Un psalm al lui David. O cântare pentru consacrarea Casei.
1Te voi înălța, DOAMNE, căci m‑ai ridicat și nu i‑ai lăsat pe dușmanii mei să se bucure de mine.2DOAMNE, Dumnezeul meu, am strigat către Tine după ajutor, și Tu m‑ai vindecat.3DOAMNE, Tu mi‑ai ridicat sufletul din Locuința Morților; m‑ai adus la viață din mijlocul celor ce se coboară în groapă.4Cântați spre lauda DOMNULUI, voi, credincioșii Lui, și aduceți mulțumiri în amintirea sfințeniei Lui.5Căci mânia Lui ține o clipă, dar îndurarea Lui ține o viață. Plânsul vine să înnopteze seara, dar dimineața vine bucuria.6Când îmi mergea bine, ziceam: „Nu mă voi clătina niciodată!“7DOAMNE, prin bunăvoința Ta întărisei muntele meu[1], dar, când Ți‑ai ascuns fața, m‑am îngrozit.8DOAMNE, către Tine am strigat, la Stăpânul am căutat bunăvoință, zicând:9„Ce câștig este de pe urma morții mele, atunci când mă cobor în groapă? Poate să Îți mulțumească țărâna, poate ea să vestească credincioșia Ta?10Ascultă‑mă, DOAMNE, și arată‑Ți bunăvoința față de mine! DOAMNE, fii ajutorul meu!“11Iar Tu mi‑ai prefăcut bocetul în dans, mi‑ai înlăturat sacul de jale și m‑ai încins cu veselie,12pentru ca sufletul[2] meu să cânte spre lauda Ta și să nu tacă. DOAMNE, Dumnezeul meu, veșnic Îți voi mulțumi!