1.Samuel 5 | Hoffnung für alle

Hoffnung für alle

Die Bundeslade bei den Philistern

1 Die Philister brachten die erbeutete Bundeslade von Eben-Eser nach Aschdod 2 in den Tempel ihres Gottes Dagon und stellten sie neben seinem Standbild auf. 3 Als die Einwohner von Aschdod am nächsten Morgen in den Tempel kamen, lag das Standbild Dagons mit dem Gesicht nach unten vor der Bundeslade des HERRN am Boden. Sie stellten es wieder zurück auf seinen Platz. 4 Doch am nächsten Morgen lag es wieder vor der Bundeslade. Kopf und Hände der Statue lagen abgeschlagen auf der Türschwelle. Nur der Rumpf war unbeschädigt. 5 Deshalb tritt noch heute kein Priester des Gottes Dagon und kein Besucher seines Tempels in Aschdod auf diese Türschwelle. 6 Der HERR ließ die Einwohner von Aschdod und den umliegenden Dörfern seine Macht spüren, indem er sie mit einer Krankheit plagte: Viele litten plötzlich an sehr schmerzhaften Geschwülsten. 7 Als sie erkannten, warum es ihnen so schlecht ging, sagten sie: »Wir wollen die Bundeslade des Gottes Israels keinen Tag länger bei uns haben, denn wir ertragen es nicht mehr, wie er uns und unseren Gott Dagon quält.« 8 Sie riefen alle Fürsten der Philister zusammen und fragten: »Was soll mit der Bundeslade geschehen?« »Bringt sie in die Stadt Gat«, schlugen die Fürsten vor. Sofort führten die Einwohner von Aschdod diesen Beschluss aus. 9 Doch nachdem sie die Bundeslade in Gat zurückgelassen hatten, zeigte der HERR auch dort den Menschen seine Macht: Junge und Alte litten an schmerzhaften Geschwüren, die ganze Stadt geriet in Aufruhr. 10 Darum schickten sie die Bundeslade weiter nach Ekron. Als die Ekroniter sie kommen sahen, bekamen sie schreckliche Angst. »Sie haben die Bundeslade des Gottes Israels zu uns gebracht, um uns alle umzubringen!«, schrien sie durcheinander. 11 Noch einmal wurden alle Fürsten der Philister zusammengerufen. Die Ekroniter forderten: »Die Bundeslade des Gottes Israels muss unbedingt fort von hier! Schickt sie doch dorthin zurück, wo sie herkommt. Sonst bringt sie noch unser ganzes Volk um.« Gottes harte Strafe hatte die ganze Stadt in Todesangst versetzt. 12 Wer nicht starb, litt schwer an den Geschwüren. Überall war lautes Klagen und Schreien zu hören.

Noua Traducere Românească

Chivotului Domnului și filistenii

1 După ce au capturat Chivotul lui Dumnezeu, filistenii l‑au luat din Eben-Ezer și l‑au adus la Așdod. 2 Au luat Chivotul lui Dumnezeu și l‑au pus în templul lui DAGON^[1], așezându‑l lângă acesta. 3 Când s‑au sculat dis‑de‑dimineață, așdodiții au văzut că DAGON era căzut cu fața la pământ înaintea Chivotului DOMNULUI. Ei l‑au luat pe DAGON și l‑au pus înapoi la locul lui. 4 A doua zi, sculându‑se dis‑de‑dimineață, au văzut că DAGON era din nou căzut cu fața la pământ înaintea Chivotului DOMNULUI. De data aceasta, capul lui DAGON și ambele sale mâini erau tăiate pe prag, numai trunchiul rămânând din el. 5 De aceea, până în ziua aceasta, preoții lui DAGON și toți cei ce intră în templul lui din Așdod nu calcă pe prag. 6 Mâna DOMNULUI apăsa greu asupra celor din Așdod, îngrozind și lovind cu bube Așdodul și teritoriile sale. 7 Când oamenii din Așdod au văzut ce se întâmplă, au zis: „Să nu rămână la noi Chivotul Dumnezeului lui Israel căci mâna Lui apasă asupra noastră și asupra lui DAGON, zeul nostru.“ 8 Astfel, au chemat la o întâlnire pe toți domnitorii filistenilor și i‑au întrebat: – Ce să facem cu Chivotul Dumnezeului lui Israel? Ei au răspuns: – Chivotul Dumnezeului lui Israel să fie dus la Gat! Și au dus acolo Chivotul Dumnezeului lui Israel. 9 După ce l‑au dus acolo, mâna DOMNULUI a fost împotriva cetății, stârnind o panică foarte mare. DOMNUL a lovit oamenii din cetate cu o mulțime de bube, de la copil și până la bătrân. 10 Prin urmare, au trimis Chivotul lui Dumnezeu la Ekron. Însă când a sosit Chivotul lui Dumnezeu în Ekron, cei din Ekron au strigat, zicând: „Au adus la noi Chivotul Dumnezeului lui Israel ca să ne omoare pe noi și pe poporul nostru!“ 11 Astfel, ei au trimis să‑i strângă laolaltă pe toți domnitorii filistenilor și le‑au zis: „Trimiteți înapoi Chivotul Dumnezeului lui Israel, ca să se întoarcă la locul său și astfel să nu ne omoare pe noi și poporul nostru.“ Căci era o panică de moarte în toată cetatea, deoarece mâna DOMNULUI apăsa foarte greu acolo. 12 Cei care nu mureau, erau loviți cu bube, iar strigătul cetății după ajutor se înălța până la ceruri.