1Nun will ich euch berichten, liebe Brüder und Schwestern, was Gott in seiner Gnade in den Gemeinden der Provinz Mazedonien bewirkt hat.2Die Christen dort gerieten wegen ihres Glaubens in viele Schwierigkeiten und haben sie standhaft ertragen. Ja, sie waren voller Freude und haben trotz ihrer großen Armut reichlich für andere gegeben.3Ich kann bezeugen, dass sie gaben, was sie nur konnten, und sogar mehr als das. Und all dies taten sie aus freien Stücken.4Sie haben uns eindringlich darum gebeten und es als ein Vorrecht angesehen, sich an der Hilfe für die Christen in Jerusalem beteiligen zu dürfen.5Sie haben sehr viel mehr getan, als wir jemals erwarten konnten, denn sie schenkten sich geradezu selbst, zuerst dem Herrn, danach auch uns, ganz so, wie Gott es wollte.6Nach dieser Erfahrung haben wir Titus zugeredet, dass er auch bei euch die Sammlung[1], mit der er bereits begonnen hat, zum Abschluss bringt.7Ihr seid durch so vieles überaus reich beschenkt: durch euren Glauben, durch Worte, die der Heilige Geist euch schenkt, durch das Verständnis der Botschaft Gottes, euren Einsatz für den Herrn und die Liebe, die wir in euch geweckt haben. Lasst diesen Reichtum nun auch sichtbar werden, indem ihr der Gemeinde in Jerusalem helft.8Natürlich will ich euch nichts befehlen. Aber angesichts der Opferbereitschaft der anderen würde ich gern sehen, wie echt eure Liebe ist.9Ihr wisst ja, was unser Herr Jesus Christus in seiner Liebe für euch getan hat: Er war reich und wurde doch arm, um euch durch seine Armut reich zu machen.10Nach meiner Meinung kann es nur gut für euch sein, wenn ihr die Sammlung durchführt. Ihr habt sie euch ja im vorigen Jahr vorgenommen und auch schon damit begonnen.11Jetzt solltet ihr die Sache zu Ende bringen, damit es nicht bei guten Vorsätzen bleibt. Gebt so viel, wie es euren Möglichkeiten entspricht!12Gott kommt es dabei nicht auf die Höhe der Gabe an, sondern auf unsere Bereitwilligkeit. Er freut sich über das, was jeder geben kann, und verlangt nichts von uns, was wir nicht haben.13Ihr sollt nicht selbst in Not geraten, weil ihr anderen aus der Not helft. Es geht nur um einen gewissen Ausgleich.14Heute habt ihr so viel, dass ihr ihnen helfen könnt. Ein andermal werden sie euch von ihrem Überfluss abgeben, wenn es nötig ist. Das meine ich mit Ausgleich.15Erinnert euch daran, was die Heilige Schrift dazu sagt: »Wer viel eingesammelt hatte, der hatte nicht zu viel; und wer nur wenig aufgelesen hatte, dem fehlte nichts.« (2Mo 16,18)
Gewissenhafter Umgang mit Geld
16Ich danke Gott, dass er Titus bereit gemacht hat, sich genauso stark für euch einzusetzen wie ich.17Er war gleich einverstanden, zu euch zu reisen, und hat sich sofort auf den Weg gemacht, ohne dass ich ihn erst lange darum bitten musste.18Mit ihm kommt noch ein anderer Bruder, den alle Gemeinden sehr schätzen, weil er die rettende Botschaft verkündet.19Die Gemeinden haben ihn ausdrücklich dazu bestimmt, gemeinsam mit uns das gesammelte Geld nach Jerusalem zu bringen. Das war auch unser Wunsch, damit alles zur Ehre des Herrn geschieht.20So soll allen Verdächtigungen vorgebeugt werden – es handelt sich immerhin um eine recht hohe Geldsumme, mit der wir unterwegs sind.21Wir wollen uns nämlich nicht nur dem Herrn, sondern auch den Menschen gegenüber einwandfrei verhalten.22Zusammen mit den beiden schicken wir noch einen weiteren Bruder zu euch, einen Mitarbeiter von uns. Wir haben ihn bei vielen Gelegenheiten als überaus tatkräftigen und zuverlässigen Christen kennen gelernt. Weil er so großes Vertrauen zu euch hat, kommt er besonders gerne zu euch.23Titus ist mein Freund und Mitarbeiter im Dienst für euch, die beiden anderen Brüder wurden von den Gemeinden für diese Aufgabe ausgewählt und machen mit ihrem Leben Christus alle Ehre.24Nehmt sie deshalb in Liebe auf und beweist allen Gemeinden damit, dass wir euch zu Recht so sehr gelobt haben.
