Jesaja 57 | Noua Traducere Românească

1 Cel drept piere și nimeni nu pune la inimă. Oamenii devotați sunt luați și nimeni nu înțelege că cei drepți sunt luați pentru a fi cruțați de nenorocire. 2 Cei ce umblă drept vor avea parte de pace și se vor odihni în culcușurile lor. 3 „Cât despre voi, veniți încoace, fii de prezicătoare*, sămânță din bărbat adulter și femeie prostituată! 4 De cine vă bateți joc? Împotriva cui rânjiți și scoateți limba? Nu sunteți decât niște copii ai fărădelegii, sămânță a minciunii, 5 care vă aprindeți de poftă printre stejari și sub orice copac verde, care vă sacrificați copiii în văi*, printre crăpăturile stâncilor. 6 Idolii din pietrele netede ale uedului* sunt moștenirea ta; ei, da, ei sunt soarta ta. Lor le torni jertfe de băutură și le aduci daruri de mâncare. Să fiu Eu oare îndurător la vederea acestor fapte? 7 Ți‑ai așezat patul pe un munte înalt și semeț și acolo te‑ai urcat ca să aduci jertfă. 8 În spatele ușii și al unuia din stâlpii ei ți‑ai așezat aducerea-aminte. Căci, uitând de Mine, ți‑ai dezvelit patul, te‑ai urcat în el și l‑ai lărgit. Ai făcut legământ cu ei, le‑ai iubit patul, ai privit goliciunea.* 9 Ai călătorit până la rege* cu untdelemn, ți‑ai înmulțit parfumurile, ți‑ai trimis ambasadori până departe, i‑ai trimis chiar până în Locuința Morților. 10 Ai obosit de atâta drum, dar nu zici: «Renunț!» Găsești încă viață în mâna ta și de aceea nu ești sleit. 11 De cine te‑ai înspăimântat și te‑ai temut atât, încât să minți, să nu‑ți mai amintești de Mine și să nu pui la inimă? Am tăcut multă vreme și de aceea nu te temi de Mine. 12 Voi face cunoscute însă dreptatea ta și faptele tale, dar ele nu‑ți vor fi de folos. 13 Când vei striga după ajutor, să te scape grămezile tale de idoli! Pe toți îi va duce însă vântul, îi va lua o suflare. Dar cel ce se adăpostește în Mine va moșteni țara și va stăpâni muntele Meu cel sfânt.“

Cei ce se căiesc vor fi mângâiați

14 Se va zice: „Construiți! Construiți! Pregătiți calea! Înlăturați orice obstacol din calea poporului Meu!“ 15 Căci așa vorbește Cel Măreț și Înălțat, Cel Ce trăiește veșnic și al Cărui Nume este sfânt: „Eu locuiesc într‑un loc înalt și sfânt, dar sunt și cu cel zdrobit și smerit în duh, ca să înviorez duhurile celor smeriți și să învigorez inimile celor zdrobiți. 16 Nu voi certa pe vecie și nu voi fi pentru totdeauna mânios, pentru că atunci duhul și sufletele pe care le‑am făcut ar leșina înaintea Mea. 17 M‑am mâniat pentru nelegiuirea câștigului său nedrept; l‑am lovit și, de mânie, Mi‑am ascuns fața. Dar el a continuat, răzvrătit, să umble pe calea inimii lui. 18 I‑am văzut căile, dar îl voi vindeca, îl voi călăuzi, și‑i voi aduce mângâiere, lui și celor ce‑l bocesc. 19 Voi fi Cel Ce creează rod pe buze. Pace, pace celui de departe și celui de aproape, zice DOMNUL. Eu îl voi vindeca! 20 Dar cei răi sunt ca marea agitată, care nu se poate liniști și ale cărei valuri aruncă numai noroi și mâl. 21 Pentru cei răi nu este pace“, zice Dumnezeul meu.