1.Johannes 4

Hoffnung für alle

1 Glaubt nicht jedem, der behauptet, dass Gottes Geist durch ihn redet. Prüft vielmehr genau, ob das, was er sagt, wirklich von Gottes Geist stammt. Denn in dieser Welt verbreiten viele falsche Propheten ihre Irrlehren.2 Den Geist Gottes erkennt ihr daran: Er bekennt, dass Jesus Christus als Mensch aus Fleisch und Blut zu uns gekommen ist.3 Jemand, der das leugnet, hat nicht den Geist Gottes, sondern aus ihm spricht der Geist des Antichristen. Dass dieser kommen wird, habt ihr schon gehört, ja, er ist schon jetzt in der Welt.4 Doch ihr, meine geliebten Kinder, gehört zu Gott. Ihr habt diese Lügenpropheten durchschaut und überwunden. Denn Gott, der in euch wirkt, ist stärker als der Teufel, von dem die Welt beherrscht wird.5 Die falschen Propheten gehören ganz zu dieser Welt. Deshalb verbreiten sie nichts als menschliche Vorstellungen und Gedanken, und alle Welt hört auf sie.6 Wir dagegen gehören zu Gott. Jeder, der Gott kennt, wird auf uns hören. Wer aber nicht zu Gott gehört, wird uns ablehnen. Daran erkennen wir den Geist der Wahrheit und den Geist der Täuschung.7 Meine Freunde! Lasst uns einander lieben, denn die Liebe kommt von Gott. Wer liebt, ist ein Kind Gottes und kennt Gott.8 Wer aber nicht liebt, der kennt Gott nicht; denn Gott ist Liebe.9 Gottes Liebe zu uns ist für alle sichtbar geworden, als er seinen einzigen Sohn in die Welt sandte, damit wir durch ihn leben können.10 Das Einzigartige an dieser Liebe ist: Nicht wir haben Gott geliebt, sondern er hat uns seine Liebe geschenkt. Er gab uns seinen Sohn, der alle Sünden auf sich nahm und sie gesühnt hat.11 Meine Freunde, wenn uns Gott so sehr geliebt hat, dann müssen auch wir einander lieben.12 Niemand hat Gott jemals gesehen. Doch wenn wir einander lieben, bleibt Gott in uns und seine Liebe ist in uns zum Ziel gekommen[1].13 Ich sage es noch einmal: Dass wir mit Gott verbunden bleiben und er mit uns, wissen wir, weil er uns seinen Geist gegeben hat.14 Außerdem haben wir es selbst erlebt und können bezeugen, dass Gott, der Vater, seinen Sohn in diese Welt gesandt hat, um sie zu retten.15 Und wer bekennt, dass Jesus der Sohn Gottes ist, der bleibt in Gott und Gott in ihm.16 Wir haben erkannt, dass Gott uns liebt, und wir vertrauen fest auf diese Liebe. Gott ist Liebe, und wer in dieser Liebe bleibt, der bleibt in Gott und Gott in ihm.17 Darin hat Gottes Liebe ihr Ziel erreicht, so dass wir dem Tag des Gerichts voller Zuversicht entgegengehen können.[2] Denn wir sind in dieser Welt schon ebenso mit dem Vater verbunden, wie Christus es ist.18 Wirkliche Liebe ist frei von Angst. Ja, wenn Gottes vollkommene Liebe uns erfüllt, vertreibt sie sogar die Angst. Wer sich also fürchtet und vor der Strafe zittert, bei dem ist Gottes Liebe noch nicht zum Ziel gekommen.19 Wir lieben, weil Gott uns zuerst geliebt hat.20 Sollte nun jemand behaupten: »Ich liebe Gott«, und dabei seinen Bruder oder seine Schwester hassen, dann ist er ein Lügner. Wenn er schon seine Geschwister nicht liebt, die er sehen kann, wie will er dann Gott lieben, den er nicht sieht?21 Vergesst nicht, dass Gott selbst uns aufgetragen hat: Wer Gott liebt, der muss auch seinen Bruder und seine Schwester lieben.

1.Johannes 4

Noua Traducere Românească

1 Preaiubiților, să nu credeți orice duh, ci testați duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, pentru că în lume au ieșit mulți profeți falși.2 Prin aceasta cunoașteți Duhul lui Dumnezeu: orice duh care mărturisește că Isus Cristos a venit în trup este de la Dumnezeu;3 iar orice duh care nu‑L mărturisește pe Isus nu este de la Dumnezeu, ci este al anticristului, despre care ați auzit că vine.[1] Acum el este deja în lume.4 Copilașilor, voi sunteți din Dumnezeu și i‑ați învins[2], pentru că Cel Ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume.5 Ei sunt din lume și, de aceea, ce vorbesc ei este din lume, iar lumea îi ascultă.6 Noi suntem din Dumnezeu; cel care Îl cunoaște pe Dumnezeu ne ascultă, însă cel care nu este din Dumnezeu nu ne ascultă. Prin aceasta știm care este Duhul adevărului și care este duhul rătăcirii.[3]7 Preaiubiților, să ne iubim unii pe alții, pentru că dragostea este din Dumnezeu și oricine iubește este născut din Dumnezeu și‑L cunoaște pe Dumnezeu!8 Cel care nu iubește nu L‑a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este dragoste.9 Prin aceasta a fost arătată dragostea lui Dumnezeu în[4] noi: Dumnezeu L‑a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca să trăim prin El.10 În aceasta constă[5] dragostea: nu în faptul că noi L‑am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne‑a iubit pe noi și L‑a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispășire pentru păcatele noastre.11 Preaiubiților, dacă astfel ne‑a iubit Dumnezeu, atunci și noi suntem datori să ne iubim unii pe alții.12 Nimeni nu L‑a văzut vreodată pe Dumnezeu. Dacă ne iubim unii pe alții, Dumnezeu rămâne în noi, și dragostea Lui este făcută desăvârșită în noi.13 Prin aceasta știm că rămânem în El, și El în noi: prin faptul că ne‑a dat din Duhul Său.14 Iar noi am văzut și mărturisim că Tatăl L‑a trimis pe Fiul ca Mântuitor al lumii.15 Dacă cineva mărturisește că Isus este Fiul lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu rămâne în el, iar el în Dumnezeu.16 Și noi am cunoscut și am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu în[6] noi. Dumnezeu este dragoste, iar cine rămâne în dragoste rămâne în Dumnezeu, și Dumnezeu rămâne în el.17 În felul acesta, dragostea este făcută desăvârșită în noi, pentru ca noi să avem îndrăzneală în ziua judecății, fiindcă, în lumea aceasta, cum este El, așa suntem și noi.18 În dragoste nu este frică, ci dragostea desăvârșită alungă afară frica, pentru că frica poartă în sine pedeapsa. Cel ce se teme n‑a fost făcut desăvârșit în dragoste.19 Noi iubim[7] pentru că El ne‑a iubit mai întâi.20 Dacă cineva spune: „Îl iubesc pe Dumnezeu“, dar își urăște fratele, este un mincinos. Căci, dacă nu‑și iubește fratele pe care l‑a văzut, nu‑L poate iubi pe Dumnezeu, pe Care nu L‑a văzut.21 Și porunca pe care o avem de la El este aceasta: cine‑L iubește pe Dumnezeu, să‑și iubească și fratele!