1.Timotheus 4

Hoffnung für alle

1 Gottes Geist sagt uns ausdrücklich, dass sich in dieser letzten Zeit manche von Gott abwenden werden, weil sie falschen Propheten[1] hinterherlaufen und teuflischen Lehren glauben.2 Diese Verführer sind durch und durch verlogen, ihr Gewissen haben sie zum Schweigen gebracht[2].3 Sie verbieten, zu heiraten oder bestimmte Speisen zu essen. Dabei hat Gott doch alles geschaffen, damit jeder, der an ihn glaubt und seine Wahrheit erkannt hat, auch diese Dinge dankbar von ihm annimmt.4 Denn alles, was Gott geschaffen hat, ist gut; und nichts ist schlecht, für das wir Gott danken.5 Durch das Wort Gottes und das Gebet wird alles rein; nichts kann uns da von Gott trennen.6 Wenn du, lieber Timotheus, der Gemeinde das alles so weitergibst, bist du ein guter Diener von Jesus Christus. Dann lebst du von der Botschaft des Glaubens und richtest dich nach der wahren Lehre, zu der du dich schon immer bekannt hast.7 Gib dich nicht mit den lächerlichen Legenden ab, mit denen sich diese leichtfertigen Leute beschäftigen, sondern übe dich darin, ein Leben nach Gottes Willen zu führen.8 Sich körperlich anzustrengen und Verzicht zu üben ist ganz gut und schön, aber auf Gott zu hören ist besser. Denn damit werden wir dieses und das zukünftige Leben gewinnen.9 Das steht unumstößlich fest, darauf dürfen wir vertrauen.10 Für nichts anderes arbeiten und kämpfen wir. Auf den lebendigen Gott haben wir unsere Hoffnung gesetzt. Er ist der Retter und Helfer aller Menschen, besonders derjenigen, die an ihn glauben.11 Das alles sollst du die Gemeinde lehren und es ihr ans Herz legen.12 Niemand hat ein Recht, auf dich herabzusehen, weil du noch so jung bist. Allerdings musst du für die Gläubigen ein Vorbild sein: in allem, was du sagst und tust, in der Liebe, im Glauben und in deinem aufrichtigen Lebenswandel.13 Solange ich nicht wieder bei euch bin, lies in der Gemeinde weiterhin aus der Heiligen Schrift vor, ermutige die Christen und unterweise sie im Glauben.14 Setz die Gabe ein, die Gott dir schenkte. Er hat dich ja durch eine Prophetie für diese Aufgabe bestimmt, und die Leiter der Gemeinde haben dir die Hände aufgelegt und dich gesegnet.15 Kümmere dich auch in Zukunft um die Dinge, die dir aufgetragen sind, und lass dich nicht ablenken, dann wird jeder erkennen, wie du Fortschritte machst.16 Achte auf dich selbst; sieh zu, dass du die Lehre von Jesus Christus rein und unverfälscht weitergibst. Nichts soll dich davon abbringen. Dann wirst du selbst gerettet und alle, die auf dich hören.

1.Timotheus 4

Noua Traducere Românească

1 Dar Duhul spune limpede[1] că în vremurile din urmă unii se vor depărta de credință, apropiindu‑se[2] de duhuri înșelătoare și de învățături ale demonilor,2 influențați de ipocrizia mincinoșilor, a căror conștiință a fost însemnată cu fierul roșu.3 Ei interzic căsătoria și cer abstinență de la mâncărurile pe care Dumnezeu le‑a creat ca să fie primite cu mulțumire de către cei ce cred și cunosc adevărul.4 Căci orice făptură a lui Dumnezeu este bună și nimic nu trebuie respins, dacă este luat cu mulțumire,5 pentru că este sfințit prin Cuvântul lui Dumnezeu și prin rugăciune.6 Dacă‑i sfătuiești pe frați aceste lucruri, vei fi un bun slujitor al lui Cristos Isus, fiind hrănit astfel de cuvintele credinței și ale bunei învățături pe care ai urmat‑o îndeaproape.7 Ferește‑te de basmele lumești și băbești și disciplinează‑te în ce privește evlavia!8 Căci disciplinarea trupească este pentru puțin timp, dar evlavia este de folos în toate, fiindcă are promisiunea vieții de acum și a celei care urmează să vină.9 Acest cuvânt este demn de încredere și pe deplin vrednic să fie primit.10 Căci pentru aceasta ne ostenim și ne luptăm, fiindcă ne‑am pus speranța în Dumnezeul cel Viu, Care este Mântuitorul tuturor oamenilor, adică al celor credincioși.11 Poruncește și învață aceste lucruri!12 Nimeni să nu‑ți disprețuiască tinerețea, ci fii un exemplu pentru credincioși în vorbire, în purtare, în dragoste, în credință, în curăție.13 Până când voi veni eu, dă atenție citirii, încurajării și învățăturii.14 Să nu neglijezi darul care este în tine, care ți‑a fost dat prin profeție, când cei din Sfatul Bătrânilor[3] și‑au pus mâinile peste tine.15 Cugetă la aceste lucruri! Adâncește‑te în ele[4], pentru ca înaintarea ta să fie evidentă pentru toți.16 Fii atent la tine însuți și la învățătura pe care o dai. Stăruie în aceste lucruri, pentru că, făcând aceasta, te vei mântui[5] pe tine și pe cei ce te ascultă. (Ri 1,23; Röm 11,14; 1Kor 7,16; 1Kor 9,22; 1Tim 2,15; Jak 5,20)