Psalm 137 | Noua Traducere Românească

1 Pe malurile râurilor Babilonului, stăteam jos și plângeam amintindu‑ne de Sion. 2 Ne atârnaserăm lirele în sălciile din ținutul acela, 3 căci acolo, cei ce ne‑au luat captivi ne cereau cântări, asupritorii noștri ne cereau bucurie: „Cântați‑ne din cântările Sionului!“ 4 Cum să cântăm noi cântările DOMNULUI pe un pământ străin? 5 Ierusalime, dacă te voi uita, să‑și uite și dreapta mea destoinicia! 6 Limba mea să se lipească de cerul gurii mele, dacă nu‑mi voi aminti de tine și dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele! 7 DOAMNE, adu‑Ți aminte de fiii lui Edom, care, în ziua distrugerii Ierusalimului, ziceau: „Radeți! Radeți tot până la temelie!“ 8 Fiică distrusă* a Babilonului! Ferice de acela care‑ți va răsplăti ceea ce ne‑ai făcut! 9 Ferice de cel ce‑i va apuca pe copiii tăi și‑i va zdrobi de stâncă!