1În timp ce trecea, Isus a văzut un orb din naștere.2Ucenicii Lui L‑au întrebat: – Rabbi[1], cine a păcătuit de s‑a născut orb: el sau părinții lui?[2] (Ioan 1:38)3Isus a răspuns: – N‑a păcătuit nici el, nici părinții lui, ci s‑a născut orb ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu.4Cât este zi trebuie să lucrăm lucrările Celui Ce M‑a trimis. Vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze.5Cât sunt în lume, sunt Lumina lumii.6Și zicând acestea, a scuipat pe pământ, a făcut niște noroi din scuipat și l‑a pus pe ochii orbului.7Apoi i‑a zis: „Du‑te și spală‑te în bazinul Siloamului!“ Tradus, Siloam înseamnă „Trimis“. El s‑a dus, s‑a spălat și s‑a întors văzând.8Vecinii și cei care‑l văzuseră mai înainte, pe când era cerșetor, se întrebau: „Nu este acesta cel ce ședea și cerșea?!“9Unii ziceau: „El este!“ Alții ziceau: „Nu, dar seamănă cu el!“ Iar el zicea: „Eu sunt!“10Prin urmare, l‑au întrebat: – Cum ți‑au fost deschiși ochii?11El a răspuns: – Omul Acela, Căruia I se zice Isus, a făcut noroi, mi‑a uns ochii și mi‑a zis: „Du‑te la Siloam și spală‑te!“ Așa că m‑am dus, m‑am spălat și apoi am putut vedea.12Ei l‑au întrebat: – Unde este Omul Acela? El a răspuns: – Nu știu!13Atunci ei l‑au adus la farisei pe cel ce fusese orb.14Ziua în care Isus făcuse noroi și‑i deschisese ochii era o zi de Sabat.15Din nou, fariseii l‑au întrebat și ei cum de și‑a căpătat vederea. El le‑a zis: – Mi‑a pus noroi pe ochi, m‑am spălat și văd!
Omul vindecat de Isus este cercetat de către farisei
16Unii dintre farisei ziceau: „Acesta nu este de la Dumnezeu, pentru că nu păzește ziua de Sabat!“ Alții însă ziceau: „Cum poate un om păcătos să facă astfel de semne?!“ Și era dezbinare între ei.17L‑au întrebat din nou pe orb: – Tu ce zici despre El, pentru că ție ți‑a deschis ochii? El le‑a răspuns: – Este un profet.18Iudeii însă n‑au crezut că fusese orb și că își căpătase vederea, până când nu i‑au chemat pe părinții lui.19Ei i‑au întrebat: – Acesta este fiul vostru, despre care spuneți că s‑a născut orb? Așadar, cum de vede acum?20Atunci părinții lui au răspuns și au zis: – Știm că acesta este fiul nostru și că s‑a născut orb,21însă cum de vede acum sau cine i‑a deschis ochii, nu știm. Întrebați‑l pe el! Este în vârstă și va vorbi el însuși cu privire la sine.22Părinții lui au spus aceste lucruri fiindcă le era frică de iudei. Căci iudeii hotărâseră deja ca, dacă va mărturisi cineva că Isus este Cristosul, să fie exclus din sinagogă[3]. (Ioan 12:42; Ioan 16:2)23De aceea au zis părinții lui: „Este în vârstă; întrebați‑l pe el!“24L‑au chemat a doua oară pe omul care fusese orb și i‑au zis: – Dă slavă lui Dumnezeu![4] Noi știm că Omul Acesta este păcătos.25Atunci el a răspuns: – Dacă este păcătos, nu știu. Eu una știu: eram orb, iar acum văd.26Ei l‑au întrebat: – Ce ți‑a făcut? Cum ți‑a deschis ochii?27El le‑a răspuns: – V‑am spus deja, dar n‑ați ascultat. De ce vreți să auziți din nou? Doar nu vreți și voi să deveniți ucenicii Lui?!28Ei l‑au insultat și i‑au zis: – Tu ești ucenicul Aceluia! Noi însă suntem ucenicii lui Moise!29Noi știm că lui Moise i‑a vorbit Dumnezeu, dar Acesta nu știm de unde este!30Omul a răspuns și le‑a zis: – Dar tocmai aceasta mă uimește, că voi nu știți de unde este și totuși El mi‑a deschis ochii.31Știm că Dumnezeu nu‑i ascultă pe păcătoși, dar dacă cineva este temător de Dumnezeu și face voia Lui, pe acela îl ascultă.32De când e lumea nu s‑a auzit să deschidă cineva ochii unuia care s‑a născut orb.33Dacă Acesta nu era de la Dumnezeu, n‑ar fi putut face nimic.34Ei au răspuns și i‑au zis: – Tu ai fost născut cu totul în păcat și tu ne înveți pe noi?! Și l‑au dat afară.
Orbirea spirituală
35Isus a auzit că l‑au dat afară și când l‑a găsit l‑a întrebat: – Crezi tu în Fiul Omului[5]?36El a răspuns și a zis: – Și cine este, Domnule, ca să cred în El?37Isus i‑a zis: – L‑ai și văzut; Cel Ce vorbește cu tine este Acela.38El a răspuns: – Cred, Doamne! Și I s‑a închinat.39Isus i‑a zis: – Eu am venit în lumea aceasta pentru judecată, pentru ca aceia care nu văd, să vadă, iar aceia care văd, să devină orbi.40Unii dintre fariseii care erau cu El, când au auzit acestea, I‑au zis: – Doar nu suntem și noi orbi?!41Isus le‑a răspuns: – Dacă ați fi orbi, n‑ați avea păcat. Dar acum, pentru că ziceți: „Vedem!“, păcatul vostru rămâne.