1Cuvântul lui Samuel a ajuns la tot Israelul. Israel a ieșit la război împotriva filistenilor, așezându‑și tabăra la Eben-Ezer, în timp ce filistenii și‑au așezat tabăra la Afek.2Filistenii s‑au aliniat împotriva Israelului și lupta a început. Israel a fost înfrânt de către filisteni, care au ucis pe câmpul de luptă aproape patru mii de oameni.3Când s‑a întors poporul în tabără, bătrânii lui Israel[1] au zis: „De ce a adus DOMNUL astăzi peste noi această înfrângere din partea filistenilor? Să aducem din Șilo Chivotul Legământului DOMNULUI, ca să meargă[2] cu noi și să ne izbăvească din mâna dușmanilor noștri.“ (Deut 19:12; Deut 21:1; Deut 21:18; Deut 22:13; Deut 25:5; Ios 8:10; 2 Sam 3:17; 2 Sam 5:3; 2 Sam 17:4; 1 Re 20:7)4Poporul a trimis la Șilo și au adus de acolo Chivotul Legământului DOMNULUI Oștirilor, Care șade între heruvimi. Acolo, împreună cu Chivotul Legământului cu Dumnezeu, se aflau cei doi fii ai lui Eli, Hofni și Fineas.5Când a intrat Chivotul Legământului DOMNULUI în tabără, tot Israelul a scos un strigăt puternic, încât a răsunat pământul.6Auzind răsunetul strigătului, filistenii au zis: „Ce înseamnă răsunetul acestui strigăt puternic, care vine din tabăra evreilor?“ Când au aflat că sosise Chivotul DOMNULUI în tabără,7filistenii s‑au temut, căci ziceau că a venit Dumnezeu în tabără. Ei au zis: „Vai de noi, căci n‑a mai fost așa ceva înainte!8Vai de noi! Cine ne va elibera din mâna acestor dumnezei măreți? Aceștia sunt dumnezeii care i‑au lovit pe egipteni cu tot felul de plăgi în deșert.9Fiți tari, filistenilor! Îmbărbătați‑vă, ca nu cumva să ajungeți să le slujiți evreilor așa cum v‑au slujit ei vouă. Îmbărbătați‑vă și luptați!“10Astfel, filistenii s‑au luptat, iar Israel a fost înfrânt, fiecare bărbat dând bir cu fugiții. Pierderea a fost foarte mare, din Israel căzând pe câmpul de luptă treizeci de mii de pedestrași.11Chivotul lui Dumnezeu a fost capturat, iar cei doi fii ai lui Eli, Hofni și Fineas, au murit.
Moartea lui Eli
12În aceeași zi, un beniamit a fugit de pe câmpul de luptă și a venit la Șilo. Hainele lui erau sfâșiate, iar pe cap avea țărână.13Când a sosit el, Eli ședea pe scaunul său, așteptând lângă drum, căci inima lui tremura din cauza Chivotului lui Dumnezeu. Când bărbatul a intrat în cetate și a dat de veste, întreaga cetate a strigat.14Când a auzit Eli vuietul, a zis: „Ce înseamnă vuietul acesta?“ Bărbatul a venit repede și l‑a înștiințat pe Eli.15Eli era în vârstă de nouăzeci și opt de ani. Ochii îi erau țepeni și nu mai putea să vadă.16Bărbatul i‑a zis lui Eli: – Tocmai am sosit de pe câmpul de luptă. Astăzi am fugit de acolo. Eli a întrebat: – Ce s‑a întâmplat, fiule?17Cel care aducea veștile a răspuns: – Israel a fugit dinaintea filistenilor, și poporul a suferit o mare înfrângere. De asemenea, cei doi fii ai tăi, Hofni și Fineas, au murit, iar Chivotul lui Dumnezeu a fost capturat.18De îndată ce a amintit el de Chivotul lui Dumnezeu, Eli a căzut de pe scaunul său pe spate, lângă poartă, și‑a rupt gâtul și a murit, pentru că era un om bătrân și greu. Eli a judecat Israelul timp de patruzeci de ani.19Nora sa, soția lui Fineas, era însărcinată și urma să nască. Când a auzit ea vestea despre capturarea Chivotului lui Dumnezeu și despre moartea socrului și a soțului ei, s‑a încovoiat și a născut pentru că o apucaseră durerile nașterii.20În timp ce era pe moarte, femeile care stăteau lângă ea i‑au spus: „Nu te teme, căci ai născut un fiu!“ Însă ea n‑a răspuns și n‑a luat în seamă ce i se spunea.21L‑a numit pe copil I‑Kabod[3], zicând: „S‑a dus slava din Israel“ – spunea acest lucru din cauza capturării Chivotului lui Dumnezeu și din cauza socrului și a soțului ei.22Ea a zis: „S‑a dus slava din Israel, căci Chivotul lui Dumnezeu a fost capturat.“