1Iona s‑a rugat DOMNULUI, Dumnezeul său, din pântecul peștelui2și a zis: „În strâmtorarea mea L‑am chemat pe DOMNUL și El mi‑a răspuns. Din pântecul Locuinței Morților[1] am strigat după ajutor și Tu mi‑ai auzit glasul.3Mă aruncasei în adânc, în inima mărilor, și curentul de apă mă învăluise. Toate talazurile și valurile Tale treceau peste mine.4Ziceam: «Sunt alungat dinaintea ochilor Tăi. Totuși, mă voi uita din nou la Templul Tău cel sfânt!»5Apele mă împresuraseră până la gât, adâncul mă învăluise, iar algele se înfășuraseră în jurul capului meu.6Coborâsem până în străfundurile munților, și zăvoarele pământului mă încuiaseră pe vecie! Dar Tu, DOAMNE, Dumnezeul meu, mi‑ai scos viața din groapă!7Când mi se scurgea sufletul din mine, mi‑am adus aminte de DOMNUL și rugăciunea mea a ajuns până la Tine, în Templul Tău cel sfânt.8Cei ce onorează idolii deșerți, și‑au părăsit bunătatea.[2]9Dar eu Îți voi aduce jertfe cu un strigăt de mulțumire. Voi împlini ceea ce am jurat! Mântuirea este a DOMNULUI!“[3]10DOMNUL i‑a vorbit peștelui, iar peștele l‑a vărsat pe Iona pe uscat.