4.Mose 24 | Noua Traducere Românească

1 Când Balaam a văzut că DOMNULUI Îi place să‑l binecuvânteze pe Israel, n‑a mai umblat după farmece ca în celelalte ocazii, ci și‑a întors fața spre pustie. 2 Balaam și‑a ridicat ochii și l‑a văzut pe Israel organizat pe seminții. Atunci Duhul lui Dumnezeu a venit peste Balaam, 3 iar acesta și‑a rostit oracolul și a zis: „Rostirea* lui Balaam, fiul lui Beor, rostirea celui ai cărui ochi sunt deschiși, 4 rostirea celui care aude spusele lui Dumnezeu, care are* o viziune de la Cel Atotputernic*, care cade cu fața la pământ și ai cărui ochi sunt deschiși: 5 «Ce frumoase sunt corturile tale, Iacov, locuințele tale, Israel! 6 Se întind ca niște palmieri, ca niște grădini lângă un râu, ca niște plante de aloe sădite de DOMNUL, ca niște cedri lângă ape. 7 Apa va curge din gălețile lui și sămânța lui va fi udată de ape mari. Regele lui va fi mai măreț decât Agag și regatul lui va fi înălțat. 8 Dumnezeu l‑a scos din Egipt; el este precum coarnele unui bivol sălbatic. Va devora neamurile vrăjmașe, le va zdrobi oasele și le va străpunge cu săgețile lui. 9 El se apleacă, se întinde ca un leu, ca o leoaică – cine‑l va trezi? Binecuvântat să fie cel care te binecuvântează și blestemat să fie cel care te blestemă!»“ 10 Atunci Balak s‑a aprins de mânie împotriva lui Balaam. A bătut din palme și i‑a zis lui Balaam: – Eu te‑am chemat să‑mi blestemi dușmanii, dar iată că tu i‑ai binecuvântat de trei ori. 11 Acum fugi acasă! Am zis că te voi umple de slavă, dar iată că DOMNUL te‑a împiedicat să primești slavă. 12 Balaam i‑a răspuns lui Balak: – Nu le‑am spus eu oare mesagerilor tăi, pe care i‑ai trimis la mine: 13 „Chiar dacă Balak mi‑ar da palatul lui plin cu argint și aur, eu tot n‑aș putea să fac nimic de la mine însumi, fie bine, fie rău, dincolo de porunca DOMNULUI, ci voi spune doar ce‑mi va zice DOMNUL“? 14 Și acum, iată, eu mă întorc la poporul meu, dar vino să te avertizez cu privire la ce va face poporul acesta poporului tău, în zilele de pe urmă.

Al patrulea oracol rostit de Balaam

15 Atunci el și‑a rostit oracolul și a zis: „Rostirea lui Balaam, fiul lui Beor, rostirea celui ai cărui ochi sunt deschiși, 16 rostirea celui care aude spusele lui Dumnezeu, care are cunoașterea Celui Preaînalt, care are o viziune de la Cel Atotputernic, care cade cu fața la pământ și ai cărui ochi sunt deschiși: 17 «Îl văd, dar nu acum, îl privesc, dar nu de aproape! O stea mărșăluiește din Iacov, un sceptru se ridică din Israel. El străpunge colțurile Moabului și capetele tuturor fiilor lui Șet*. 18 Edom este luat în stăpânire și cei din Seir, dușmanii lui, sunt luați în stăpânire, dar Israel luptă vitejește. 19 Să conducă cel din Iacov și să‑i distrugă pe supraviețuitorii din cetate.*»“

Alte oracole rostite de Balaam

20 Când l‑a văzut pe Amalek, Balaam și‑a rostit oracolul și a zis: „Amalek a fost primul dintre neamuri, dar sfârșitul lui va fi o pieire.“ 21 Când i‑a văzut pe cheniți, și‑a rostit oracolul și a zis: „Locuința ta este sigură și cuibul tău se află pe o stâncă. 22 Totuși, Cain va fi pustiit. Până când te va lua în captivitate Așur*?“ 23 Apoi și‑a rostit oracolul și a zis: „Vai! Cine va rămâne în viață când Dumnezeu va împlini acestea? 24 Niște corăbii vor veni de pe țărmul Chitimului*; ele vor smeri Așurul și vor smeri Eberul, dar și el va pieri pentru totdeauna.“ 25 După aceea, Balaam s‑a ridicat și s‑a întors acasă, iar Balak s‑a dus la ale lui.