Markus 5 | Noua Traducere Românească

Isus vindecă un om demonizat

1 Au ajuns de cealaltă parte a mării, în ținutul gherasenilor*. 2 Când a coborât Isus din barcă, L‑a întâmpinat imediat un om care ieșea din morminte și avea în el un duh necurat. 3 El își avea locuința în morminte și nimeni nu mai putea să‑l țină legat nici chiar cu un lanț. 4 Fusese de multe ori legat cu lanțuri și cu cătușe, dar rupsese lanțurile și sfărâmase cătușele și nimeni nu‑l putea stăpâni. 5 Toată noaptea și toată ziua era prin morminte sau prin munți, urlând și tăindu‑se cu pietre. 6 Când L‑a văzut pe Isus de departe, a alergat, I s‑a închinat 7 și a strigat cu glas tare, zicând: – Ce am eu de‑a face cu Tine, Isuse, Fiu al Dumnezeului cel Preaînalt? Te pun să juri pe Dumnezeu, să nu mă chinui! 8 Căci Isus îi zicea: „Duh necurat, ieși afară din acest om!“ 9 Isus l‑a întrebat: – Care‑ți este numele? El I‑a zis: – Numele meu este „Legiune“*, pentru că suntem mulți. 10 Și Îl ruga mult pe Isus să nu‑l trimită afară din ținutul acela.* 11 Acolo, pe munte, era o turmă mare de porci care pășteau. 12 Duhurile necurate L‑au rugat, zicând: – Trimite‑ne în porcii aceia, ca să intrăm în ei! 13 Și El le‑a dat voie. Duhurile necurate au ieșit din om și au intrat în porci. Atunci turma, în jur de două mii de porci, s‑a repezit pe râpă în jos, în mare; și s‑au înecat în mare. 14 Păzitorii lor au fugit și i‑au anunțat pe oameni în cetate și în cătune. Și aceștia au venit să vadă ce s‑a întâmplat. 15 Când au ajuns la Isus și l‑au văzut pe cel ce fusese demonizat, – pe cel ce avusese în el legiunea –, stând jos, îmbrăcat și întreg la minte, s‑au înspăimântat. 16 Cei ce văzuseră ce s‑a întâmplat cu cel ce fusese demonizat și cu porcii, le‑au istorisit totul. 17 Atunci ei au început să‑L roage pe Isus să plece din hotarele lor. 18 În timp ce Isus Se urca în barcă, cel ce fusese demonizat Îl ruga să‑l lase să rămână cu El, 19 dar Isus nu l‑a lăsat, ci i‑a zis: „Du‑te acasă, la ai tăi, și istorisește‑le cât de mult a făcut Domnul pentru tine și cum a avut milă de tine!“* 20 El a plecat și a început să proclame prin Decapolis* cât de mult făcuse Isus pentru el. Și toți erau uimiți.

Vindecarea unei femei și învierea unei fetițe

21 După ce Isus a trecut iarăși cu barca de cealaltă parte, s‑a adunat la El o mare mulțime de oameni. Și El stătea lângă mare. 22 A venit la El unul dintre conducătorii sinagogii, pe nume Iair. Când L‑a văzut, a căzut la picioarele Lui 23 și L‑a rugat fierbinte, zicând: „Fetița mea este pe moarte. Vino și pune‑Ți mâinile peste ea ca să fie vindecată și să trăiască!“ 24 Isus a plecat împreună cu el. Și o mare mulțime de oameni Îl urma și se îmbulzea în jurul Lui. 25 Era acolo o femeie care, de doisprezece ani, avea o scurgere de sânge. 26 Ea suferise multe din partea multor doctori și cheltuise tot ce avusese fără vreun folos, ba dimpotrivă, se îmbolnăvise mai rău. 27 Auzind despre Isus, a venit în mulțime prin spate și s‑a atins de haina Lui. 28 Căci își zicea: „Dacă aș atinge măcar hainele Lui, voi fi vindecată!“ 29 Imediat izvorul sângelui ei a secat și ea a simțit în trup că fusese vindecată de boala ei. 30 Isus Și‑a dat seama imediat că din El ieșise o putere și, întorcându‑Se spre mulțime, a întrebat: – Cine s‑a atins de hainele Mele? 31 Ucenicii I‑au zis: – Vezi că mulțimea se îmbulzește în jurul Tău, iar Tu întrebi: „Cine M‑a atins?!“ 32 El însă Se uita de jur‑împrejur ca s‑o vadă pe cea care făcuse lucrul acesta. 33 Atunci femeia, știind ce i se întâmplase, a venit înfricoșată și tremurând și a căzut înaintea Lui, spunându‑I tot adevărul. 34 Isus i‑a zis: „Fiică, credința ta te‑a vindecat! Du‑te în pace și fii vindecată de boala ta!“ 35 În timp ce El încă vorbea, au venit câțiva din casa conducătorului sinagogii și au zis: – Fiica ta a murit. De ce‑L mai deranjezi pe Învățător? 36 Dar Isus, fără să ia în seamă cuvintele lor, i‑a zis conducătorului sinagogii: – Nu te teme! Crede doar! 37 N‑a dat voie nimănui să‑L însoțească în afară de Petru, Iacov și Ioan, fratele lui Iacov. 38 Când au ajuns ei la casa conducătorului sinagogii, Isus a văzut acolo tulburare și pe cei ce plângeau și boceau mult. 39 El a intrat și le‑a zis: „De ce sunteți tulburați și plângeți? Copilul n‑a murit, ci doarme!“ 40 Ei însă râdeau de El. Isus i‑a scos pe toți afară, i‑a luat pe tatăl copilului, pe mama acestuia și pe cei ce erau cu El și a intrat acolo unde era copilul. 41 A apucat copilul de mână și i‑a zis: „Talita kum!“, care tradus înseamnă*: „Fetițo, ție îți zic, scoală‑te!“ 42 Fetița s‑a ridicat imediat și a început să umble. Ea era în vârstă de doisprezece ani. Ei* au înmărmurit de mirare. 43 Isus le‑a poruncit stăruitor ca nimeni să nu știe despre aceasta și a spus să i se dea fetiței să mănânce.