1.Samuel 22 | Hoffnung für alle

Hoffnung für alle

In der Adullamhöhle und in Moab

1 So floh David aus Gat und versteckte sich in der Adullamhöhle. Als seine Brüder und die ganze Verwandtschaft erfuhren, wo er sich aufhielt, kamen sie alle und schlossen sich ihm an. 2 Bald scharten sich noch andere um ihn: Menschen, die sich in einer ausweglosen Lage befanden, die Schulden hatten oder verbittert waren. Schließlich war es eine Gruppe von etwa 400 Mann, und David wurde ihr Anführer. 3 Von Adullam aus zog David weiter nach Mizpe im Land Moab. Er bat den moabitischen König: »Gewähre meinen Eltern Unterschlupf, bis ich weiß, was Gott mit mir vorhat.« 4 Er brachte seine Eltern an den Königshof, und sie wohnten dort, solange David sich im Bergland versteckt hielt. 5 Eines Tages sagte der Prophet Gad zu David: »Bleib nicht hier in den Bergen! Geh wieder zurück in das Gebiet des Stammes Juda!« David gehorchte und kam in den Wald von Heret.

Sauls grausame Rache an den Priestern von Nob

6 Bald wurde es Saul gemeldet, dass David und seine Anhänger wieder im Land gesehen wurden. Saul saß gerade unter der Tamariske auf dem Hügel bei der Stadt Gibea und hielt seinen Speer in der Hand. Er war umringt von seinen Hofleuten. 7 »Hört mir zu, ihr Leute vom Stamm Benjamin!«, rief er. »Glaubt ihr etwa, dieser Sohn Isais wird ausgerechnet euch Felder und Weinberge geben und euch zu Hauptleuten und Oberbefehlshabern machen? 8 Oder warum sonst habt ihr euch alle gegen mich verschworen? Keiner von euch hat mir gesagt, dass Jonatan sich mit diesem Kerl zusammengetan hat! Euch allen ist egal, was mit mir passiert. Ihr habt es nicht nötig, mir zu melden, dass mein eigener Sohn einen meiner Untergebenen gegen mich aufhetzt! Offensichtlich hatte er Erfolg: Dieser Verräter lauert mir nun heimlich auf!« 9 Da meldete sich Doëg aus Edom zu Wort, der jetzt auch bei Sauls Leuten stand: »Ich habe ihn gesehen, als ich in Nob war. Er kam zu Ahimelech, dem Sohn von Ahitub. 10 Der Priester fragte den HERRN, was David als Nächstes tun sollte. Dann versorgte er ihn mit Essen und gab ihm sogar Goliats Schwert.« 11 Sofort ließ Saul den Priester Ahimelech vorführen. Er und seine ganze Sippe – alle Priester aus Nob – mussten vor dem König erscheinen. 12 »Ich habe etwas mit dir zu besprechen, Ahitubs Sohn!«, begann Saul, als sich alle vor ihm versammelt hatten. »Ja, Herr?«, erwiderte dieser. 13 »Warum habt ihr euch gegen mich verschworen, du und dieser Sohn Isais? Warum hast du ihm Brot gegeben und ein Schwert? Warum hast du Gott um Weisung für seinen weiteren Weg gebeten? Dadurch hast du ihn geradezu ermutigt, mir aufzulauern und mich umzubringen. Dass er das im Schilde führt, ist ja längst ein offenes Geheimnis!« 14 Ahimelech versuchte sich zu verteidigen: »Hast du einen treueren Gefolgsmann als David? Er steht treu zu dir, er ist dein Schwiegersohn, er ist der Aufseher deiner Leibwache und genießt am ganzen Hof hohes Ansehen. 15 Es war doch nicht das erste Mal, dass ich für ihn die göttliche Weisung eingeholt habe. Ich soll ein Verschwörer sein? Nein, niemals! Mein König möge mich, seinen ergebenen Diener, und meine ganze Sippe nicht verdächtigen, ein solches Verbrechen begangen zu haben. Ich hatte nicht die leiseste Ahnung von einer Verschwörung.« 16 Doch der König ging nicht darauf ein; er sagte nur: »Ahimelech, das wirst du mit dem Tod büßen, du und deine Sippe!« 17 Er wandte sich seinen Wächtern zu und befahl: »Los, umstellt diese Priester des HERRN und tötet sie! Denn sie haben Hand in Hand mit David gearbeitet. Natürlich wussten sie, dass er auf der Flucht war. Trotzdem haben sie es mir nicht gemeldet.« Doch die Wachen weigerten sich, die Priester des HERRN umzubringen. 18 Da drehte der König sich zu Doëg um und sagte: »Komm her, schlag du sie tot!« Ohne Zögern führte Doëg, der Edomiter, den königlichen Befehl aus. Er tötete an jenem Tag 85 Männer, die alle das Priestergewand getragen hatten. 19 Dann ließ Saul alle Einwohner der Priesterstadt Nob mit dem Schwert ermorden, Männer und Frauen, Kinder und Säuglinge. Auch ihr Vieh – Rinder, Esel, Schafe und Ziegen – wurde getötet. 20 Nur ein Sohn von Ahimelech mit Namen Abjatar konnte entkommen. Er floh zu David 21 und berichtete ihm, dass Saul alle Priester des HERRN umgebracht hatte. 22 »Ich wusste es gleich, dass dieser Doëg ein Verräter ist, als ich ihn damals in Nob sah«, rief David. »Ich allein bin schuld am Tod deiner Verwandten. 23 Bleib jetzt bei mir! Dann brauchst du keine Angst zu haben. Derselbe, der mich umbringen will, hat es auch auf dich abgesehen. Bei mir bist du sicher!«

