4.Mose 20 | Noua Traducere Românească

Apă din stâncă

1 Toată comunitatea fiilor lui Israel a ajuns în pustia Țin în luna întâi. Și poporul s‑a stabilit în Kadeș. Acolo a murit și a fost îngropată Miriam. 2 Când nu a mai fost apă pentru comunitate, ei s‑au strâns împotriva lui Moise și a lui Aaron. 3 Poporul s‑a certat cu Moise și a zis: – Mai bine am fi murit când au murit frații noștri înaintea DOMNULUI! 4 De ce ați adus adunarea DOMNULUI în pustia aceasta? Ca să murim aici, atât noi, cât și vitele noastre? 5 De ce ne‑ați scos din Egipt să ne aduceți în acest loc rău? Nu este nici loc de semănat, nici smochin, nici viță, nici rodie și nu este nici apă de băut. 6 Moise și Aaron au plecat dinaintea adunării către intrarea în Cortul Întâlnirii și s‑au aruncat cu fața la pământ. Atunci li s‑a arătat slava DOMNULUI. 7 DOMNUL i‑a vorbit lui Moise, zicând: 8 „Ia toiagul și cheamă comunitatea, tu și Aaron, fratele tău. Vorbiți stâncii înaintea ochilor lor, iar aceasta le va da apă din ea. Așa să scoți apă din stâncă pentru ei și să dai comunității și vitelor lor să bea.“ 9 Moise a luat toiagul dinaintea DOMNULUI așa cum El îi poruncise. 10 Moise și Aaron au strâns laolaltă comunitatea în fața stâncii, iar Moise le‑a zis: – Ascultați, răzvrătiților! Să scoatem apă din stânca aceasta pentru voi? 11 Atunci Moise și‑a ridicat mâna și a lovit stânca de două ori cu toiagul lui. A ieșit apă din belșug, astfel că au băut atât comunitatea, cât și vitele lor. 12 Dar DOMNUL le‑a zis lui Moise și Aaron: „Pentru că nu ați crezut* în Mine, ca să arătați sfințenia Mea înaintea ochilor fiilor lui Israel*, nu voi veți duce această adunare în țara pe care i‑o dau.“ 13 Acestea sunt apele de la Meriba*, unde fiii lui Israel s‑au certat cu DOMNUL și prin care El Și‑a arătat sfințenia.

Edom refuză tranzitarea teritoriului său de către fiii lui Israel

14 După aceea, Moise a trimis niște mesageri din Kadeș la regele Edomului: – Așa vorbește fratele tău Israel: tu cunoști toate greutățile prin care am trecut, 15 cum părinții noștri au coborât în Egipt și au locuit acolo multă vreme. Egiptenii ne‑au asuprit, pe noi și pe părinții noștri. 16 Dar când am strigat către DOMNUL, El a auzit glasul nostru și a trimis un Înger Care ne‑a scos din Egipt. Iată că suntem la Kadeș, o cetate de la marginea teritoriului tău. 17 Lasă‑ne, te rugăm, să trecem prin țara ta. Nu vom trece prin vreun ogor sau prin vreo vie, și nu vom bea apă din vreo fântână. Vom merge pe Drumul Regelui, fără să ne abatem la stânga sau la dreapta, până vom trece de teritoriul tău. 18 Dar Edom i‑a răspuns: – Să nu treci pe la mine. Altfel, te voi întâmpina cu sabia. 19 Fiii lui Israel i‑au zis: – Ne vom sui pe Drumul cel Mare, iar dacă eu și vitele mele vom bea din apele tale, îți voi da prețul cuvenit. Lasă‑mă doar să trec pe jos, nimic altceva. 20 Dar el le‑a zis: – Să nu treci! Și Edom a ieșit înaintea lor cu mulți oameni și cu mână puternică. 21 Astfel, Edom nu l‑a lăsat pe Israel să‑i traverseze teritoriul. Și Israel s‑a întors de la acesta.

Moartea lui Aaron și învestirea în slujire a lui Elazar

22 Toată comunitatea fiilor lui Israel a pornit din Kadeș și a ajuns la muntele Hor. 23 DOMNUL le‑a vorbit lui Moise și Aaron la muntele Hor, la hotarul țării Edom, zicând: 24 „Aaron va fi adăugat la poporul său, căci el nu va intra în țara pe care o dau fiilor lui Israel, pentru că v‑ați răzvrătit împotriva Cuvântului Meu la apele de la Meriba. 25 Ia‑l pe Aaron și pe fiul său Elazar, și urcă‑i pe muntele Hor. 26 Dezbracă‑l pe Aaron de veșmintele lui și îmbracă‑l cu ele pe fiul său Elazar, iar Aaron va muri acolo.“ 27 Moise a făcut așa cum i‑a poruncit DOMNUL. Au urcat pe muntele Hor înaintea ochilor întregii comunități. 28 Moise l‑a dezbrăcat pe Aaron de veșmintele lui și l‑a îmbrăcat cu ele pe fiul său Elazar; Aaron a murit acolo, pe vârful muntelui, iar Moise și Elazar au coborât de pe munte. 29 Când comunitatea a văzut că Aaron a murit, toată Casa lui Israel l‑a jelit pe Aaron treizeci de zile.