1După ce a terminat de spus aceste cuvinte, Isus a plecat din Galileea și a venit în hotarele Iudeei, dincolo de Iordan. (Mar 10:1; Lu 16:18)2L‑au urmat mulțimi mari de oameni și acolo El i‑a vindecat pe cei bolnavi.3Niște farisei au venit la El ca să‑L pună la încercare și au zis: – Îi este îngăduit unui bărbat să divorțeze de soția lui din orice motiv?4Isus, răspunzând, a zis: – Oare n‑ați citit că, de la început, Creatorul „i‑a făcut bărbat și femeie“[1]? (Gen 1:27)5Și apoi a zis: „De aceea bărbatul își va lăsa tatăl și mama și se va alipi de soția lui, iar cei doi vor fi un singur trup.“[2] (Gen 2:24)6Așa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci, ceea ce Dumnezeu a unit[3] omul să nu despartă!7Ei I‑au zis: – Atunci de ce a poruncit Moise ca soțul să‑i dea soției o scrisoare de despărțire și să divorțeze de ea[4]? (Deut 24:1)8Isus a zis: – Din cauza inimilor voastre împietrite v‑a dat voie Moise să divorțați de soțiile voastre, însă la început nu a fost așa.9Dar Eu vă spun că oricine divorțează de soția lui, în afară de caz de curvie[5], și se căsătorește cu alta, comite adulter.10Ucenicii I‑au zis: – Dacă acesta este motivul[6] bărbatului față de soție, nu este de folos să te căsătorești! (Deut 24:1)11Dar El le‑a zis: – Nu toți primesc cuvântul acesta, ci numai aceia cărora le‑a fost dat.12Căci există eunuci care s‑au născut așa din pântecul mamei lor, există eunuci care au fost făcuți eunuci de către oameni și există eunuci care s‑au făcut ei înșiși eunuci[7] de dragul Împărăției Cerurilor. Cel ce poate să primească cuvântul acesta, să‑l primească!
Isus și copilașii
13Atunci au fost aduși la El niște copilași, ca să‑Și pună mâinile peste ei și să Se roage pentru ei, dar ucenicii i‑au mustrat. (Mar 10:13; Lu 18:15)14Isus însă le‑a zis: „Lăsați copilașii și nu‑i opriți să vină la Mine, pentru că Împărăția Cerurilor este a celor ca ei!“15Apoi Și‑a pus mâinile peste ei și a plecat de acolo.
Isus și tânărul bogat
16Și iată că un om, apropiindu‑se de Isus, a zis: – Învățătorule, ce lucru bun să fac, ca să am viață veșnică? (Mar 10:17; Lu 18:18)17Isus i‑a zis: – De ce Mă întrebi despre „ce lucru bun“? Unul e Cel Ce este bun. Dar dacă vrei să intri în viață, păzește poruncile!18El i‑a zis: – Care? Isus a zis: – „Să nu ucizi“, „Să nu comiți adulter“, „Să nu furi“, „Să nu depui mărturie falsă“,19„Cinstește‑i pe tatăl tău și pe mama ta“[8] și „Să‑l iubești pe semenul tău ca pe tine însuți“[9]. (Ex 20:12; Lev 19:18; Deut 5:16)20Tânărul I‑a spus: – Pe toate acestea le‑am păzit. Ce‑mi mai lipsește?21Isus i‑a spus: – Dacă vrei să fii desăvârșit, du‑te, vinde‑ți averile și dă săracilor, și vei avea astfel o comoară în ceruri. Apoi vino, urmează‑Mă!22Când a auzit cuvintele acestea, tânărul a plecat întristat, pentru că avea multe averi.23Isus le‑a zis ucenicilor Săi: – Adevărat vă spun, cu greu va intra cel bogat în Împărăția Cerurilor!24Din nou vă spun, este mai ușor să treacă o cămilă prin urechea acului, decât să intre cel bogat în Împărăția lui Dumnezeu!25Când au auzit lucrul acesta, ucenicii au rămas foarte uimiți și au zis: – Atunci cine poate fi mântuit?26Uitându‑Se la ei, Isus le‑a zis: – Lucrul acesta este imposibil pentru oameni, dar pentru Dumnezeu toate lucrurile sunt posibile.27Atunci Petru, răspunzând, I‑a zis: – Iată, noi am lăsat totul și Te‑am urmat. Noi ce vom avea?28Isus le‑a zis: – Adevărat vă spun că la reînnoirea tuturor lucrurilor, când Fiul Omului va sta pe tronul slavei Sale, voi, cei care M‑ați urmat, veți sta, de asemenea, pe douăsprezece tronuri și le veți judeca pe cele douăsprezece seminții ale lui Israel.29Și oricine își lasă case sau frați sau surori sau tată sau mamă sau soție sau copii sau ogoare de dragul Numelui Meu, va primi de o sută de ori mai mult și va moșteni viața veșnică.30Dar mulți dintre cei dintâi vor fi cei din urmă, iar cei din urmă vor fi cei dintâi.