1.Mose 6 | Hoffnung für alle

Hoffnung für alle

Gott greift ein

1-2 Die Menschen wurden immer zahlreicher und breiteten sich auf der Erde aus. Da bemerkten die Gottessöhne, wie schön die Töchter der Menschen waren. Sie wählten diejenigen aus, die ihnen am besten gefielen, und nahmen sie zu Frauen. 3 Da sagte der HERR: »Die Menschen sollen nicht mehr so alt werden, ich werde ihnen meinen Lebensatem nicht mehr für so lange Zeit geben.^[1] Denn sie sind schwach und anfällig für das Böse. Ich werde ihre Lebenszeit auf 120 Jahre begrenzen.« 4 Aus der Verbindung der Gottessöhne mit den Menschentöchtern gingen die Riesen hervor. Sie lebten damals – und auch später noch – auf der Erde und waren als die berühmten Helden der Vorzeit bekannt. 5 Der HERR sah, dass die Menschen voller Bosheit waren. Jede Stunde, jeden Tag ihres Lebens hatten sie nur eines im Sinn: Böses planen, Böses tun. 6 Der HERR war tieftraurig darüber und wünschte, er hätte die Menschen nie erschaffen. 7 »Ich werde die Menschen, die ich gemacht habe, wieder vernichten!«, sagte er. »Ja, nicht nur die Menschen – auch die Tiere auf der Erde, von den größten bis zu den kleinsten, und ebenso die Vögel am Himmel. Es wäre besser gewesen, ich hätte sie erst gar nicht erschaffen.«

Noah soll verschont werden

8 Nur Noah fand Gnade beim HERRN. 9 Dies ist seine Geschichte: Noah war ein rechtschaffener Mensch – ganz im Gegensatz zu seinen Zeitgenossen. Er ging seinen Weg mit Gott und hörte auf ihn. 10 Noah hatte drei Söhne: Sem, Ham und Jafet. 11 Die übrige Menschheit aber war vollkommen verdorben, die Erde erfüllt von Gewalt. 12 Wohin Gott auch sah: Überall herrschte Unrecht, denn die Menschen waren alle vom rechten Weg abgekommen. 13 Da sprach Gott zu Noah: »Ich habe beschlossen, alles Leben auf der Erde zu vernichten, denn wo man auch hinsieht, herrscht Grausamkeit. Darum werde ich alles auslöschen! 14-16 Bau dir ein Schiff, die Arche^[2]! Mach es aus festem Holz^[3] und dichte es von innen und außen mit Pech ab! Drei Stockwerke soll es haben und jedes Stockwerk mehrere Räume. Es muss 150 Meter lang, 25 Meter breit und 15 Meter hoch sein. Setz ein Dach darauf, das einen halben Meter hoch ist, und bau an einer Schiffsseite eine Tür ein!^[4] 17 Denn mein Plan steht fest: Mit einer großen Flut werde ich die ganze Erde überschwemmen, so dass Mensch und Tier darin umkommen. Kein Lebewesen soll verschont bleiben. 18 Aber mit dir will ich einen Bund schließen: Geh mit deiner Frau, deinen Söhnen und Schwiegertöchtern in die Arche! 19 Nimm von allen Tieren jeweils zwei mit hinein, ein Männchen und ein Weibchen, damit keine Tierart ausstirbt. 20 Von jeder Art der Vögel, des Viehs und aller anderen Landtiere soll ein Paar mit ins Schiff kommen, damit sie alle erhalten bleiben. 21 Leg genug Vorräte an, dass es für euch und die Tiere ausreicht!« 22 Noah führte alles genau so aus, wie Gott es ihm aufgetragen hatte.

Noua Traducere Românească

Potopul

1 Când oamenii au început să se înmulțească pe fața pământului și li s‑au născut fiice, 2 fiii lui Dumnezeu au văzut că fiicele oamenilor erau frumoase și și‑au luat soții dintre toate acelea pe care le‑au ales. 3 Atunci DOMNUL a zis: „Duhul Meu nu va rămâne^[1] pentru totdeauna în om, pentru că el însuși este carne^[2]; zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani.“ 4 Uriașii^[3] erau pe pământ în zilele acelea, și chiar și după aceea, când fiii lui Dumnezeu^[4] au intrat^[5] la fiicele oamenilor și ele le‑au născut copii. Aceștia au fost vitejii din vechime, oameni cu renume. (4Mo 13,31) 5 DOMNUL a văzut că răutatea omului era mare pe pământ și că fiecare înclinație a gândurilor inimii^[6] lui era toată ziua numai înspre rău. 6 DOMNULUI I‑a părut rău că l‑a făcut pe om pe pământ și S‑a întristat în inima Lui. 7 DOMNUL a zis: „Îl voi șterge de pe fața pământului pe omul pe care l‑am creat, de la om până la vite, până la târâtoare^[7] și până la păsările cerului, căci Îmi pare rău că i‑am făcut.“ (1Mo 1,24) 8 Dar Noe a găsit bunăvoință înaintea^[8] DOMNULUI.

Vestirea potopului

9 Aceasta este istoria^[9] lui Noe. Noe a fost un om drept, fără pată în generația sa^[10]. Noe a umblat cu Dumnezeu. (1Mo 2,4) 10 Lui Noe i s‑au născut trei fii: Sem, Ham și Iafet. 11 Pământul era pervertit înaintea lui Dumnezeu și plin de violență. 12 Dumnezeu S‑a uitat spre pământ și iată că acesta era pervertit, căci orice făptură^[11] își pervertise calea pe pământ. 13 Dumnezeu i‑a zis lui Noe: „Sfârșitul oricărei făpturi este hotărât înaintea Mea, pentru că pământul este plin de violență din cauza lor. Iată, le voi distruge împreună cu pământul. 14 Fă‑ți o arcă din lemn de gofer^[12]. Să faci în arcă niște încăperi^[13] și s‑o acoperi cu smoală pe dinăuntru și pe din afară. 15 Să o faci astfel: lungimea arcei să fie de trei sute de coți, lățimea – de cincizeci, iar înălțimea – de treizeci^[14]. 16 Să faci pentru arcă un acoperiș^[15], pe care să‑l termini la un cot^[16] deasupra^[17]. Să pui ușa acestei arce pe o parte a sa și să faci trei punți: una jos, a doua la mijloc, iar a treia sus. 17 Iată că Eu voi aduce un potop de apă pe pământ, ca să distrug orice făptură de sub ceruri, care are suflare de viață în ea. Și tot ce este pe pământ va pieri. 18 Dar voi încheia legământul Meu cu tine, iar tu vei intra în arcă împreună cu fiii tăi, cu soția ta și cu soțiile fiilor tăi. 19 Din tot ce este viu, din orice făptură, să aduci în arcă două din fiecare, ca să le ții în viață împreună cu tine. Ele să fie un mascul și o femelă. 20 Să vină la tine înăuntru, ca să le ții în viață, câte două din fiecare fel de păsări, din fiecare fel de vite și din orice târâtoare a pământului, după felul ei. 21 Iar tu, ia cu tine din fiecare fel de hrană care se poate mânca și depoziteaz‑o. Aceasta va fi hrana ta și a lor.“ 22 Noe a făcut totul așa cum i‑a poruncit Dumnezeu; așa a făcut.