Johannes 20 | Noua Traducere Românească

Învierea lui Isus

1 Dar în prima zi a săptămânii, Maria Magdalena a venit la mormânt dis‑de‑dimineață, când încă era întuneric, și a văzut că piatra fusese îndepărtată de la intrarea mormântului. 2 A alergat și a venit la Simon Petru și la celălalt ucenic, cel pe care‑l iubea Isus*, și le‑a zis: „L‑au luat pe Domnul din mormânt și nu știm unde L‑au pus!“ 3 Atunci Petru și celălalt ucenic au ieșit și s‑au dus la mormânt. 4 Cei doi alergau împreună, dar celălalt ucenic a alergat mai repede decât Petru și a ajuns primul la mormânt. 5 Când s‑a aplecat să se uite înăuntru, a văzut fâșiile de pânză întinse pe jos, dar n‑a intrat. 6 Simon Petru, care îl urma, a ajuns și el. A intrat în mormânt și a văzut fâșiile de pânză întinse pe jos, 7 dar ștergarul care fusese pe capul lui Isus nu era pus împreună cu fâșiile de pânză, ci era împăturit și așezat într‑un loc separat. 8 Atunci celălalt ucenic, care ajunsese primul la mormânt, a intrat și el, a văzut și a crezut. 9 (Căci încă nu înțeleseseră Scriptura, potrivit căreia El trebuia să învie dintre cei morți)*. 10 Apoi ucenicii s‑au întors acasă.

Isus i Se arată Mariei Magdalena

11 Maria însă stătea afară, lângă mormânt, și plângea. În timp ce plângea, s‑a aplecat să se uite în mormânt 12 și a văzut doi îngeri îmbrăcați în alb, șezând unul la cap și unul la picioare în locul unde fusese așezat trupul lui Isus. 13 Ei au întrebat‑o: – Femeie, de ce plângi? Ea le‑a răspuns: – Pentru că L‑au luat pe Domnul meu și nu știu unde L‑au pus! 14 După ce a spus acestea, s‑a întors și L‑a văzut pe Isus stând acolo, dar nu știa că este Isus. 15 Isus a întrebat‑o: – Femeie, de ce plângi? Pe cine cauți? Crezând că este grădinarul, ea I‑a zis: – Domnule, dacă Tu L‑ai luat, spune‑mi unde L‑ai pus, și eu Îl voi lua! 16 Isus i‑a zis: – Maria! Ea s‑a întors și I‑a zis în ebraică: – Rabuni*! (care înseamnă: „Învățătorule!“) 17 Isus i‑a zis: – Nu Mă ține, pentru că încă nu M‑am suit la Tatăl! Du‑te însă la frații Mei și spune‑le: „Mă sui la Tatăl Meu și Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu și Dumnezeul vostru.“ 18 Maria Magdalena s‑a dus și i‑a anunțat pe ucenici: „L‑am văzut pe Domnul!“ Și le‑a spus cuvintele pe care i le‑a zis Isus.

Isus li Se arată ucenicilor

19 În seara acelei zile, cea dintâi a săptămânii, în timp ce acolo unde se aflau ucenicii ușile erau încuiate de frica iudeilor, Isus a venit, a stat în mijlocul lor și le‑a zis: „Pace vouă!“ 20 Și zicând aceasta, le‑a arătat mâinile Sale și coasta Sa. Ucenicii s‑au bucurat când L‑au văzut pe Domnul. 21 Isus le‑a zis din nou: „Pace vouă! Așa cum M‑a trimis pe Mine Tatăl, așa vă trimit și Eu pe voi!“ 22 Și spunând aceasta, a suflat peste ei și le‑a zis: „Luați Duh Sfânt! 23 Celor ce le veți ierta păcatele, vor fi iertate, iar celor ce le veți ține, vor fi ținute.“ 24 Însă Toma, unul dintre cei doisprezece, cel numit „Didymos“*, nu era cu ei când a venit Isus. 25 Ceilalți ucenici i‑au zis: – L‑am văzut pe Domnul! Dar el le‑a zis: – Dacă nu văd semnul cuielor în mâinile Lui, dacă nu pun degetul meu în semnul cuielor și dacă nu pun mâna mea în coasta Lui, nicidecum nu voi crede!

Isus i Se arată lui Toma

26 După opt zile, ucenicii erau din nou înăuntru, iar Toma era cu ei. Pe când ușile erau încuiate, a venit Isus, a stat în mijlocul lor și le‑a zis: „Pace vouă!“ 27 Apoi i‑a zis lui Toma: – Adu‑ți degetul aici și privește‑Mi mâinile! Adu‑ți mâna și pune‑o în coasta Mea! Și nu fi necredincios, ci credincios! 28 Toma a răspuns și I‑a zis: – Domnul meu și Dumnezeul meu! 29 Isus i‑a zis: – Ai crezut pentru că M‑ai văzut? Fericiți sunt cei ce n‑au văzut și au crezut!

Scopul scrierii acestei cărți

30 Isus a mai făcut multe alte semne înaintea ucenicilor Săi, semne care nu sunt scrise în această carte. 31 Însă acestea au fost scrise pentru ca voi să ajungeți să credeți* că Isus este Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, și crezând, să aveți viață în Numele Lui.