Sprüche 9 | Noua Traducere Românească

Invitația înțelepciunii

1 Înțelepciunea și‑a zidit casa, și‑a tăiat cei șapte stâlpi, 2 și‑a înjunghiat vitele, și‑a amestecat vinul; și‑a aranjat și masa. 3 Apoi și‑a trimis servitoarele și strigă de pe vârful înălțimilor cetății: 4 „Cine este naiv să vină aici!“ Iar celor fără minte le spune: 5 „Veniți să mâncați din pâinea mea și să beți din vinul pe care l‑am amestecat! 6 Părăsiți căile nesăbuite și veți trăi! Umblați pe calea priceperii!“ 7 Cel ce disciplinează un batjocoritor își atrage dispreț, iar cel ce mustră pe cel rău se rănește singur. 8 Nu mustra pe cel batjocoritor ca să nu te urască! Mustră pe cel înțelept, și el te va iubi! 9 Dă‑i celui înțelept iar el va fi și mai înțelept! Învață‑l pe cel drept, și el va spori în învățătură. 10 „Începutul înțelepciunii este teama de DOMNUL, și cunoștința celor sfinți* este pricepere. 11 Căci prin mine ți se vor înmulți zilele și se vor adăuga ani la viața ta. 12 Dacă ești înțelept, pentru tine ești înțelept; dacă ești batjocoritor, tu singur vei suferi.“

Invitația prostiei

13 Femeia „Prostie“* este gălăgioasă, nesăbuită și nu știe nimic.* 14 Ea se așază la ușa casei sale, pe un scaun, chiar pe vârful înălțimilor cetății, 15 ca să‑i cheme pe trecătorii care merg drept pe calea lor: 16 „Cine este naiv să vină aici!“ Iar celui fără minte îi spune: 17 „Apele furate sunt dulci, iar pâinea mâncată în locuri ascunse este plăcută!“ 18 Dar el nu știe că acolo sunt umbrele, că oaspeții ei sunt în adâncimile Locuinței Morților.