Matei 22:21 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Pilda nunții fiului de împărat

1 Isus, răspunzând din nou, le‑a vorbit în pilde și a zis: (Lu 14:16) 2 – Împărăția Cerurilor se aseamănă cu un împărat care i‑a făcut nuntă fiului său. 3 El și‑a trimis sclavii să‑i cheme pe cei invitați la nuntă, dar aceștia n‑au vrut să vină. 4 A trimis din nou alți sclavi, zicând: „Spuneți‑le celor invitați: «Iată, am pregătit masa! Boii și animalele îngrășate au fost tăiate și toate sunt pregătite! Veniți deci la nuntă!»“ 5 Dar ei, nepăsători, au plecat, unul la ogorul lui, iar altul la afacerea lui. 6 Ceilalți i‑au înșfăcat pe sclavi, i‑au chinuit și i‑au omorât. 7 Atunci împăratul s‑a mâniat și, trimițându‑și armatele, i‑a nimicit pe ucigașii aceia și le‑a ars cetatea. 8 Apoi le‑a zis sclavilor săi: „Nunta este pregătită, dar cei invitați n‑au fost vrednici de ea. 9 Mergeți, așadar, la răspântiile drumurilor și chemați‑i la nuntă pe toți aceia pe care îi găsiți!“ 10 Sclavii aceia au ieșit pe drumuri și i‑au adunat pe toți aceia pe care i‑au găsit, și răi, și buni, așa că sala de nuntă s‑a umplut de oaspeți. 11 Când împăratul a venit să‑și vadă oaspeții, a observat acolo un om care nu se îmbrăcase în haină de nuntă 12 și l‑a întrebat: „Prietene, cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?“ Acesta a amuțit. 13 Atunci împăratul le‑a zis slujitorilor: „Legați‑l de mâini și de picioare și alungați‑l în întunericul de afară. Acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților!“ 14 Căci mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși.

Tributul datorat Cezarului

15 Atunci fariseii s‑au dus și s‑au sfătuit cum să‑L prindă în cursă cu vorba. (Mar 12:13; Lu 20:20) 16 I‑au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodienii^[1], care I‑au zis: – Învățătorule, știm că ești adevărat^[2] și‑i înveți pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr și că nu‑Ți pasă de nimeni, căci nu Te uiți la fața oamenilor^[3]. 17 Așadar, spune‑ne ce crezi: se cuvine să‑i plătim tribut Cezarului^[4] sau nu? 18 Isus însă, cunoscând răutatea lor, le‑a zis: – De ce Mă puneți la încercare, ipocriților? 19 Arătați‑Mi moneda pentru tribut! Ei I‑au adus un denar^[5]. (Mat 20:2) 20 El le‑a zis: – Chipul acesta și inscripția ale cui sunt? 21 Ei I‑au zis: – Ale Cezarului. Atunci El le‑a zis: – Așadar, dați înapoi Cezarului ce este al Cezarului, iar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!^[6] (Mat 22:19) 22 Ei au rămas uimiți când au auzit aceste cuvinte. Și astfel, L‑au lăsat și au plecat.

Despre înviere

23 În aceeași zi, s‑au apropiat de El saducheii, care zic că nu există înviere, și L‑au întrebat, (Mar 12:18; Lu 20:27) 24 zicând: – Învățătorule, Moise a zis: „Dacă cineva moare fără să aibă copii, fratele lui să se căsătorească cu văduva și să‑i ridice un urmaș fratelui său.“^[7] (Deut 25:5) 25 Erau deci printre noi șapte frați. Primul, după ce s‑a căsătorit, a murit. Și, neavând niciun urmaș, i‑a lăsat‑o pe soția sa fratelui său. 26 Așa s‑a întâmplat și cu al doilea, și cu al treilea, până la al șaptelea. 27 La urmă, după ei toți, a murit și femeia. 28 Așadar, la înviere, soția căruia dintre cei șapte va fi ea? Căci toți au avut‑o de soție! 29 Isus, răspunzând, le‑a zis: – Sunteți rătăciți, pentru că nu cunoașteți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. 30 Căci la înviere, nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii din cer. 31 Iar cu privire la învierea celor morți, n‑ați citit ce v‑a spus Dumnezeu, când zice: 32 „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov“?^[8] El nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii! (Ex 3:6) 33 Auzind aceste lucruri, mulțimile au rămas uimite de învățătura Lui.

Cea mai mare poruncă

34 Când fariseii au auzit că Isus le închisese gura saducheilor, s‑au strâns la un loc. (Mar 12:28; Lu 10:25) 35 Unul dintre ei, un învățător al Legii, ca să‑L pună la încercare, a întrebat: 36 – Învățătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege? 37 Isus i‑a spus: – „Să‑L iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu toată mintea^[9] ta“^[10]. (Deut 6:5; Mar 12:30) 38 Aceasta este cea dintâi și cea mai mare poruncă. 39 Iar a doua, asemenea ei, este: „Să‑l iubești pe semenul tău ca pe tine însuți“^[11]. (Lev 19:18) 40 Toată Legea și Profeții^[12] atârnă de^[13] aceste două porunci. (Mat 5:17)

Al cui fiu este Cristos?

41 În timp ce fariseii erau strânși la un loc, Isus i‑a întrebat: (Mar 12:35; Lu 20:41) 42 – Ce credeți voi despre Cristos? Al cui Fiu este El? Ei I‑au răspuns: – Al lui David. 43 El le‑a zis: – Cum atunci David, prin^[14] Duhul, Îl numește „Domn“, când spune: 44 „Domnul I‑a zis Domnului meu:^[15] «Șezi la dreapta Mea, până‑i voi pune pe dușmanii Tăi sub picioarele Tale!»“?^[16] (Ps 110:1) 45 Deci, dacă David Îl numește „Domn“, cum este El fiul lui? 46 Nimeni n‑a putut să‑I răspundă nici măcar un cuvânt și, din ziua aceea, nimeni n‑a mai îndrăznit să‑L întrebe nimic.