1Când a coborât Isus de pe munte, L‑au urmat mari mulțimi de oameni.2Și iată că un lepros* s‑a apropiat și I s‑a închinat, zicând: – Doamne, dacă vrei, poți să mă curățești*!3Isus a întins mâna, l‑a atins și a zis: – Da, vreau. Fii curățit! Și imediat lepra lui a fost curățită.4Isus i‑a zis: – Vezi să nu spui nimănui, ci du‑te, arată‑te preotului și adu darul pe care l‑a poruncit Moise*, ca mărturie pentru ei.
Credința centurionului
5Când a intrat Isus în Capernaum, s‑a apropiat de El un centurion* care L‑a rugat6și I‑a zis: – Doamne, slujitorul meu zace paralizat în casă și se chinuie cumplit!7Isus i‑a zis: – Voi veni și‑l voi vindeca.*8Dar centurionul, răspunzând, a zis: – Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu! Prin urmare, spune doar un cuvânt, iar slujitorul meu va fi vindecat!9Căci și eu sunt un om sub autoritate și am soldați în subordinea mea. Îi spun unuia: „Du‑te!“, și el se duce; și altuia: „Vino!“, și el vine; și sclavului meu: „Fă asta!“, și el face.10Isus a rămas uimit când l‑a auzit și le‑a zis celor care‑L urmau: – Adevărat vă spun că la nimeni în Israel n‑am găsit atâta credință!11Și vă spun că vor veni mulți de la Răsărit și de la Apus și se vor așeza la masă* cu Avraam, Isaac și Iacov, în Împărăția Cerurilor.12Dar fiii Împărăției vor fi alungați în întunericul de afară. Acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților!13Apoi Isus i‑a zis centurionului: – Du‑te! Facă‑ți‑se după cum ai crezut! Și slujitorul acestuia a fost vindecat chiar la ora aceea.
Isus vindecă mai mulți bolnavi
14Când a intrat Isus în casa lui Petru, a văzut‑o pe soacra acestuia zăcând la pat și având febră.15El i‑a atins mâna și febra a lăsat‑o. Și ea s‑a ridicat și a început să‑I slujească.16Când s‑a lăsat seara, i‑au adus la El pe mulți demonizați, iar El a alungat duhurile prin cuvântul Lui și i‑a vindecat pe toți cei bolnavi,17ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profetul Isaia, care zice: „El a luat neputințele noastre și a purtat bolile noastre“*.
Prețul urmării lui Isus
18Când a văzut Isus mulțimea din jurul Lui, le‑a poruncit ucenicilor să treacă de cealaltă parte a mării.19Atunci un cărturar s‑a apropiat și I‑a zis: – Învățătorule, Te voi urma oriunde vei merge!20Însă Isus i‑a spus: – Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului* nu are unde să‑Și plece capul.21Un altul dintre ucenicii Săi I‑a zis: – Doamne, dă‑mi voie mai întâi să mă duc să‑l înmormântez pe tatăl meu!*22Dar Isus i‑a zis: – Urmează‑Mă și lasă morții să‑și înmormânteze morții!*
Isus liniștește furtuna
23Apoi S‑a urcat în barcă, iar ucenicii Săi L‑au urmat.24Și iată că pe mare s‑a stârnit o furtună puternică, astfel încât barca a fost acoperită de valuri;* Isus însă dormea.25Ucenicii s‑au apropiat și L‑au trezit, zicând: – Doamne, scapă‑ne, căci pierim!26Însă El le‑a zis: – De ce sunteți fricoși, puțin credincioșilor? Apoi, ridicându‑Se, a mustrat vânturile și marea și s‑a făcut o liniște mare.27Oamenii au rămas uimiți și au zis: – Ce fel de Om este Acesta, de‑L ascultă până și vânturile, și marea?!*
Vindecarea celor doi gadareni demonizați
28Când a ajuns de cealaltă parte a mării, în ținutul gadarenilor*, L‑au întâmpinat doi demonizați, ieșind din morminte. Erau atât de cumpliți, încât nimeni nu putea să treacă pe drumul acela.29Și iată că au început să strige, zicând: – Ce avem noi de‑a face cu Tine, Fiu al lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinui înainte de vreme?30Undeva mai departe de ei, era o turmă mare de porci care pășteau.31Demonii Îl rugau, zicând: – Dacă ne alungi, trimite‑ne în turma aceea de porci!32El le‑a zis: – Duceți‑vă! Ei au ieșit și au intrat în porci. Și iată că întreaga turmă s‑a repezit pe râpă în jos, în mare*, și a murit în ape.33Păzitorii turmei au fugit și, intrând în cetate, i‑au anunțat pe oameni cu privire la toate acestea și la ce li se întâmplase demonizaților.34Și iată că toată cetatea a ieșit în întâmpinarea lui Isus. Când L‑au văzut, L‑au rugat să plece din hotarele lor.
Diese Website verwendet Cookies, um Ihnen die bestmögliche Nutzererfahrung bieten zu können.