2.Mose 3 | Hoffnung für alle

Hoffnung für alle

Gott gibt Mose einen Auftrag

1 Mose hütete damals die Schafe und Ziegen seines Schwiegervaters Jitro, des Priesters von Midian. Eines Tages trieb er die Herde von der Steppe hinauf in die Berge und kam zum Horeb^[1], dem Berg Gottes. 2 Dort erschien ihm der Engel des HERRN in einer Flamme, die aus einem Dornbusch schlug. Als Mose genauer hinsah, bemerkte er, dass der Busch zwar in Flammen stand, aber nicht niederbrannte. 3 »Merkwürdig«, dachte Mose, »warum verbrennt der Busch nicht? Das muss ich mir aus der Nähe ansehen.« 4 Der HERR sah, dass Mose sich dem Feuer näherte, um es genauer zu betrachten. Da rief er ihm aus dem Busch zu: »Mose, Mose!« »Ja, Herr«, antwortete er. 5 »Komm nicht näher!«, befahl Gott. »Zieh deine Schuhe aus, denn du stehst auf heiligem Boden! 6 Ich bin der Gott, den dein Vater verehrt hat, der Gott Abrahams, Isaaks und Jakobs.« Mose verhüllte sein Gesicht, denn er hatte Angst davor, Gott anzuschauen. 7 Der HERR sagte: »Ich habe gesehen, wie schlecht es meinem Volk in Ägypten geht, und ich habe auch gehört, wie sie über ihre Unterdrückung klagen. Ich weiß genau, was sie dort erleiden müssen. 8 Nun bin ich herabgekommen, um sie aus der Gewalt der Ägypter zu retten. Ich will sie aus diesem Land herausführen und in ein gutes, großes Land bringen, in dem es selbst Milch und Honig im Überfluss gibt. Jetzt leben dort noch die Kanaaniter, Hetiter, Amoriter, Perisiter, Hiwiter und Jebusiter. 9 Ja, ich habe die Hilfeschreie der Israeliten gehört; ich habe gesehen, wie die Ägypter sie quälen. 10 Darum geh nach Ägypten, Mose! Ich sende dich zum Pharao, denn du sollst mein Volk Israel aus Ägypten herausführen!« 11 Aber Mose erwiderte: »Ich soll zum Pharao gehen und die Israeliten aus Ägypten herausführen? Wer bin ich schon?« 12 Gott antwortete: »Ich stehe dir bei und gebe dir ein Zeichen, an dem du erkennst, dass ich dich gesandt habe: Wenn du mein Volk aus Ägypten herausgeführt hast, werdet ihr mich an diesem Berg hier anbeten und mir dienen!« 13 Mose entgegnete: »Wenn ich zu den Israeliten komme und ihnen sage, dass der Gott ihrer Vorfahren mich zu ihnen gesandt hat, werden sie mich nach seinem Namen fragen. Was sage ich dann?« 14 Gott antwortete: »Ich bin, der ich bin! Darum sag den Israeliten: ›Ich bin‹ hat mich zu euch gesandt. 15 Ja, der HERR^[2] hat mich geschickt, der Gott eurer Vorfahren, der Gott Abrahams, Isaaks und Jakobs. – Denn das ist mein Name für alle Zeiten. Alle kommenden Generationen sollen mich so nennen. 16 Geh nun nach Ägypten, versammle die Sippenoberhäupter der Israeliten und sag ihnen: Der HERR ist mir erschienen, der Gott eurer Vorfahren, der Gott Abrahams, Isaaks und Jakobs. Er lässt euch ausrichten: Ich habe euch nicht vergessen und habe gesehen, was man euch in Ägypten antut. 17 Darum verspreche ich, dass ich eurem Elend ein Ende mache: Ich werde euch aus Ägypten herausführen und in das Land der Kanaaniter, Hetiter, Amoriter, Perisiter, Hiwiter und Jebusiter bringen, ein Land, in dem es selbst Milch und Honig im Überfluss gibt. 18 Die Sippenoberhäupter von Israel werden auf dich hören. Du sollst dann mit ihnen zum Pharao gehen und sagen: Der HERR, der Gott der Hebräer, ist uns erschienen. Bitte erlaube uns, drei Tagereisen weit in die Wüste zu ziehen, um ihm dort Opfer darzubringen! 19 Ich weiß aber: Der König von Ägypten wird euch das nie erlauben, wenn ihn nicht eine starke Hand dazu zwingt^[3]! 20 Darum werde ich meine Hand erheben und die Ägypter strafen. Mit gewaltigen Taten werde ich ihnen zusetzen, bis der Pharao euch ziehen lässt. 21 Ich will euch bei den Ägyptern Achtung verschaffen. Ihr werdet das Land nicht mit leeren Händen verlassen. 22 Jede Israelitin soll ihre Nachbarin und die anderen Frauen in ihrem Haushalt um Gold- und Silberschmuck und um schöne Gewänder bitten. Eure Kinder sollen dies alles bekommen; es wird eure Beute sein.«

