2.Mose 22 | Hoffnung für alle

Hoffnung für alle

1 Wenn ein Einbrecher bei Nacht auf frischer Tat ertappt und so geschlagen wird, dass er stirbt, dann ist der, der ihn getötet hat, kein Mörder. 2 Wenn es aber schon hell war, gilt die Tat als Mord. Ein Dieb muss das Gestohlene erstatten; besitzt er nichts, soll er als Sklave verkauft werden. Das Geld steht dem Bestohlenen als Entschädigung zu. 3 Wenn sich ein gestohlenes Tier – ob Rind, Esel, Schaf oder Ziege – noch lebend im Besitz des Diebes befindet, muss er doppelten Ersatz leisten. 4 Wenn jemand sein Feld oder seinen Weinberg abweiden lässt und das Vieh nicht beaufsichtigt, so dass es das Feld eines anderen abgrast, soll er den Schaden ersetzen: Die besten Früchte seines Weinbergs und das beste Getreide von seinen Feldern muss er dem Geschädigten geben. 5 Entzündet sich durch ein Feuer Gestrüpp, und die Flammen greifen auf ein benachbartes Feld über und vernichten dort Garben, stehendes Getreide oder junge Ähren, dann muss der Schadensersatz leisten, der das Feuer angezündet hat. 6 Wenn jemand einem anderen Geld oder wertvolle Gegenstände zur Aufbewahrung anvertraut und sie aus dessen Haus gestohlen werden, soll der Dieb – falls er gefasst wird – das Gestohlene doppelt ersetzen. 7 Wird der Dieb nicht gefasst, muss derjenige, der die Wertgegenstände aufbewahrte, vor mir, eurem Gott, erscheinen, damit herauskommt, ob er selbst die ihm anvertrauten Dinge unterschlagen hat. 8 Wenn sich zwei Leute um etwas Wertvolles streiten – ganz gleich ob um ein Rind, einen Esel, ein Schaf oder eine Ziege, um Kleider oder um etwas anderes – und jeder behauptet, dass es ihm gehört, dann soll ihr Streitfall vor mich gebracht werden. Wen ich für schuldig erkläre, der soll dem rechtmäßigen Besitzer sein Eigentum doppelt zurückerstatten. 9 Wenn jemand einem anderen Israeliten einen Esel, ein Rind, ein Schaf, eine Ziege oder sonst ein Tier anvertraut und es dort stirbt, sich verletzt oder gestohlen wird, ohne dass es Zeugen gibt, 10 dann soll der Streit zwischen beiden durch einen Eid vor mir, dem HERRN, geschlichtet werden: Der Beschuldigte soll schwören, dass er sich nicht selbst am Eigentum des anderen vergriffen hat. Der Besitzer muss diese Erklärung gelten lassen, und der Beschuldigte braucht keinen Ersatz zu leisten. 11 Wenn ihm das Tier aber nachweislich gestohlen wurde, soll er es dem Besitzer ersetzen. 12 Hat ein wildes Tier es gerissen, soll er die Überreste als Beweis herbringen; dann muss er keinen Schadensersatz leisten. 13 Wenn sich jemand ein Arbeitstier ausleiht, und es verletzt sich oder stirbt, muss er Schadensersatz leisten, sofern der Besitzer nicht dabei gewesen ist. 14 War der Besitzer dabei, braucht derjenige, der das Tier geliehen hat, keinen Ersatz zu leisten. Hatte er das Tier gemietet, so ist der Schaden mit dem Mietpreis abgegolten.«

Verführung eines Mädchens

15 »Wenn ein Mann ein Mädchen, das noch nicht verlobt ist, verführt und mit ihr schläft, muss er den Brautpreis für sie bezahlen und sie heiraten. 16 Falls sich ihr Vater aber weigert, sie ihm zur Frau zu geben, muss der Mann ihm dennoch den Brautpreis bezahlen, der einer Jungfrau angemessen ist.«

Vergehen, die mit dem Tod bestraft werden

17 »Eine Zauberin sollt ihr nicht am Leben lassen! 18 Jeder, der mit einem Tier verkehrt, muss mit dem Tod bestraft werden. 19 Wer anderen Göttern Opfer darbringt und nicht mir, dem HERRN, allein, der soll mir übereignet werden und sterben.«

Schutzbestimmungen für die Schwachen

20 »Unterdrückt die Fremden nicht und beutet sie nicht aus! Denn ihr selbst seid einmal Fremde in Ägypten gewesen. 21 Benachteiligt die Witwen und Waisen nicht! 22 Wenn ihr es doch tut und sie zu mir um Hilfe schreien, werde ich sie ganz sicher erhören. 23 Mein Zorn wird losbrechen, und ich lasse euch von euren Feinden töten. Dann werden eure Frauen Witwen sein und eure Kinder Waisen! 24 Wenn ihr einem Armen aus meinem Volk Geld leiht, sollt ihr euch nicht daran bereichern. Verlangt keine Zinsen von ihm! 25 Wenn ihr den Mantel eures Schuldners als Pfand nehmt, müsst ihr ihn vor Sonnenuntergang zurückgeben, 26 denn er ist seine einzige Decke für die Nacht. Womit soll er sich sonst zudecken? Wenn ihr den Mantel nicht zurückgebt und der Mann zu mir um Hilfe ruft, werde ich ihn erhören, denn ich bin barmherzig.«

