2 Cronici 18:3 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Micaia profețește împotriva lui Ahab

1 Când Iehoșafat a ajuns să aibă multă bogăție și glorie, el s‑a încuscrit cu Ahab. (1 Re 22:1) 2 După mai mulți ani, Iehoșafat a coborât la Ahab, în Samaria. Ahab a înjunghiat pentru el și pentru poporul care era cu el o mulțime de oi și de boi. Apoi l‑a îndemnat să se suie împreună împotriva Ramotului Ghiladului. 3 Ahab, regele lui Israel, l‑a întrebat pe Iehoșafat, regele lui Iuda: – Vei merge cu mine împotriva Ramotului Ghiladului? Iehoșafat i‑a zis: – Eu și cu tine vom fi una, iar poporul meu ca poporul tău. Voi merge cu tine la război. 4 Însă Iehoșafat i‑a zis regelui lui Israel: – Întreabă, te rog, mai întâi Cuvântul DOMNULUI. 5 Regele lui Israel i‑a adunat pe profeți, aproape patru sute de bărbați, și i‑a întrebat: – Să mergem la război împotriva Ramotului Ghiladului sau să renunț? Ei au răspuns: – Suie‑te! Dumnezeu îl va da în mâna regelui. 6 Dar Iehoșafat a zis: – Nu mai este aici niciun alt profet al DOMNULUI, ca să‑l putem întreba? 7 Regele lui Israel i‑a răspuns lui Iehoșafat: – Mai este un bărbat prin care putem să‑L întrebăm pe DOMNUL, dar îl urăsc, pentru că nu profețește nimic bun cu privire la mine, ci tot timpul^[1] numai rău: este Micaia, fiul lui Imla. Iehoșafat a zis: – Să nu vorbească regele așa. 8 Atunci regele lui Israel a chemat un demnitar^[2] și a zis: – Cheamă‑l repede pe Micaia, fiul lui Imla! 9 Regele lui Israel și Iehoșafat, regele lui Iuda, îmbrăcați în hainele regale, ședeau pe câte un tron în aria de treierat de la intrarea porții Samariei, și toți profeții profețeau înaintea lor. 10 Zedechia, fiul lui Chenaana, își făcuse niște coarne de fier și spunea: „Așa vorbește DOMNUL: «Cu acestea îi vei străpunge pe aramei până îi vei nimici!»“ 11 Și toți profeții profețeau la fel, zicând: „Suie‑te la Ramotul Ghiladului și învinge! DOMNUL îl va da în mâna regelui.“ 12 Mesagerul care s‑a dus să‑l cheme pe Micaia i‑a spus acestuia: – Iată, cuvintele profeților aduc regelui un singur mesaj de bine. Să fie și cuvântul tău, te rog, ca al fiecăruia dintre ei și să vorbești de bine! 13 Micaia i‑a răspuns: – Viu este DOMNUL că voi vorbi ceea ce va spune Dumnezeul meu. 14 Când a ajuns la rege, acesta l‑a întrebat: – Micaia, să mergem la război împotriva Ramotului Ghiladului sau să renunțăm? El i‑a răspuns: – Suiți‑vă și învingeți! Vor fi dați în mâinile voastre. 15 Regele i‑a zis: – De câte ori trebuie să te pun să juri că nu‑mi vei spune decât adevărul în Numele DOMNULUI? 16 Atunci el a zis: – Am văzut tot Israelul risipit pe munți, ca niște oi care n‑au păstor, iar DOMNUL a zis: „Acestea nu au stăpân. Să se întoarcă fiecare în pace acasă.“ 17 Regele lui Israel i‑a zis lui Iehoșafat: – Nu ți‑am spus că nu profețește nimic bun cu privire la mine, ci numai de rău? 18 Micaia a zis: – Ascultați deci Cuvântul DOMNULUI! L‑am văzut pe DOMNUL, șezând pe tronul Său și toată oștirea cerurilor am văzut‑o stând în picioare la dreapta și la stânga Lui. 19 Și DOMNUL a întrebat: „Cine‑l va amăgi pe Ahab, regele lui Israel, ca să se suie la Ramotul Ghiladului și să piară acolo?“ Unul a răspuns într‑un fel, altul a răspuns în alt fel. 20 Apoi a venit un duh, s‑a înfățișat înaintea DOMNULUI și I‑a zis: „Eu îl voi amăgi.“ „Cum?“ l‑a întrebat DOMNUL. 21 „Voi ieși, a răspuns el, și voi fi un duh de minciună în gura tuturor profeților lui.“ Și DOMNUL i‑a zis: „Îl vei amăgi și vei reuși! Du‑te și fă așa!“ 22 Și acum, iată, DOMNUL a pus un duh de minciună în gura acestor profeți ai tăi. DOMNUL a rostit nenorocirea împotriva ta. 23 Atunci Zedechia, fiul lui Chenaana, s‑a apropiat, l‑a lovit pe Micaia peste obraz și i‑a zis: – Pe unde a ieșit Duhul DOMNULUI^[3] de la mine ca să‑ți vorbească? 24 Micaia a răspuns: – Iată, vei vedea în ziua în care vei fugi dintr‑o odaie în alta ca să te ascunzi! 25 După aceea, regele lui Israel a zis: – Luați‑l pe Micaia, duceți‑l înapoi la Amon, conducătorul cetății, și la Ioaș, fiul regelui, 26 și spuneți‑le: „Așa vorbește regele: «Puneți‑l pe acest om în temniță și hrăniți‑l cu pâinea întristării și cu apa întristării până mă voi întoarce în pace!»“ 27 Dar Micaia a zis: – Dacă te vei întoarce în pace, înseamnă că nu DOMNUL a vorbit prin mine! Apoi a zis: – Să auziți, toate popoarele!

Moartea lui Ahab

28 Regele lui Israel împreună cu Iehoșafat, regele lui Iuda, s‑au suit la Ramotul Ghiladului. (1 Re 22:29) 29 Regele lui Israel i‑a zis lui Iehoșafat: „Eu mă voi deghiza și voi intra în luptă îmbrăcat astfel. Tu însă îmbracă‑te cu hainele tale regale!“ Regele lui Israel s‑a deghizat și au intrat cu toții în luptă. 30 Regele Aramului le poruncise căpeteniilor carelor sale, zicând: „Să nu vă luptați nici cu cel mic, nici cu cel mare, ci numai cu regele lui Israel!“ 31 Când căpeteniile carelor l‑au văzut pe Iehoșafat, și‑au zis: „Acesta este regele lui Israel!“ Și s‑au întors spre el ca să‑l atace, dar Iehoșafat a strigat după ajutor și DOMNUL l‑a ajutat. Dumnezeu i‑a abătut de la el. 32 Căpeteniile carelor, văzând că nu este el regele lui Israel, s‑au întors de la el. 33 După aceea un arcaș a tras cu arcul la întâmplare și l‑a lovit pe regele lui Israel între armură și zale. Regele i‑a poruncit celui care mâna carul: „Întoarce‑ți mâna și scoate‑mă de pe câmpul de luptă, pentru că am fost rănit!“ 34 Lupta s‑a întețit în ziua aceea. Regele lui Israel a rămas în picioare în car, împotriva arameilor, până seara, dar la apusul soarelui a murit.