Noua Traducere Românească

Rugul în flăcări – delegarea lui Moise

1 Moise păștea turma socrului său, Ietro, preotul din Midian. El și‑a dus turma dincolo de pustie și a ajuns la Horeb, muntele lui Dumnezeu. 2 Acolo, Îngerul DOMNULUI i S‑a arătat într‑o flacără de foc care ieșea din mijlocul unui rug. Moise s‑a uitat și iată că, deși rugul ardea, totuși nu se mistuia. 3 Atunci Moise a zis: „Trebuie să mă apropii ca să văd această priveliște deosebită. Oare de ce nu se mistuie rugul?“ 4 Când DOMNUL a văzut că s‑a apropiat să privească, Dumnezeu l‑a chemat din rug și a zis: – Moise, Moise! El a răspuns: – Iată‑mă! 5 Dumnezeu a zis: – Nu te apropia de acest loc! Dă‑ți jos sandalele din picioare, căci locul pe care stai este un pământ sfânt! 6 Apoi El a zis: – Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov. Moise și‑a ascuns fața, căci se temea să se uite la Dumnezeu. 7 DOMNUL a zis: – Am văzut într-adevăr asuprirea poporului Meu care este în Egipt și i‑am auzit strigătul scos din cauza asupritorilor^[1] lui, căci îi cunosc durerile. (Jes 8,3) 8 Am coborât să‑l eliberez din mâna egiptenilor și să‑l duc din țara aceea într‑o țară bună și largă, în care curge lapte și miere, în locul în care se află canaaniții, hitiții, amoriții, periziții, hiviții și iebusiții. 9 Iată că strigătul fiilor lui Israel a ajuns până la Mine. Am văzut cum îi asupresc egiptenii. 10 Acum, vino! Te voi trimite la Faraon ca să scoți din Egipt poporul Meu, pe fiii lui Israel. 11 Moise I‑a răspuns lui Dumnezeu: – Cine sunt eu, să merg la Faraon și să‑i scot pe fiii lui Israel din Egipt? 12 El a zis: – Eu voi fi cu tine. Acesta va fi semnul pentru tine că Eu te‑am trimis: când vei scoate poporul din Egipt, Îi veți sluji lui Dumnezeu pe muntele acesta. 13 Dar Moise I‑a răspuns lui Dumnezeu: – Iată, când voi merge la fiii lui Israel și le voi zice: „Dumnezeul părinților voștri m‑a trimis la voi“, iar ei mă vor întreba „Care este Numele Său“, ce le voi răspunde? 14 Dumnezeu i‑a zis lui Moise: – EU SUNT CEL CE SUNT^[2]! Apoi a zis: – Așa să le spui fiilor lui Israel: „EU SUNT“ m‑a trimis la voi. 15 Dumnezeu i‑a mai zis lui Moise: – Așa să le spui fiilor lui Israel: „DOMNUL^[3], Dumnezeul părinților voștri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov m‑a trimis la voi. Acesta este Numele Meu pe veci și acesta este o aducere-aminte a Mea din generație în generație.“ 16 Du‑te, adună‑i pe bătrânii lui Israel^[4] și spune‑le: „DOMNUL, Dumnezeul părinților voștri, Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac și al lui Iacov, mi S‑a arătat, zicând: «Am luat aminte la voi și la ce vi se face în Egipt. (5Mo 19,12; 5Mo 21,1; 5Mo 21,18; 5Mo 22,13; 5Mo 25,5; Jos 8,10; 2Sam 3,17; 2Sam 5,3; 2Sam 17,4; 1Kön 20,7)

5Mo 19,125Mo 21,15Mo 21,185Mo 22,135Mo 25,5Jos 8,102Sam 3,172Sam 5,32Sam 17,41Kön 20,7

17 Am zis că vă voi scoate de sub asuprirea Egiptului și vă voi duce în țara canaaniților, a hitiților, a amoriților, a periziților, a hiviților și a iebusiților, într‑o țară în care curge lapte și miere.»“ 18 Ei vor asculta de glasul tău, așa că tu, împreună cu bătrânii lui Israel, veți merge la regele Egiptului și îi veți zice: „DOMNUL, Dumnezeul evreilor, S‑a întâlnit cu noi. Acum, lasă‑ne, te rugăm, să mergem cale de trei zile în pustie, ca să aducem jertfe DOMNULUI, Dumnezeul nostru.“ 19 Totuși, Eu știu că regele Egiptului nu vă va lăsa să plecați decât datorită unei mâini puternice. 20 Eu Îmi voi întinde mâna și voi lovi Egiptul cu toate minunile Mele, pe care le voi face în mijlocul lui. După aceea regele Egiptului vă va lăsa să plecați. 21 Voi face ca poporul acesta să găsească bunăvoință înaintea^[5] egiptenilor în așa fel încât, atunci când veți pleca, să nu plecați cu mâinile goale. 22 Fiecare femeie va cere vecinei ei și oricărei femei care locuiește în casa vecinilor, lucruri de argint, lucruri de aur și îmbrăcăminte. Acestea le veți pune pe fiii și pe fiicele voastre și astfel îi veți prăda pe egipteni.