Markus 3 | Noua Traducere Românească

Vindecarea unui om cu mâna uscată, în ziua Sabatului

1 Isus a intrat din nou în sinagogă. Acolo era un om care avea o mână uscată. 2 Ei Îl urmăreau pe Isus, ca să vadă dacă‑l va vindeca în ziua de Sabat și să‑L poată astfel acuza.* 3 Isus i‑a zis omului care avea mâna uscată*: „Ridică‑te și stai în mijloc!“ 4 Apoi le‑a zis: „Este voie în ziua de Sabat să faci bine sau să faci rău, să salvezi o viață sau să omori?“ Ei însă tăceau. 5 Și rotindu‑Și privirea peste ei cu mânie, mâhnit fiind de împietrirea inimii lor, i‑a zis omului: „Întinde‑ți mâna!“ El a întins‑o și mâna lui a fost făcută sănătoasă. 6 Dar fariseii, ieșind, au ținut imediat sfat cu irodienii* împotriva Lui, gândindu‑se cum să‑L omoare.*

Mulțimile Îl urmează pe Isus

7 Isus S‑a retras împreună cu ucenicii Săi înspre mare. Și o mare mulțime de oameni din Galileea L‑au urmat. De asemenea, o mare mulțime de oameni din Iudeea, 8 din Ierusalim, din Idumeea, de dincolo de Iordan și din jurul Tyrului și al Sidonului, când au auzit despre tot ce făcea, au venit la El. 9 Isus le‑a zis ucenicilor Lui să‑I țină pregătită o barcă mică, din cauza mulțimii, ca să nu‑L îmbulzească. 10 Căci îi vindecase pe mulți și de aceea toți cei ce aveau boli se înghesuiau în jurul Lui ca să‑L atingă. 11 Când Îl vedeau, duhurile necurate cădeau înaintea Lui și strigau: „Tu ești Fiul lui Dumnezeu!“ 12 El însă le atenționa ferm să nu‑L facă cunoscut.

Alegerea celor doisprezece apostoli

13 Isus S‑a urcat pe munte și a chemat pe cine a dorit, iar ei au venit la El. 14 A ales doisprezece, pe care i‑a numit apostoli, ca să fie cu El, să‑i trimită să predice 15 și să aibă autoritate să alunge demoni. 16 Cei doisprezece pe care i‑a ales au fost: Simon, căruia i‑a pus numele Petru; 17 Iacov, fiul lui Zebedei, și Ioan, fratele lui Iacov, cărora le‑a pus numele „Boanerges“, care înseamnă „Fiii tunetului“; 18 Andrei; Filip; Bartolomeu*; Matei; Toma; Iacov, fiul lui Alfeu; Tadeu; Simon Zelotul*; 19 și Iuda Iscarioteanul, cel care L‑a trădat* pe Isus.

Isus și Beelzebul

20 A venit* apoi în casă, dar mulțimea s‑a adunat din nou, așa că ei nu puteau nici măcar să mănânce. 21 Când au auzit ai Lui ce se întâmplă, au ieșit să pună mâna pe El, căci ziceau că a Și‑a ieșit din minți. 22 Cărturarii care coborâseră de la Ierusalim ziceau că îl are pe BEELZEBUL* și că alungă demonii cu ajutorul conducătorului demonilor. 23 Isus i‑a chemat la El și le‑a vorbit în pilde*: „Cum poate Satan* să‑l alunge pe Satan?! 24 Dacă o împărăție este dezbinată împotriva ei înseși, împărăția aceea nu poate dăinui. 25 Iar dacă o casă este dezbinată împotriva ei înseși, casa aceea nu va putea dăinui. 26 Și dacă Satan se ridică împotriva lui însuși și este dezbinat, atunci nu poate dăinui, ci i‑a venit sfârșitul. 27 Dar nimeni nu poate să intre în casa celui puternic ca să‑i jefuiască bunurile, dacă nu‑l leagă mai întâi pe cel puternic. Abia atunci îi va jefui casa. 28 Adevărat vă spun că fiilor oamenilor le vor fi iertate toate păcatele și toate blasfemiile pe care le vor rosti, 29 dar cel ce blasfemiază împotriva Duhului Sfânt nu va avea parte de iertare în veci, ci este vinovat de un păcat veșnic.“ 30 Spunea astfel pentru că ei ziceau: „Are un duh necurat!“

Mama și frații lui Isus

31 Atunci mama și frații Lui au venit și, stând afară, au trimis să‑L cheme.* 32 Mulțimea care ședea în jurul Lui I‑a zis: – Iată că mama Ta, frații Tăi și surorile Tale sunt afară și Te caută. 33 Isus, răspunzându‑le, a zis: – Cine este mama Mea și cine sunt frații Mei? 34 Și, rotindu‑Și privirea peste cei ce ședeau în jurul Lui, a zis: – Iată mama Mea și frații Mei! 35 Căci cel ce face voia lui Dumnezeu, acela Îmi este frate, soră și mamă.