1Apoi regele David a zis întregii adunări: „Solomon, fiul meu, singurul pe care l‑a ales Dumnezeu, este tânăr și plăpând, iar lucrarea este atât de mare, căci Templul[1] nu este pentru un om, ci pentru DOMNUL Dumnezeu.2Am pregătit din răsputeri pentru Casa lui Dumnezeu aur pentru ce este din aur, argint pentru ce este din argint, bronz pentru ce este din bronz, fier pentru ce este din fier, lemn pentru ce este din lemn, pietre de onix de fixat pe monturi, pietre de antimoniu[2], tot felul de pietre prețioase, pietre de diferite culori, precum și pietre de alabastru din belșug.3De asemenea, în râvna mea pentru Casa lui Dumnezeu, pe lângă toate pregătirile pe care le‑am făcut pentru Sfântul Lăcaș, ofer pentru Casa Dumnezeului meu aurul și argintul pe care‑l am în posesie4– trei mii de talanți[3] de aur, aur de Ofir, și șapte mii de talanți[4] de argint pur – pentru poleirea pereților clădirilor5și pentru întreaga lucrare pe care o vor face meșteșugarii; ofer aur pentru lucrările din aur și argint pentru lucrările din argint. Așadar, cine își mai aduce contribuția, dedicându‑se astăzi DOMNULUI?“
Răspunsul poporului la mesajul regelui
6Căpeteniile familiilor, căpeteniile semințiilor lui Israel, căpeteniile peste mii și peste sute și căpeteniile responsabile cu lucrarea regelui și‑au adus contribuția.7Ei au dat pentru lucrarea de la Casa lui Dumnezeu: cinci mii de talanți[5] de aur și zece mii de darici[6] de aur, zece mii de talanți[7] de argint, optsprezece mii de talanți[8] de bronz și o sută de mii de talanți[9] de fier.8Cine a avut pietre prețioase le‑a dăruit pentru vistieria Casei DOMNULUI, de care avea grijă gherșonitul Iehiel.9Poporul s‑a bucurat de darurile pe care le‑a făcut, căci le‑a dăruit DOMNULUI din toată inima; de asemenea, și regele David s‑a bucurat nespus de mult.
Rugăciunea lui David
10David a binecuvântat pe DOMNUL înaintea ochilor întregii adunări, zicând: „Binecuvântat să fii Tu, DOAMNE, Dumnezeul părintelui nostru Israel, pentru veci de veci!11Ale Tale sunt, DOAMNE, mărirea, puterea, măreția, supremația și maiestatea, căci tot ce este în ceruri și pe pământ este al Tău! A Ta, DOAMNE, este stăpânirea și Tu Te înalți ca suveran peste toate!12Bogăția și slava vin dinaintea Ta. Tu stăpânești peste toate. În mâna Ta este puterea și tăria; mâna Ta poate să înalțe și să întărească pe oricine.13Acum, Dumnezeul nostru, noi Îți aducem mulțumiri și lăudăm mărețul Tău Nume.14Căci ce sunt eu și ce este poporul meu, ca să putem fi în stare să‑Ți oferim aceste daruri? De la Tine le avem pe toate și ceea ce Ți‑am oferit a fost primit din mâna Ta.15Înaintea Ta noi suntem doar niște străini și peregrini, la fel ca toți părinții noștri. Zilele noastre pe pământ sunt ca o umbră, fără speranță.16DOAMNE, Dumnezeul nostru, tot acest belșug pe care l‑am strâns ca să zidim o Casă Numelui Tău cel sfânt, vine din mâna Ta și totul Îți aparține Ție.17Dumnezeul meu, știu că Tu cercetezi inima, iar curăția Îți este plăcută. Eu am dăruit toate acestea în curăție de inimă și am privit cu bucurie la poporul Tău, care se află aici, aducându‑Ți darurile lui.18DOAMNE, Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Israel, părinții noștri, păstrează pe vecie această înclinație a gândurilor inimii poporului Tău și îndreaptă‑le inima spre Tine!19Iar fiului meu Solomon, dă‑i o inimă dedicată în întregime, ca să păzească poruncile Tale, mărturiile Tale și hotărârile Tale, să le împlinească pe toate și să zidească Templul pentru care am făcut pregătiri.“20Apoi David a zis întregii adunări: „Binecuvântați‑L pe DOMNUL, Dumnezeul vostru!“ Și toată adunarea a binecuvântat pe DOMNUL, Dumnezeul părinților lor. Ei s‑au închinat cu toții, plecându‑se înaintea DOMNULUI și a regelui.
Solomon recunoscut drept rege
21În ziua următoare au adus jertfe DOMNULUI și au oferit ca arderi‑de‑tot DOMNULUI o mie de tauri, o mie de berbeci și o mie de miei, împreună cu jertfe de băutură și o mulțime de alte jertfe aduse pentru tot Israelul.22În ziua aceea au mâncat și au băut în prezența DOMNULUI cu mare bucurie, l‑au făcut rege a doua oară pe Solomon, fiul lui David, și l‑au uns drept conducător al DOMNULUI[10], iar pe Țadok l‑au uns ca preot.23Solomon s‑a așezat pe tronul DOMNULUI, ca să domnească în locul lui David, tatăl său. El a prosperat și toți cei din Israel au ascultat de el.24Toate căpeteniile, vitejii și toți fiii regelui David, s‑au supus regelui Solomon.25DOMNUL l‑a înălțat pe Solomon înaintea ochilor întregului Israel și i‑a făcut parte de o domnie mai strălucită decât a oricărui alt rege al lui Israel care a fost înainte de el.
Necrologul lui David
26David, fiul lui Ișai, a domnit peste tot Israelul. (1 Re 2:10)27El a domnit peste Israel timp de patruzeci de ani: la Hebron a domnit timp de șapte ani, iar la Ierusalim a domnit timp de treizeci și trei de ani.28David a murit după o bătrânețe fericită, sătul de zile, de bogăție și de glorie. În locul lui a domnit fiul său Solomon.29Faptele regelui David, cele dintâi și cele de pe urmă, sunt scrise în „Cronicile văzătorului Samuel“, în „Cronicile profetului Natan“ și în „Cronicile văzătorului Gad“,30împreună cu toată domnia și puterea lui și cu evenimentele care au avut loc în viața lui, în Israel și în toate regatele celorlalte țări.