1Apoi Iacov și‑a continuat călătoria[1] și s‑a dus în țara fiilor Răsăritului.2El s‑a uitat și iată că pe câmp era o fântână, iar acolo, lângă ea, se odihneau trei turme de oi, căci din acea fântână erau adăpate turmele. Pe gura fântânii era o piatră mare.3Atunci când toate turmele erau adunate acolo, păstorii rostogoleau piatra de la gura fântânii și adăpau oile. Apoi puneau piatra înapoi, la locul ei, pe gura fântânii.4Iacov i‑a întrebat: – Fraților, de unde sunteți? Ei au răspuns: – Din Haran.5El i‑a întrebat: – Îl cunoașteți pe Laban, nepotul lui Nahor? Ei au zis: – Îl cunoaștem.6Iacov i‑a întrebat: – Este sănătos? Ei au răspuns: – Este sănătos. Iată, Rahela, fiica lui, vine cu oile.7Atunci Iacov a zis: – Iată, mai este mult din zi; nu este timpul să fie adunate turmele. Adăpați oile, iar apoi duceți‑vă și pașteți‑le iarăși.8Ei au răspuns: – Nu putem până când nu se vor aduna toate turmele și păstorii vor rostogoli piatra de pe gura fântânii. Atunci vom adăpa oile.9În timp ce vorbea cu ei, a sosit Rahela cu oile tatălui ei, pentru că ea le păstorea.10Când a văzut‑o pe Rahela, fiica lui Laban, fratele mamei sale, și când a văzut turma lui Laban, Iacov s‑a apropiat de fântână, a rostogolit piatra de pe gura fântânii și a adăpat oile lui Laban, fratele mamei sale.11El i‑a dat sărutare Rahelei și a plâns.12Iacov i‑a spus Rahelei că este rudă cu tatăl ei și că este fiul Rebecăi. Atunci ea a alergat și l‑a înștiințat pe tatăl ei.13Când a auzit vestea despre Iacov, fiul surorii sale, Laban a alergat să‑l întâmpine. L‑a îmbrățișat, i‑a dat sărutare și l‑a adus în casa lui. Iacov i‑a istorisit lui Laban toate aceste lucruri.14Apoi Laban i‑a zis: „Cu siguranță tu ești os din oasele mele și carne din carnea mea!“ Și Iacov a stat la el o lună de zile.
Căsătoria lui Iacov cu fiicele lui Laban
15După aceea, Laban i‑a zis lui Iacov: – Să‑mi slujești degeaba doar pentru că ești rudă cu mine? Spune‑mi: care să‑ți fie plata?16Laban avea două fete. Numele celei mari era Lea, iar numele celei mici era Rahela.17Ochii Leei erau delicați[2], însă Rahela era frumoasă la chip și frumoasă la înfățișare.18Iacov o iubea pe Rahela, așa că i‑a răspuns lui Laban: – Îți voi sluji șapte ani pentru fiica ta cea mică, Rahela.19Laban a zis: – Mai bine să ți‑o dau ție, decât s‑o dau altui bărbat. Rămâi la mine.20Astfel, Iacov a slujit șapte ani pentru Rahela, dar aceștia i s‑au părut ca fiind doar câteva zile, datorită dragostei sale pentru ea.21După aceea, Iacov i‑a zis lui Laban: „Dă‑mi soția, pentru că s‑a împlinit vremea să intru la ea.“22Laban i‑a adunat pe toți oamenii din acel loc și le‑a dat un ospăț.23Seara, a luat‑o pe fiica sa, Lea, și a adus‑o la Iacov, iar el a intrat la ea[3]. (Gen 16:2)24Laban i‑a dat‑o ca roabă fiicei sale Lea, pe roaba sa Zilpa.25Când s‑a făcut dimineață, iată că cea de lângă el era Lea. Atunci Iacov i‑a zis lui Laban: – Ce mi‑ai făcut? Nu ți‑am slujit pentru Rahela? De ce m‑ai înșelat?26Laban a răspuns: – Aici, la noi, nu se obișnuiește să se dea cea mai tânără înaintea celei întâi născute.27Împlinește săptămâna[4] cu aceasta. Apoi ți‑o vom da și pe cealaltă pentru încă șapte ani de slujire.28Iacov a făcut astfel și a împlinit săptămâna cu Lea. Apoi Laban i‑a dat‑o de soție pe fiica sa, Rahela.29Laban i‑a dat‑o ca roabă fiicei sale Rahela, pe roaba sa Bilha.30Iacov a intrat la Rahela și a iubit‑o mai mult decât pe Lea. Apoi i‑a slujit lui Laban încă șapte ani.
Copiii lui Iacov
31DOMNUL a văzut că Lea nu era iubită și i‑a deschis pântecul. Însă Rahela a rămas stearpă.32Lea a rămas însărcinată și a născut un fiu căruia i‑a pus numele Ruben[5], deoarece a zis: „DOMNUL a văzut într-adevăr suferința mea. Acum, sigur soțul meu mă va iubi.“33Ea a rămas din nou însărcinată, a mai născut un fiu și a zis: „Pentru că DOMNUL a auzit că nu sunt iubită, mi l‑a dat și pe acesta!“ De aceea i‑a pus numele Simeon[6].34Ea a rămas din nou însărcinată, a mai născut un fiu și a zis: „De data aceasta soțul meu se va atașa de mine, pentru că i‑am născut trei fii.“ De aceea i‑a pus numele Levi[7].35Ea a rămas din nou însărcinată, a mai născut un fiu și a zis: „De data aceasta Îl voi lăuda pe DOMNUL.“ De aceea i‑a pus numele Iuda[8]. Apoi a încetat să mai nască.