Sprüche 17 | Noua Traducere Românească

1 Mai bine o coajă de pâine uscată, mâncată în liniște, decât o casă plină de cărnuri*, cu ceartă. 2 Un rob înțelept va stăpâni peste un fiu care aduce rușine și va avea parte de moștenire ca unul din frați. 3 Creuzetul este pentru argint, și cuptorul pentru aur, dar Cel Ce testează inimile este DOMNUL. 4 Cel ce face răul ascultă de buzele nelegiuite, și cel mincinos dă atenție limbii răutăcioase. 5 Cine îl batjocorește pe sărac Îl disprețuiește pe Creatorul lui; cine se bucură de o nenorocire nu va rămâne nepedepsit. 6 Coroana bătrânilor sunt nepoții*, iar gloria copiilor sunt părinții lor. 7 Cuvintele alese nu se potrivesc celui nebun, cu atât mai puțin buzele mincinoase pentru un nobil. 8 Mita este o piatră prețioasă în ochii stăpânilor ei; oriîncotro se întoarce, ea reușește. 9 Cel ce acoperă o greșeală caută dragostea, dar cel ce o amintește mereu dezbină pe cei mai buni prieteni. 10 O mustrare îl pătrunde mai mult pe cel priceput, decât o sută de lovituri pe cel nesăbuit. 11 Cel rău este înclinat doar spre revoltă; un sol fără milă va fi trimis împotriva lui. 12 Mai bine să întâlnești o ursoaică prădată de puii ei, decât un nesăbuit în nebunia lui. 13 Dacă un om întoarce rău pentru bine, nu se va îndepărta răul de casa lui. 14 Începutul unui conflict este ca eliberarea unor ape; renunță, înainte de a izbucni cearta! 15 Cel ce îndreptățește pe cel rău și cel ce condamnă pe cel drept sunt amândoi o urâciune înaintea DOMNULUI. 16 Ce folos au banii în mâna celui nesăbuit? Ca să cumpere înțelepciunea? Dar n‑are minte… 17 Prietenul iubește oricând, iar fratele s‑a născut să fie alături în necaz. 18 Omul nechibzuit dă garanție și girează pentru semenul său. 19 Cine iubește cearta iubește fărădelegea; cine‑și face poarta înaltă caută distrugerea. 20 Cel cu inima necinstită nu găsește binele, și cel cu limba înșelătoare cade în necaz. 21 Cine naște un nesăbuit va avea întristare, și tatăl unui nebun nu va avea bucurie. 22 O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele. 23 Cel rău acceptă mita pe ascuns, ca să corupă căile judecății. 24 Înțelepciunea este înaintea omului priceput, dar ochii nesăbuitului sunt la capătul pământului. 25 Un fiu nesăbuit aduce întristare tatălui său și amărăciune celei ce l‑a născut. 26 Nu este bine să‑l pedepsești pe cel drept, nici să lovești pe cei nobili din cauza dreptății lor. 27 Cel ce‑și înfrânează cuvintele are cunoștință, și cel cu duhul prețios* este un om priceput. 28 Chiar și un nebun este considerat înțelept dacă tace și priceput dacă‑și ține gura.