gott. Da passt es selbstverständlich nicht mehr, sich sexuell unmoralisch zu verhalten, ausschweifend zu leben oder alles haben zu wollen. Über so etwas sollt ihr nicht einmal reden!4 Genauso wenig ist Platz für Beleidigungen, Sticheleien oder zweideutiges Gerede. Vielmehr sollt ihr Gott danken und ihn loben.5 Denn eins ist klar: Wer ein sexuell unmoralisches, schamloses Leben führt, für den ist kein Platz in dem Reich, in dem Gott und Christus herrschen. Das gilt auch für alle, die habgierig sind; denn Habgier ist nichts anderes als Götzendienst.6 Lasst euch von niemandem verführen, der euch durch sein leeres Geschwätz einreden will, dass dies alles harmlos sei. Gerade mit einem solchen Verhalten ziehen die Menschen, die Gott nicht gehorchen wollen, seinen Zorn auf sich.7 Darum macht mit solchen Leuten nicht gemeinsame Sache!8 Früher habt auch ihr in Dunkelheit gelebt; aber heute ist das anders: Weil ihr mit dem Herrn verbunden seid, seid ihr im Licht. Darum lebt nun auch wie Menschen, die zum Licht gehören![1]9 Ein solches Leben führt zu aufrichtiger Güte, Gerechtigkeit und Wahrheit.10 Prüft in allem, was ihr tut, ob es Gott gefällt.11 Lasst euch auf keine finsteren Machenschaften ein, die keine gute Frucht hervorbringen, im Gegenteil: Helft, sie aufzudecken.12 Denn was manche im Verborgenen treiben, ist so abscheulich, dass man nicht einmal davon reden soll.13 Doch wenn durch euch das Licht Gottes auf diese Dinge fällt, werden sie erst richtig sichtbar.14 Was Gott ans Licht bringt, wird hell. Deshalb heißt es auch: »Erwache aus deinem Schlaf! Erhebe dich von den Toten! Und Christus wird dein Licht sein.«15 Achtet also genau darauf, wie ihr lebt: nicht wie unwissende, sondern wie weise Menschen.16 Nutzt die Zeit, so gut ihr könnt, denn wir leben in einer schlimmen Zeit.17 Seid nicht verbohrt; sondern begreift, was der Herr von euch will!18 Betrinkt euch nicht; das führt nur zu einem ausschweifenden Leben. Lasst euch vielmehr von Gottes Geist erfüllen.19 Ermutigt einander durch Psalmen, Lobgesänge und Lieder, wie sie euch Gottes Geist schenkt. Singt für den Herrn und jubelt aus vollem Herzen!20 Im Namen unseres Herrn Jesus Christus dankt Gott, dem Vater, zu jeder Zeit und für alles!21 Ordnet euch einander unter; tut es aus Ehrfurcht vor Christus.22 Ihr Frauen, ordnet euch euren Männern unter, so wie ihr euch dem Herrn unterordnet.23 Denn wie Christus als Haupt für seine Gemeinde verantwortlich ist, die er erlöst und zu seinem Leib gemacht hat, so ist auch der Mann für seine Frau verantwortlich.24 Und wie sich die Gemeinde Christus unterordnet, so sollen sich auch die Frauen in allem ihren Männern unterordnen.25 Ihr Männer, liebt eure Frauen so, wie Christus seine Gemeinde liebt: Er hat sein Leben für sie gegeben,26 damit sie ihm ganz gehört. Durch sein Wort hat er alle Schuld von ihr abgewaschen wie in einem reinigenden Bad.[2]27 So sorgt er selbst dafür, dass sie zu einer schönen und makellosen Braut für ihn wird, ohne Flecken, Falten oder einen anderen Fehler, weil sie allein Christus gehören soll.28 Darum sollen auch die Männer ihre Frauen lieben wie ihren eigenen Körper. Wer nun seine Frau liebt, der liebt sich selbst.29 Niemand hasst doch seinen eigenen Körper. Vielmehr ernährt und pflegt er ihn. So sorgt auch Christus für seine Gemeinde;30 denn wir sind schließlich die Glieder seines Leibes.31 Erinnert euch an das Wort: »Ein Mann verlässt seine Eltern und verbindet sich so eng mit seiner Frau, dass die beiden eins sind mit Leib und Seele.« (1Mo 2,24)32 Das ist ein großes Geheimnis. Ich deute dieses Wort auf die Verbindung zwischen Christus und seiner Gemeinde.33 Es gilt aber auch für euch: Ein Mann soll seine Frau so lieben wie sich selbst. Und die Frau soll ihren Mann achten.