2.Korinther 8
Noua Traducere Românească
Încurajarea generozității
1Vă facem cunoscut, fraților, harul lui Dumnezeu, care a fost dat în bisericile Macedoniei,2pentru că, într‑o mare încercare a necazului, belșugul bucuriei lor și adânca lor sărăcie au revărsat din belșug o bogăție a generozității lor.3Mărturisesc că ei au dat de bunăvoie, după puterea lor și chiar peste puterea lor,4cerându‑ne cu multă insistență favoarea de a fi părtași la această slujire pentru sfinți,5și nu așa cum ne‑am așteptat, ci s‑au dat pe ei înșiși, mai întâi Domnului, apoi nouă, prin voia lui Dumnezeu.6Astfel, l‑am îndemnat pe Titus ca, după cum a început, tot așa să ducă la capăt printre voi și această lucrare a harului.7Căci, așa cum sporiți în toate – în credință, în vorbire, în cunoaștere, într‑o râvnă deplină și în dragostea pe care ați învățat‑o de la noi – să sporiți și în această lucrare a harului.8Nu vă spun aceasta ca pe o poruncă, ci testez, prin râvna altora, sinceritatea dragostei voastre.9Voi cunoașteți harul Domnului nostru Isus Cristos, Care, deși a fost bogat, de dragul vostru a devenit sărac, pentru ca voi să vă îmbogățiți prin sărăcia Lui.10Îmi dau părerea în această privință, căci aceasta vă este de folos, vouă, cei care, cu un an în urmă, ați fost primii nu doar în a face, ci și în a dori să faceți:11acum, terminați deci lucrarea, pentru ca, așa cum a fost entuziasmul dorinței voastre, tot astfel să fie și înfăptuirea, potrivit cu ceea ce aveți.12Căci dacă există entuziasm, darul este primit potrivit cu ceea ce are cineva, nu cu ceea ce nu are.13Și nu spun aceasta pentru ca alții să fie ușurați, iar voi să fiți împovărați, ci ca să existe o potrivire.14Abundența voastră, în vremea de acum, să fie folosită pentru nevoia lor, pentru ca și abundența lor să fie folosită pentru nevoia voastră, astfel încât să existe o potrivire,15după cum este scris: „Celui ce a adunat mai mult, nu i‑a rămas în plus, iar cel ce a adunat mai puțin n‑a dus lipsă.“[1] (2Mo 16,18)
Misiunea lui Titus
16Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, Care a pus în inima lui Titus aceeași râvnă pe care o am și eu pentru voi.17Căci el nu numai că a primit bine îndemnul nostru, ci, fiind el însuși dornic, pleacă acum la voi de bunăvoie.18Împreună cu el vi‑l trimit pe fratele care este lăudat de toate bisericile datorită Evangheliei.19Nu doar atât, dar el a fost și ales[2] de biserici să ne fie însoțitor în călătoria noastră pentru acest dar al harului, administrat de noi spre slava Domnului Însuși și pentru a ne arăta entuziasmul.20Am procedat astfel, ca nu cumva cineva să ne denigreze cu privire la darul acesta generos administrat de noi.21Căci avem grijă să facem ceea ce este bine nu doar înaintea Domnului, ci și înaintea oamenilor.22Îl trimitem pe fratele nostru cu ei, pe care deseori l‑am testat în multe feluri și l‑am găsit dedicat, dar care acum este mai dedicat decât oricând datorită marii lui încrederi în voi.23În ce‑l privește pe Titus, el este părtaș și lucrător împreună cu mine pentru voi. În ce‑i privește pe frații noștri, ei sunt trimiși ai bisericilor, slava lui Cristos.24De aceea, arătați‑le, înaintea bisericilor, dovada dragostei voastre și a laudei noastre cu privire la voi.