Noua Traducere Românească

Fuga lui David la Adulam și Mițpa

1 David a plecat de acolo și a fugit în peștera Adulam. Când au auzit lucrul acesta, frații săi și întreaga familie a tatălui său au coborât acolo la el. 2 Toți cei care erau strâmtorați, datori și nemulțumiți s‑au adunat la el, iar el a devenit conducătorul lor. Erau cu el în jur de patru sute de bărbați. 3 David a plecat de acolo la Mițpa, în Moab. El i‑a spus regelui Moabului: „Dă‑le voie, te rog, tatălui meu și mamei mele să vină la voi, până voi ști ce va face Dumnezeu cu mine.“ 4 David i‑a lăsat cu regele Moabului, iar ei au locuit cu acesta pe toată perioada cât David s‑a aflat în fortăreață^[1]. 5 Însă profetul Gad i‑a zis lui David: „Să nu rămâi în fortăreață, ci du‑te în teritoriul lui Iuda!“ Astfel, David a plecat și a ajuns în pădurea Heret.

Represaliile lui Saul asupra cetății Nob

6 Saul a auzit că David și oamenii care erau cu el au fost descoperiți. Saul, având în mână o suliță, ședea sub tamariscul de pe înălțimea din Ghiva și toți slujitorii săi stăteau lângă el. 7 Saul le‑a zis slujitorilor săi care stăteau lângă el: – Ascultați, beniamiți! Vă va da fiul lui Ișai tuturor ogoare și vii? Vă va face el pe toți căpetenii peste mii și căpetenii peste sute? 8 Totuși, voi toți ați uneltit împotriva mea și nimeni nu m‑a înștiințat când fiul meu a încheiat un legământ cu fiul lui Ișai. Niciunuia dintre voi nu i‑a păsat de mine și nu m‑a înștiințat că fiul meu l‑a răsculat pe robul meu împotriva mea, ca să mă pândească așa cum o face astăzi. 9 Edomitul Doeg, care stătea lângă slujitorii lui Saul, a răspuns, zicând: – Eu l‑am văzut pe fiul lui Ișai venind la Nob, la Ahimelek, fiul lui Ahitub. 10 Acesta a întrebat pe DOMNUL pentru David^[2], i‑a dat provizii și i‑a dat și sabia filisteanului Goliat. (2Mo 28,30; 1Sam 21,9) 11 Atunci regele a trimis să fie chemați preotul Ahimelek, fiul lui Ahitub, și toată familia tatălui său, preoții care se aflau în Nob. Aceștia au venit cu toții la rege. 12 Saul a zis: – Ascultă, fiul lui Ahitub! El a răspuns: – Iată‑mă, stăpâne! 13 Saul i‑a zis: – De ce ați uneltit împotriva mea, tu și fiul lui Ișai, dându‑i pâine și o sabie și întrebând pe Dumnezeu pentru el? Ca să se răscoale împotriva mea și să mă pândească așa cum o face astăzi? 14 Ahimelek i‑a răspuns regelui, zicând: – Care dintre toți robii tăi este atât de credincios ca David? El este ginerele regelui, conducătorul gărzii tale și cu mare vază în casa ta. 15 Oare de astăzi am început să întreb pe Dumnezeu pentru el? Departe de mine așa ceva! Să nu arunce regele nicio vină asupra robului său, nici asupra vreunuia din familia tatălui meu, pentru că robul tău n‑a știut nimic din toate acestea, nici lucru mic și nici lucru mare. 16 Dar regele a zis: – Trebuie să mori, Ahimelek, tu și toată familia tatălui tău. 17 Apoi le‑a zis gărzilor care stăteau lângă el: – Ucideți‑i pe preoții DOMNULUI căci și ei sunt de partea lui David. Au știut că este un fugar și nu mi‑au dat de știre. Însă slujitorii regelui n‑au vrut să‑și întindă mâna și să lovească preoții DOMNULUI. 18 Atunci regele i‑a zis lui Doeg: – Întoarce‑te și lovește‑i tu pe preoți! Atunci edomitul Doeg s‑a întors și a lovit el preoții. A omorât în acea zi optzeci și cinci de bărbați care purtau efodul de in. 19 A trecut prin ascuțișul sabiei chiar și cetatea preoțească Nob: bărbați și femei, copii și sugari, boi, măgari și oi. Pe toți i‑a trecut prin ascuțișul sabiei. 20 Un fiu de‑al lui Ahimelek, fiul lui Ahitub, pe nume Abiatar, a reușit să scape și a fugit după David. 21 Abiatar i‑a spus lui David că Saul a ucis preoții DOMNULUI. 22 Atunci David i‑a zis lui Abiatar: – Am știut în ziua aceea că edomitul Doeg, fiind acolo, sigur îi va spune lui Saul. Eu sunt vinovat de moartea tuturor celor din familia tatălui tău. 23 Rămâi cu mine și nu te teme, pentru că cel care caută să‑mi ia mie viața caută să ți‑o ia și ție. Cu mine vei fi în siguranță.