1Când s‑a făcut dimineață, toți conducătorii preoților și bătrânii poporului au ținut sfat împotriva lui Isus, ca să‑L condamne la moarte. (Mar 15:1; Lu 23:1; Ioan 18:28)2Apoi, după ce L‑au legat, L‑au dus și L‑au dat pe mâna lui Pilat, guvernatorul[1]. (Fapte 13:7)
Iuda se spânzură
3Atunci lui Iuda, trădătorul, când a văzut că Isus a fost condamnat, i‑a părut rău și a dus înapoi cei treizeci de arginți[2] la conducătorii preoților și la bătrâni, (Mat 26:15; Fapte 1:16)4zicând: – Am păcătuit, căci am trădat sânge nevinovat! Ei i‑au răspuns: – Ce ne pasă nouă? Treaba ta!5Iuda a aruncat arginții în Templu și a plecat. Apoi s‑a dus și s‑a spânzurat.6Conducătorii preoților au luat arginții și au zis: „Nu este voie să fie puși în vistierie[3], pentru că sunt preț de sânge.“7Și după ce s‑au sfătuit, au cumpărat cu ei Ogorul Olarului ca loc de înmormântare pentru străini.8Iată de ce ogorul acela a fost numit „Ogorul Sângelui“ până în ziua de azi.9Atunci s‑a împlinit ceea ce a fost spus prin profetul Ieremia[4], care zice: „Au[5] luat cei treizeci de arginți, prețul Celui prețuit, la care l‑au prețuit unii dintre fiii lui Israel, (Mar 1:2)10și i‑au[6] dat pe Ogorul Olarului, după cum mi‑a poruncit Domnul“[7]. (Ier 19:1; Ier 32:6; Zah 11:12)
Isus înaintea lui Pilat
11Isus a fost adus deci înaintea guvernatorului. Guvernatorul L‑a întrebat, zicând: – Ești Tu Împăratul iudeilor? Isus a zis: – Tu o spui! (Mar 15:2; Lu 23:2; Ioan 18:29)12Dar când a fost acuzat de conducătorii preoților și de bătrâni, n‑a răspuns nimic.13Atunci Pilat I‑a zis: – Nu auzi de câte lucruri Te învinuiesc ei?14Dar Isus nu i‑a răspuns la niciun cuvânt, astfel că guvernatorul era foarte uimit.
Condamnarea lui Isus
15Guvernatorul obișnuia ca la fiecare sărbătoare să elibereze mulțimii un prizonier pe care‑l voiau ei. (Mar 15:6; Lu 23:13; Ioan 18:39)16La acea vreme aveau un prizonier vestit, numit Isus[8] Barabba[9].17Așadar, după ce s‑a adunat mulțimea, Pilat i‑a întrebat: – Pe cine vreți să vi‑l eliberez, pe Isus Barabba sau pe Isus, Cel numit Cristos?18Căci știa că din invidie Îl dăduseră pe mâna lui.19În timp ce stătea pe scaunul de judecată, soția lui a trimis să‑i spună: „Să n‑ai nimic de‑a face cu Acel Om drept, pentru că azi am suferit mult în vis din cauza Lui!“20Dar conducătorii preoților și bătrânii au convins mulțimile să‑l ceară pe Barabba, iar Isus să fie omorât.21Guvernatorul a răspuns, zicându‑le: – Pe care dintre aceștia doi vreți să vi‑l eliberez? Ei au zis: – Pe Barabba!22Pilat a zis: – Și atunci ce să fac cu Isus, numit Cristos? Ei au răspuns cu toții: – Să fie răstignit!23El i‑a întrebat: – Dar ce rău a făcut? Însă ei strigau și mai tare: – Să fie răstignit!24Când a văzut Pilat că nu ajunge nicăieri, ci că mai degrabă se face tulburare, a luat apă și s‑a spălat pe mâini înaintea mulțimii, zicând: – Eu sunt nevinovat de sângele Acestui Om! Treaba voastră!25Și tot poporul, răspunzând, i‑a zis: – Sângele Lui să fie peste noi și peste copiii noștri!26Atunci le‑a eliberat pe Barabba, iar pe Isus, după ce a pus să‑L biciuiască[10], L‑a dat să fie răstignit.
Isus, batjocorit de soldați
27Atunci soldații guvernatorului L‑au adus pe Isus în pretoriu[11] și au adunat în jurul Lui toată cohorta[12]. (Mar 15:16; Ioan 19:2)28L‑au dezbrăcat și au pus pe El o mantie cărămizie,29au împletit o coroană de spini, I‑au așezat‑o pe cap, I‑au pus o trestie în mâna dreaptă și apoi au îngenuncheat înaintea Lui și și‑au bătut joc de El, zicând: „Plecăciune, Împărate al iudeilor![13]“30Ei Îl scuipau, Îi luau trestia și‑L loveau peste cap.31După ce și‑au bătut joc de El astfel, L‑au dezbrăcat de mantie, L‑au îmbrăcat cu hainele Lui și L‑au dus să‑L răstignească.
