Pentru dirijor. De cântat ca și „Crinii“. Al lui David.
1Izbăvește‑mă, Dumnezeule, căci mi‑au ajuns apele până la gât.2Mă afund în mlaștina cea adâncă, nu mai găsesc loc tare. Intru în adâncurile apelor și se revarsă peste mine șuvoiul.3Am obosit strigând, mi s‑a uscat gâtul. Mi se topesc ochii așteptându‑L pe Dumnezeul meu.4Cei ce mă urăsc fără motiv sunt mai numeroși decât perii capului meu. Mulți sunt cei ce vor să mă piardă, dușmani ai mei fără temei. Trebuie să dau înapoi ce n‑am furat.[1]5Dumnezeule, Tu‑mi cunoști nebunia, și greșelile mele nu‑Ți sunt ascunse.6Să nu se rușineze din cauza mea cei ce nădăjduiesc în Tine, DOAMNE, Stăpânul Oștirilor. Să nu roșească din cauza mea cei ce Te caută, Dumnezeul lui Israel.7Căci din cauza Ta port eu disprețul, și rușinea mi‑a acoperit fața.8Am ajuns un străin pentru frații mei și un necunoscut pentru fiii mamei mele.9Căci zelul pentru Casa Ta m‑a mistuit și insultele celor ce Te insultă au căzut asupra mea.10Plâng în timp ce postesc, și ei mă disprețuiesc.11Când fac din sacul de jale îmbrăcămintea mea, devin pentru ei un proverb.12Cei ce stau la poartă vorbesc despre mine; am ajuns în cântecele celor ce beau băutură tare.13Totuși, eu tot Ție mă voi ruga, DOAMNE, pentru vremea bunăvoinței Tale. Dumnezeule, în marea Ta îndurare, răspunde‑mi cu izbăvirea Ta sigură!14Scapă‑mă din noroi, să nu mă afund! Să fiu scăpat de cei ce mă urăsc și din adâncurile apei!15Să nu se reverse peste mine șuvoiul apelor, să nu mă înghită adâncul, să nu se închidă deasupra‑mi gura gropii!16DOAMNE, răspunde‑mi, căci îndurarea Ta este atât de bună[2]! După mila Ta cea mare, întoarce‑Ți fața spre mine!17Nu‑Ți ascunde fața de robul Tău, căci sunt în necaz, ci răspunde‑mi degrabă!18Apropie‑Te de sufletul meu și răscumpără‑mi‑l! Din cauza dușmanilor mei, scapă‑mă!19Tu cunoști disprețul, rușinea și insulta de care am parte; toți vrăjmașii mei sunt înaintea Ta.20Disprețul mi‑a frânt inima, mi‑a îmbolnăvit‑o. Tânjesc după compasiune, dar nu este, după mângâietori, dar nu găsesc niciunul.21Ci ei îmi pun fiere în mâncare, iar pentru setea mea îmi dau să beau oțet.22Să li se prefacă masa dinaintea lor într‑o cursă, iar bunăstarea – într‑un laț!23Să li se întunece ochii ca să nu mai vadă! Să li se clatine mereu coapsele!24Varsă‑Ți furia peste ei și să‑i ajungă mânia Ta aprinsă!25Fie‑le locuința pustiită și nimeni să nu mai locuiască în corturile lor!26Și aceasta pentru că ei urmăresc pe cel lovit de Tine și povestesc suferința celor răniți de Tine.27Adaugă alte nelegiuiri la nelegiuirile lor și fă să nu ajungă la dreptatea Ta!28Șterge‑i din Cartea celor vii și nu‑i scrie alături de cei drepți!29Eu însă sunt necăjit și îndurerat. Fie ca izbăvirea Ta, Dumnezeule, să mă pună la adăpost într‑un loc înalt!30Voi lăuda prin cântare Numele lui Dumnezeu și‑L voi mări cu mulțumiri!31Acest lucru va fi mai plăcut DOMNULUI decât un bou, decât un taur cu coarne și copite.32Cei necăjiți văd și se bucură. Trăiască inima voastră, a celor ce căutați pe Dumnezeu,33căci DOMNUL îi ascultă pe cei nevoiași și nu‑i disprețuiește pe cei luați captivi dintre ai Lui.34Să‑L laude cerurile și pământul, mările și tot ce mișună în ele,35căci Dumnezeu va izbăvi Sionul și va construi cetățile lui Iuda! Ei vor locui acolo și le vor moșteni;36sămânța robilor Săi le va moșteni și cei ce iubesc Numele Lui vor locui acolo.