1Așadar, fiți urmași[1] ai lui Dumnezeu ca niște copii preaiubiți2și umblați în dragoste, așa cum și Cristos ne‑a iubit și S‑a dat pe Sine pentru noi, ca un dar și ca o jertfă de o aromă plăcută lui Dumnezeu.3Însă curvia[2] și necurăția de orice fel sau lăcomia nici să nu fie numite între voi, așa cum se cuvine din partea celor sfinți.4Să nu existe nici obscenitate, nici vorbire nesăbuită sau glume murdare, care nu sunt potrivite, ci mai degrabă mulțumire.5Căci să știți sigur că niciun curvar sau necurat sau lacom, care este un idolatru, n‑are moștenire în Împărăția[3] lui Cristos și a lui Dumnezeu[4].6Nimeni să nu vă înșele cu vorbe goale, căci din cauza acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării.7Așadar, nu vă asociați cu ei!8Căci altădată erați întuneric, dar acum, în Domnul, sunteți lumină. Umblați ca niște copii ai luminii,9– căci rodul luminii stă în orice bunătate, dreptate și adevăr –,10cercetând ce‑I este plăcut Domnului,11și să nu luați parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ci mai degrabă dați‑le în vileag.12Căci este rușinos chiar și numai să vorbim despre lucrurile pe care le fac ei în ascuns.13Însă toate lucrurile care sunt date în vileag de lumină, sunt scoase la iveală,14pentru că orice este scos la iveală este lumină. De aceea se spune: „Trezește‑te, tu, care dormi, scoală‑te dintre cei morți, iar Cristos te va lumina!“[5] (Is 51:17; Is 52:1; Is 60:1)15Uitați‑vă deci cu grijă cum umblați – nu ca niște neînțelepți, ci ca niște înțelepți.16Răscumpărați vremea, pentru că zilele sunt rele.17De aceea, nu fiți nesăbuiți, ci înțelegeți care este voia Domnului.18Și nu vă îmbătați de vin, care duce la destrăbălare[6], ci fiți plini de Duh,19vorbind între voi cu psalmi, imnuri și cântări duhovnicești, cântând și aducând laudă Domnului în inima voastră20și mulțumind întotdeauna pentru toate lui Dumnezeu Tatăl, în Numele Domnului nostru Isus Cristos.
Îndemnuri privind relațiile din familia creștinului
21Supuneți‑vă unii altora, în frică de Cristos.22Soțiilor, supuneți‑vă soților voștri ca Domnului,23pentru că soțul este capul soției, așa cum Cristos este Capul Bisericii, El, Mântuitorul trupului.24Și, așa cum Biserica este supusă lui Cristos, tot astfel și soțiile să fie supuse soților lor în toate.25Soților, iubiți‑vă soțiile așa cum Și‑a iubit și Cristos Biserica și S‑a dat pe Sine pentru ea,26ca s‑o sfințească, curățind‑o prin spălarea cu apă, prin Cuvânt,27pentru a o înfățișa înaintea Lui ca pe o Biserică slăvită, neavând vreo pată sau zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci ca să fie sfântă și fără cusur.28Tot așa trebuie să‑și iubească și soții soțiile, și anume ca pe trupurile lor. Cel ce‑și iubește soția se iubește pe sine.29Fiindcă nimeni nu și‑a urât vreodată trupul, ci îl hrănește și are grijă de el, la fel cum face și Cristos pentru Biserică.30Căci noi suntem mădulare ale trupului Său, „carne din carnea Lui și os din oasele Lui[7].“ (Gen 2:23)31„De aceea bărbatul își va lăsa tatăl și mama și se va alipi de soția lui, iar cei doi vor fi un singur trup.“[8] (Gen 2:24)32Taina aceasta este mare – mă refer la Cristos și la Biserică.33Totuși, fiecare dintre voi să‑și iubească soția ca pe sine însuși, iar soția să se teamă de soț.