Răstignirea
32Când au ieșit, au găsit un om din Cirena, pe nume Simon, și l‑au obligat pe acesta să ducă crucea lui Isus. (Mar 15:21; Lu 23:26; Ioan 19:17)33Când au ajuns la locul numit Golgota, căruia i se mai zice și „Locul Craniului“[14],34I‑au dat să bea vin amestecat cu fiere[15], dar când l‑a gustat, n‑a vrut să‑l bea.[16] (Ps 69:21; Mar 15:23)35După ce L‑au răstignit, și‑au împărțit hainele Lui între ei, aruncând sorții, ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profet: „Și‑au împărțit hainele Mele între ei și au aruncat sorții pentru cămașa Mea.“[17] (Ps 22:18)36Apoi s‑au așezat jos și Îl păzeau acolo.37Îi puseseră deasupra capului acuzația pe care era scris: „Acesta este Isus, Împăratul iudeilor.“38Tot atunci au fost răstigniți împreună cu El doi răsculați[18], unul la dreapta și unul la stânga Lui.39Cei ce treceau pe acolo blasfemiau împotriva Lui, dădeau din cap40și ziceau: „Tu, Cel Care dărâmi Templul și‑l reconstruiești în trei zile, salvează‑Te pe Tine Însuți! Dacă ești Fiul lui Dumnezeu,[19] dă‑Te jos de pe cruce!“41Tot astfel și conducătorii preoților, împreună cu cărturarii și bătrânii, Îl batjocoreau, zicând:42„Pe alții i‑a salvat, dar pe Sine Însuși nu Se poate salva! Doar este Împăratul lui Israel! Să Se coboare acum de pe cruce și vom crede în El!43S‑a încrezut în Dumnezeu; să‑L scape acum Dumnezeu, dacă vrea![20] Căci a zis: «Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!»“ (Ps 22:8)44La fel Îl insultau și răsculații care erau răstigniți împreună cu El.
Moartea lui Isus
45De la ceasul al șaselea și până la ceasul al nouălea[21] s‑a făcut întuneric peste toată țara. (Mat 12:1; Mat 15:1; Mar 15:33; Lu 23:44; Ioan 19:28)46Cam pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare, zicând: „Eli, Eli, lema sabactani?“[22], care înseamnă „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M‑ai părăsit?“[23] (Ps 22:1)47Unii dintre cei ce stăteau acolo L‑au auzit și au zis: „Acest Om îl strigă pe Ilie!“48Imediat unul dintre ei a alergat și a luat un burete, l‑a umplut cu oțet de vin[24], l‑a pus într‑o trestie și I l‑a dat să‑l bea.49Dar ceilalți ziceau: „Lasă să vedem dacă vine Ilie să‑L salveze!“50Isus a strigat din nou cu glas tare și apoi Și‑a dat duhul.51Și iată că draperia[25] Templului s‑a rupt în două, de sus până jos; pământul s‑a cutremurat, stâncile s‑au despicat, (Ev 9:1; Ev 10:14)52mormintele s‑au deschis și multe trupuri ale sfinților adormiți au fost înviate.53Ei au ieșit din morminte, după învierea Lui, au intrat în Cetatea Sfântă și li s‑au arătat multora.54Centurionul[26] și cei ce‑L păzeau pe Isus împreună cu el, când au văzut cutremurul și cele întâmplate, s‑au înspăimântat foarte tare și au zis: „Într-adevăr Acesta era Fiul lui Dumnezeu!“ (Mat 8:5)55Acolo mai erau și multe femei care priveau de departe, cele care Îl urmaseră pe Isus din Galileea și Îi slujiseră.56Printre ele erau Maria Magdalena, Maria – mama lui Iacov și a lui Iosif – și mama fiilor lui Zebedei.
Înmormântarea lui Isus
57Când s‑a făcut seară, a venit un om bogat din Arimateea, pe nume Iosif, care devenise și el ucenic al lui Isus. (Mar 15:42; Lu 23:50; Ioan 19:38)58Acesta s‑a dus la Pilat și i‑a cerut trupul lui Isus. Atunci Pilat a poruncit să‑i fie dat.59Iosif a luat trupul, L‑a înfășurat într‑o pânză de in curată60și L‑a pus în propriul său mormânt nou, pe care‑l săpase în stâncă. Apoi a rostogolit o piatră mare la intrarea mormântului și a plecat.61Maria Magdalena și cealaltă Maria erau și ele acolo, șezând înaintea mormântului.
Mormântul este păzit
62A doua zi[27], cea de după Ziua Pregătirii, conducătorii preoților și fariseii s‑au adunat la Pilat63și i‑au zis: – Stăpâne, ne‑am amintit că înșelătorul acela, în timp ce trăia, a zis: „După trei zile voi învia!“64Așadar, poruncește ca mormântul să fie întărit până a treia zi, ca nu cumva ucenicii Lui să vină noaptea și să‑L fure, iar apoi să spună poporului: „A fost înviat dintre cei morți!“ Atunci această înșelăciune din urmă ar fi mai rea decât prima!65Pilat le‑a răspuns: – Aveți o gardă.[28] Duceți‑vă și întăriți‑L cum știți!66Ei s‑au dus împreună cu garda și au întărit mormântul, sigilând piatra.