Psalm 141 | Noua Traducere Românească

Un psalm al lui David.

1 DOAMNE, pe Tine Te chem! Vino degrabă la mine! Ia aminte la glasul meu, când strig către Tine! 2 Fie rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta, iar ridicarea mâinilor mele – ca darul de mâncare de seară. 3 DOAMNE, pune strajă gurii mele; păzește ușa buzelor mele! 4 Nu‑mi lăsa inima să mi se abată spre rău, pentru a face fapte rele împreună cu oamenii care săvârșesc nelegiuirea, și nu mă lăsa să mănânc din delicatesele lor. 5 Să mă lovească cel drept* – aceasta este bunătate! Să mă mustre el – aceasta este untdelemn pentru capul meu! Să nu‑mi feresc capul! Căci rugăciunea mea va fi mereu împotriva răutăților lor! 6 Când judecătorii lor vor fi aruncați de pe marginea stâncilor, atunci vor da ascultare cuvintelor mele, căci ele sunt plăcute. 7 Cum este pământul arat și brăzdat, așa sunt și oasele noastre împrăștiate la intrarea în Locuința Morților. 8 Eu însă către Tine, Stăpâne DOAMNE, îmi îndrept ochii. În Tine mă adăpostesc! Nu‑mi părăsi sufletul! 9 Păzește‑mă de cursa pe care mi‑au întins‑o ei și de capcanele celor ce săvârșesc nelegiuirea. 10 Să cadă împreună cei răi în lațurile lor, în timp ce eu să scap!