1Atunci întreaga comunitate și‑a ridicat glasul și a strigat. Și în noaptea aceea poporul s‑a plâns.2Toți fiii lui Israel au cârtit împotriva lui Moise și a lui Aaron și întreaga comunitate le‑a zis: – O, de am fi murit noi în țara Egiptului sau de am fi murit în pustia aceasta!3De ce ne aduce DOMNUL în țara aceasta? Ca să cădem loviți de sabie? Soțiile noastre și copilașii noștri vor ajunge pradă. N‑ar fi mai bine să ne întoarcem în Egipt?4Și fiecare i‑a zis fratelui său: – Să ne alegem o căpetenie și să ne întoarcem în Egipt!5Atunci Moise și Aaron s‑au aruncat cu fața la pământ înaintea întregii adunări a comunității fiilor lui Israel.6Iosua, fiul lui Nun, și Caleb, fiul lui Iefune, care erau dintre cei care cercetaseră țara, și‑au sfâșiat hainele7și au vorbit întregii comunități a fiilor lui Israel, zicând: – Țara pe care am străbătut‑o ca s‑o cercetăm este o țară deosebit de bună.8Dacă DOMNUL Își găsește plăcerea în noi, ne va duce în această țară și ne‑o va da nouă; este o țară în care curge lapte și miere.9Numai nu vă răzvrătiți împotriva DOMNULUI și nu vă temeți de poporul din țară, căci vor fi ca pâinea pentru noi. Protecția le‑a fost luată, iar DOMNUL este cu noi. Nu vă temeți de ei.10Dar întreaga comunitate zicea să‑i omoare cu pietre. Atunci slava DOMNULUI s‑a arătat la Cortul Întâlnirii, înaintea fiilor lui Israel.11DOMNUL i‑a zis lui Moise: – Până când Mă va disprețui poporul acesta? Până când nu va crede în Mine, în pofida tuturor semnelor pe care le‑am făcut în mijlocul lui?12Îl voi lovi cu molimă și‑l voi dezmoșteni, iar pe tine te voi face un neam mai mare și mai puternic decât el.13Dar Moise i‑a zis DOMNULUI: – Egiptenii vor auzi lucrul acesta, căci prin puterea Ta ai scos acest popor din mijlocul lor,14și‑l vor spune locuitorilor acestei țări. Ei au auzit că Tu, DOAMNE, ești în mijlocul acestui popor, că Tu, DOAMNE, ești văzut de ei față în față, că norul Tău stă deasupra lor și că mergi înaintea lor în timpul zilei într‑un stâlp de nor, iar noaptea într‑un stâlp de foc.15Dacă omori acest popor ca pe un singur om, atunci neamurile care au auzit despre Tine vor zice:16„Pentru că DOMNUL n‑a putut să ducă acest popor în țara pe care le‑o jurase, de aceea i‑a omorât în pustie.“17Te rog, lasă acum ca puterea Stăpânului să se arate în măreția ei, după cum ai promis, zicând:18„DOMNUL este încet la mânie și plin de îndurare*, iertând nelegiuirea și fărădelegea, dar nu lasă nepedepsit pe cel vinovat, ci pedepsește nelegiuirea părinților în copii și în copiii copiilor lor până la a treia și a patra generație.*“19Te rog, iartă nelegiuirea acestui popor, potrivit măreției îndurării Tale, așa cum ai iertat acest popor din Egipt până acum.20DOMNUL a zis: – I‑am iertat așa cum ai cerut.21Dar, cât este de adevărat faptul că Eu sunt viu și că slava DOMNULUI va umple tot pământul,22tot așa niciunul din oamenii care au văzut slava Mea și semnele pe care le‑am făcut în Egipt și în pustie și care totuși M‑au pus la încercare* de zece ori până acum și n‑au ascultat de glasul Meu,23nu vor vedea țara pe care am jurat că le‑o voi da părinților lor. Niciunul dintre cei care M‑au disprețuit nu o va vedea.24Dar pentru că robul Meu Caleb a fost călăuzit de un alt duh și M‑a urmat pe deplin, îl voi duce în țara în care a fost, iar sămânța lui o va stăpâni.25Amalekiții și canaaniții locuiesc în vale. De aceea, mâine, întoarceți‑vă și porniți spre pustie, pe drumul către Marea Roșie*.26DOMNUL le‑a vorbit lui Moise și Aaron, zicând:27„Până când va cârti această comunitate rea împotriva Mea? Am auzit cârtirile pe care fiii lui Israel le‑au rostit împotriva Mea.28De aceea spuneți‑le: «Viu sunt Eu, zice DOMNUL, că vă voi face precum ați vorbit în auzul Meu:29cadavrele voastre vor zăcea în pustia aceasta. Dintre toți cei de la vârsta de douăzeci de ani în sus care ați fost numărați și înscriși și care ați cârtit împotriva Mea,30niciunul nu va intra în țara în care am jurat că vă voi așeza, în afară de Caleb, fiul lui Iefune, și Iosua, fiul lui Nun.31Pe copilașii voștri însă, despre care ați zis că vor ajunge pradă, îi voi duce în țară și astfel ei vor cunoaște țara pe care voi ați respins‑o.32Cât despre voi, trupurile voastre moarte vor cădea în pustia aceasta.33Fiii voștri vor fi păstori în pustie timp de patruzeci de ani și vor purta vina necredincioșiei voastre până când trupurile voastre moarte își vor găsi sfârșitul în pustie.34După cum timp de patruzeci de zile ați cercetat țara, tot așa, timp de patruzeci de ani – câte un an pentru fiecare zi – veți purta pedeapsa pentru nelegiuirea voastră și astfel veți cunoaște respingerea Mea.»35Eu, DOMNUL, am vorbit. Cu siguranță așa îi voi face acestei comunități rele care s‑a adunat împotriva Mea. În pustia aceasta își vor găsi sfârșitul și aici vor muri.“36Bărbații pe care Moise îi trimisese să cerceteze țara și care, atunci când s‑au întors, au făcut toată comunitatea să cârtească împotriva lui, aducând un raport nefavorabil despre țară,37deci oamenii aceia care aduseseră un raport rău despre țară, au murit loviți de o urgie înaintea DOMNULUI.38Numai Iosua, fiul lui Nun, și Caleb, fiul lui Iefune, au rămas în viață dintre bărbații care se duseseră să cerceteze țara.39Când Moise le‑a spus aceste cuvinte tuturor fiilor lui Israel, poporul a bocit mult.40Ei s‑au trezit dis‑de‑dimineață și s‑au urcat pe vârful muntelui, zicând: – Iată‑ne! Ne vom sui spre locul pe care l‑a promis DOMNUL, căci am păcătuit.41Dar Moise le‑a zis: – De ce încălcați porunca DOMNULUI? Acest plan nu va reuși.42Să nu vă suiți, căci DOMNUL nu este în mijlocul vostru și veți cădea loviți înaintea dușmanilor voștri.43Amalekiții și canaaniții sunt înaintea voastră și veți cădea loviți de sabie. Fiindcă v‑ați abătut de la DOMNUL, El nu va fi cu voi.44Ei însă s‑au îngâmfat și s‑au suit pe înălțimile muntelui, chiar dacă Moise și Chivotul Legământului DOMNULUI nu au părăsit tabăra.45Atunci amalekiții și canaaniții care locuiau pe muntele acela au coborât, i‑au atacat și i‑au zdrobit până la Horma*.
Diese Website verwendet Cookies, um Ihnen die bestmögliche Nutzererfahrung bieten zu können.