Verpflichtungen gegenüber Gott

27 »Mich, euren Gott, sollt ihr nicht verhöhnen, und ein Oberhaupt aus eurem Volk sollt ihr nicht verfluchen! 28 Gebt mir rechtzeitig die Opfergaben vom Ertrag eurer Getreidefelder und Weingärten! Auch eure ältesten Söhne sollt ihr mir weihen. 29 Eure erstgeborenen männlichen Rinder, Schafe und Ziegen dürfen sieben Tage lang bei ihrer Mutter bleiben; am achten Tag sollt ihr sie mir als Opfer darbringen. 30 Heilige Menschen sollt ihr sein, die mir allein gehören. Esst darum kein Fleisch von einem Tier, das von Raubtieren gerissen wurde! Wenn ihr einen Kadaver findet, werft ihn den Hunden vor!«

Noua Traducere Românească

Legi privind proprietatea

1 Dacă un om fură un bou sau o oaie și taie animalul sau îl vinde, să restituie cinci boi pentru fiecare bou furat și patru oi pentru fiecare oaie. 2 Dacă hoțul este prins spărgând, și el este lovit și moare, cel care l‑a lovit nu va fi vinovat de moartea lui. 3 Dar, dacă primește lovitura după răsăritul soarelui, atunci cel care l‑a lovit va fi vinovat de moartea sa. Hoțul prins trebuie să plătească întreaga despăgubire. Dacă nu are ce să dea, să fie vândut și astfel să plătească pentru furtul lui. 4 Când animalul furat – fie el bou, măgar sau oaie – este găsit viu în mâna hoțului, acesta să plătească dublu. 5 Dacă un om își lasă turma să pască într‑un ogor sau într‑o vie ori își lasă vitele să facă stricăciuni în ogorul altuia, să dea ca despăgubire din ce are mai bun în ogorul sau în via sa. 6 Dacă izbucnește un foc care cuprinde spinii și arde grânele adunate în snopi, grânele aflate încă în picioare sau întreg ogorul, cel ce a aprins focul să plătească întreaga despăgubire. 7 Dacă un om încredințează semenului său argint sau bunuri spre păstrare, și acestea sunt furate din casa celui din urmă, atunci hoțul, dacă este prins, trebuie să plătească dublu. 8 Dacă hoțul nu este găsit, stăpânul casei să fie adus la judecători^[1], ca să se descopere dacă nu cumva și‑a însușit el bunurile semenului său. 9 În orice dispută cu privire la un bou, un măgar, o oaie, o îmbrăcăminte sau orice altă pierdere despre care una din părți spune: ‘Este a mea’, cauza amândurora va veni până la judecători. Cel pe care‑l vor condamna judecătorii să plătească dublu semenului său. 10 Dacă cineva încredințează semenului său un măgar, un bou, o oaie sau orice alt animal spre a fi supravegheat, și animalul moare, este vătămat sau este capturat fără să vadă cineva, 11 să se facă un jurământ în Numele DOMNULUI între cele două părți. Cel căruia i se încredințase animalul va mărturisi că n‑a pus mâna pe bunurile semenului său. Stăpânul va accepta jurământul, și celălalt nu va plăti. 12 Dacă animalul a fost furat de la el, trebuie să‑l restituie stăpânului. 13 Dacă a fost sfâșiat de fiare, să fie adus ca dovadă; nu va trebui să restituie nimic pentru rămășițele sfâșiate. 14 Când cineva împrumută un animal de la semenul său, iar animalul se lovește sau moare în lipsa stăpânului, cel ce l‑a împrumutat va trebui să plătească. 15 Dacă stăpânul a fost cu el, nu va trebui să plătească. Dacă animalul a fost închiriat, prețul chiriei va acoperi pierderea.

Legi privind relațiile sociale și respectul față de Dumnezeu

16 Dacă un om va ademeni o fecioară care nu este logodită și se va culca cu ea, va trebui să‑i plătească zestrea și s‑o ia de soție. 17 Dacă tatăl ei nu vrea nicidecum să i‑o dea de soție, el îi va plăti în argint prețul zestrei unei fecioare. 18 Pe vrăjitoare să n‑o lași să trăiască. 19 Oricine se culcă cu un animal să fie pedepsit cu moartea. 20 Cel ce aduce jertfe unui dumnezeu, altuia decât DOMNULUI singur, să fie dat spre nimicire^[2]. 21 Să nu‑l nedreptățești pe străin și să nu‑i faci rău, pentru că și voi ați fost străini în țara Egiptului. 22 Să nu‑i asuprești pe văduvă sau pe orfan. 23 Dacă îi tot asuprești, și ei continuă să strige către Mine după ajutor, sigur le voi auzi strigătul. 24 Mânia Mea se va aprinde și vă voi ucide cu sabia. Soțiile voastre vor ajunge văduve, iar copiii voștri, orfani. 25 Dacă împrumuți argint vreunuia din poporul Meu, săracului de lângă tine, să nu te porți cu el ca un cămătar și să nu‑i ceri dobândă. 26 Dacă iei haina semenului tău drept garanție, să i‑o dai înapoi înainte de apusul soarelui, 27 căci este singura lui învelitoare, este mantaua cu care își învelește trupul. Altfel, cu ce se va culca? Dacă semenul tău strigă către Mine, Eu îl voi asculta, căci sunt plin de har. 28 Să nu‑L hulești pe Dumnezeu^[3] și să nu‑l blestemi pe conducătorul poporului tău. 29 Să nu întârzii să‑Mi aduci din plinătatea secerișului tău și din sucul livezii tale.^[4] Pe întâiul născut dintre fiii tăi să Mi‑l dai Mie. 30 Să faci la fel cu boul tău și cu oaia ta: șapte zile să rămână cu mama sa, iar în a opta zi să Mi‑l dai Mie. 31 Să‑Mi fiți niște oameni sfinți. Să nu mâncați niciun fel de carne sfâșiată de fiare pe câmp, ci s‑o aruncați la câini.