Epheser 5

Noua Traducere Românească

1 Așadar, fiți urmași[1] ai lui Dumnezeu ca niște copii preaiubiți2 și umblați în dragoste, așa cum și Cristos ne‑a iubit și S‑a dat pe Sine pentru noi, ca un dar și ca o jertfă de o aromă plăcută lui Dumnezeu.3 Însă curvia[2] și necurăția de orice fel sau lăcomia nici să nu fie numite între voi, așa cum se cuvine din partea celor sfinți.4 Să nu existe nici obscenitate, nici vorbire nesăbuită sau glume murdare, care nu sunt potrivite, ci mai degrabă mulțumire.5 Căci să știți sigur că niciun curvar sau necurat sau lacom, care este un idolatru, n‑are moștenire în Împărăția[3] lui Cristos și a lui Dumnezeu[4].6 Nimeni să nu vă înșele cu vorbe goale, căci din cauza acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării.7 Așadar, nu vă asociați cu ei!8 Căci altădată erați întuneric, dar acum, în Domnul, sunteți lumină. Umblați ca niște copii ai luminii,9 – căci rodul luminii stă în orice bunătate, dreptate și adevăr –,10 cercetând ce‑I este plăcut Domnului,11 și să nu luați parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ci mai degrabă dați‑le în vileag.12 Căci este rușinos chiar și numai să vorbim despre lucrurile pe care le fac ei în ascuns.13 Însă toate lucrurile care sunt date în vileag de lumină, sunt scoase la iveală,14 pentru că orice este scos la iveală este lumină. De aceea se spune: „Trezește‑te, tu, care dormi, scoală‑te dintre cei morți, iar Cristos te va lumina!“[5] (Jes 51,17; Jes 52,1; Jes 60,1)15 Uitați‑vă deci cu grijă cum umblați – nu ca niște neînțelepți, ci ca niște înțelepți.16 Răscumpărați vremea, pentru că zilele sunt rele.17 De aceea, nu fiți nesăbuiți, ci înțelegeți care este voia Domnului.18 Și nu vă îmbătați de vin, care duce la destrăbălare[6], ci fiți plini de Duh,19 vorbind între voi cu psalmi, imnuri și cântări duhovnicești, cântând și aducând laudă Domnului în inima voastră20 și mulțumind întotdeauna pentru toate lui Dumnezeu Tatăl, în Numele Domnului nostru Isus Cristos.21 Supuneți‑vă unii altora, în frică de Cristos.22 Soțiilor, supuneți‑vă soților voștri ca Domnului,23 pentru că soțul este capul soției, așa cum Cristos este Capul Bisericii, El, Mântuitorul trupului.24 Și, așa cum Biserica este supusă lui Cristos, tot astfel și soțiile să fie supuse soților lor în toate.25 Soților, iubiți‑vă soțiile așa cum Și‑a iubit și Cristos Biserica și S‑a dat pe Sine pentru ea,26 ca s‑o sfințească, curățind‑o prin spălarea cu apă, prin Cuvânt,27 pentru a o înfățișa înaintea Lui ca pe o Biserică slăvită, neavând vreo pată sau zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci ca să fie sfântă și fără cusur.28 Tot așa trebuie să‑și iubească și soții soțiile, și anume ca pe trupurile lor. Cel ce‑și iubește soția se iubește pe sine.29 Fiindcă nimeni nu și‑a urât vreodată trupul, ci îl hrănește și are grijă de el, la fel cum face și Cristos pentru Biserică.30 Căci noi suntem mădulare ale trupului Său, „carne din carnea Lui și os din oasele Lui[7].“ (1Mo 2,23)31 „De aceea bărbatul își va lăsa tatăl și mama și se va alipi de soția lui, iar cei doi vor fi un singur trup.“[8] (1Mo 2,24)32 Taina aceasta este mare – mă refer la Cristos și la Biserică.33 Totuși, fiecare dintre voi să‑și iubească soția ca pe sine însuși, iar soția să se teamă de soț.