Psalm 18 | Noua Traducere Românească

Pentru dirijor. A lui David, robul Domnului. David I‑a dedicat Domnului cuvintele acestei cântări în ziua în care l‑a scăpat din mâna tuturor dușmanilor lui și din mâna lui Saul. El a zis:

1 Te iubesc, DOAMNE, Tăria mea! 2 DOMNUL este stânca mea, fortăreața mea și izbăvitorul meu! Dumnezeul meu este stânca mea în Care mă adăpostesc, scutul meu, cornul* mântuirii mele, întăritura mea! 3 Eu Îl chem pe DOMNUL, Care este vrednic de laudă, și sunt izbăvit de dușmanii mei. 4 Mă înfășuraseră legăturile morții și mă copleșiseră șuvoaiele distrugerii. 5 Legăturile Locuinței Morților* mă înconjuraseră, mă prinseseră lațurile morții. 6 Dar în necazul meu L‑am chemat pe DOMNUL, am strigat după ajutor către Dumnezeul meu. El mi‑a ascultat glasul, din Templul Său, și strigătul meu după ajutor a ajuns înaintea Lui, la urechile Sale. 7 Atunci s‑a zguduit și s‑a cutremurat pământul, temeliile munților s‑au zdruncinat, s‑au clătinat, pentru că El Se mâniase. 8 Se înălța fum din nările Lui și foc mistuitor din gura Lui, cărbuni aprinși ieșeau din ea. 9 A aplecat cerurile și a coborât; negură deasă era sub picioarele Lui. 10 Călărea pe un heruvim și zbura, plutea pe aripile vântului. 11 Întunericul Și‑l așternuse drept învelitoare, iar împrejurul Lui, drept acoperământ, erau ape întunecoase și nori deși. 12 Din strălucirea care se oglindea înaintea Sa, prin norii Lui, ieșea grindină și cărbuni aprinși. 13 DOMNUL a tunat din ceruri, Cel Preaînalt Și‑a făcut auzit glasul, răspândind grindină și cărbuni aprinși. 14 Și‑a aruncat săgețile și i‑a împrăștiat pe dușmani; a trimis fulgerele și i‑a pus pe fugă. 15 La mustrarea Ta, DOAMNE, la suflarea nărilor Tale, s‑au văzut albiile apelor și s‑au descoperit temeliile lumii. 16 El S‑a întins din înălțime și m‑a apucat, m‑a scos din apele cele mari, 17 m‑a scăpat de dușmanul meu cel puternic și de vrăjmașii mei, căci erau mai tari decât mine. 18 Ei m‑au înfruntat în ziua necazului meu, dar DOMNUL mi‑a fost sprijin. 19 El m‑a scos la loc larg, m‑a salvat pentru că El Își găsește plăcerea în mine. 20 DOMNUL mi‑a răsplătit după dreptatea mea, mi‑a făcut după curăția mâinilor mele, 21 fiindcă am păzit căile DOMNULUI și nu m‑am făcut vinovat față de Dumnezeul meu. 22 Căci toate judecățile Lui sunt înaintea mea și nu am îndepărtat hotărârile Lui de la mine. 23 Am fost fără pată înaintea Lui și m‑am păzit de nelegiuirea mea. 24 DOMNUL mi‑a răsplătit după dreptatea mea, după curăția mâinilor mele înaintea ochilor Săi. 25 Cu cel credincios Tu Te arăți credincios; cu omul fără pată Tu Te dovedești a fi fără pată. 26 Cu cel curat Tu Te arăți curat, dar pe cel pervertit Tu îl amăgești. 27 Tu izbăvești poporul smerit, dar cobori pe cel cu ochii trufași. 28 Tu îmi aprinzi candela, DOAMNE! Dumnezeul meu îmi luminează întunericul. 29 Cu Tine mă năpustesc asupra năvălitorilor, și cu Dumnezeul meu sar peste zidul întărit. 30 Cât despre Dumnezeu, calea Lui este desăvârșită. Cuvântul DOMNULUI este dovedit curat.* El este un scut pentru toți cei ce se adăpostesc în El. 31 Cine este Dumnezeu în afară de DOMNUL? Cine este Stâncă în afară de Dumnezeul nostru? 32 Dumnezeu este Cel Ce m‑a încins cu tărie și mi‑a făcut desăvârșită calea. 33 El mi‑a făcut picioarele ca ale cerboaicelor și m‑a așezat pe înălțimi. 34 Îmi deprinde mâinile pentru luptă, astfel încât brațele mele întind arcul de bronz. 35 Tu îmi dai scutul mântuirii Tale, dreapta Ta mă sprijină, smerenia* Ta mă face mare. 36 Tu‑mi lărgești calea sub pașii mei, ca să nu‑mi alunece picioarele.* 37 Îmi urmăresc dușmanii și‑i ajung; nu mă întorc până nu‑i mistui. 38 Îi zdrobesc, de nu mai sunt în stare să se ridice; ei cad sub picioarele mele. 39 Tu mă încingi cu tărie pentru luptă și‑i faci să se aplece înaintea mea* pe cei ce se ridică împotriva mea. 40 Tu‑mi dai ceafa dușmanilor mei, și eu îi nimicesc pe cei ce mă urăsc. 41 Ei strigă după ajutor, dar nu este niciun eliberator. Strigă către DOMNUL, dar El nu le răspunde. 42 Îi pisez mărunt, ca praful în bătaia vântului; îi spulber ca pe noroiul de pe străzi. 43 Tu mă scapi de învinuirile poporului, mă pui drept căpetenie a neamurilor; un popor pe care nu‑l cunosc îmi slujește. 44 Fiii străinului mă lingușesc; de îndată ce mă aud, mă ascultă. 45 Fiii străinului îngălbenesc și ies tremurând din fortărețele lor. 46 DOMNUL este viu! Binecuvântată să fie Stânca mea! Mărit să fie Dumnezeul mântuirii mele! 47 Dumnezeu este Cel Ce mă răzbună, Cel Care îmi supune popoare, 48 Cel Ce mă izbăvește de dușmanii mei. Tu mă ridici deasupra celor ce se ridică împotriva mea; Tu mă scapi de omul violent. 49 De aceea Îți voi mulțumi, DOAMNE, printre neamuri, și voi cânta spre lauda Numelui Tău! 50 El dă mari izbăviri* regelui Său și arată îndurare unsului Său, lui David și seminței* lui în veac.