Jeremia 20 | Noua Traducere Românească

Ieremia și Pașhur

1 Preotul Pașhur, fiul lui Imer, conducător peste Casa DOMNULUI, l‑a auzit pe Ieremia profețind aceste lucruri. 2 Și Pașhur l‑a lovit pe profetul Ieremia și l‑a pus în butucii care se aflau la Poarta de Sus a lui Beniamin, în Casa DOMNULUI. 3 Totuși, a doua zi, Pașhur l‑a scos pe Ieremia din butuci. Ieremia i‑a zis atunci: „DOMNUL nu te mai numește Pașhur, ci Magor-Misabib*, 4 căci așa vorbește DOMNUL: «Iată, te voi face să fii o teroare atât pentru tine, cât și pentru toți prietenii tăi. Aceștia vor cădea uciși de sabia dușmanilor lor și ochii tăi vor vedea lucrul acesta. Îi voi da, de asemenea, pe toți cei din Iuda în mâinile împăratului Babilonului, care‑i va duce captivi în Babilon și‑i va ucide cu sabia. 5 Toate bogățiile cetății acesteia, tot rodul muncii ei, tot ce are ea mai scump și toate bogățiile regilor lui Iuda le voi da în mâna dușmanilor lor. Aceștia le vor jefui, le vor lua și le vor duce în Babilon. 6 Chiar și tu, Pașhur, și toți cei ce locuiesc în casa ta veți merge în captivitate în Babilon. Acolo vei muri și acolo vei fi îngropat, tu și toți prietenii tăi, cărora le‑ai profețit minciuni.»“

Plângerea lui Ieremia

7 M‑ai amăgit, DOAMNE, iar eu m‑am lăsat amăgit. Ai fost mai tare decât mine și m‑ai învins. Sunt o pricină de râs toată ziua; fiecare își bate joc de mine. 8 Căci, ori de câte ori vorbesc, trebuie să strig, să proclam: „Violență și distrugere!“ Căci Cuvântul DOMNULUI îmi aduce dispreț și batjocură toată ziua. 9 Dacă mă gândesc să nu mai amintesc de El și să nu mai vorbesc în Numele Lui, iată că în inima mea este ceva ca un foc mistuitor, un foc închis în oasele mele.* Mă obosesc să‑l țin, dar nu pot. 10 Căci aud șușoteala multora, „Teroare din toate părțile! Învinuiți‑l! Haideți să‑l învinuim!“ Toți cei ce trăiau în pace cu mine pândesc acum să vadă dacă mă clatin: „Poate că se va lăsa amăgit; îl vom învinge și ne vom răzbuna pe el!“ 11 Dar DOMNUL este cu mine ca un viteaz groaznic! De aceea, cei ce mă urmăresc se vor poticni și nu vor învinge. Vor fi plini de rușine, căci nu vor reuși, plini de o rușine veșnică, care nu va fi uitată. 12 DOAMNE al Oștirilor, Care cercetezi pe cel drept, Care vezi rărunchii și inima, lasă‑mă să văd răzbunarea Ta asupra lor! Căci Ție mi‑am încredințat cauza. 13 Cântați DOMNULUI! Lăudați‑L pe DOMNUL, căci El a scăpat sufletul celui nevoiaș din mâna răufăcătorilor. 14 Blestemată să fie ziua în care m‑am născut! Ziua în care m‑a născut mama mea să nu fie binecuvântată! 15 Blestemat să fie omul care i‑a dat de veste tatălui meu, zicând: „Ți s‑a născut un copil, un fiu!“, umplându‑l de bucurie cu ea! 16 Omul acela să fie ca și cetățile pe care DOMNUL le‑a distrus fără milă! Să audă strigăt dimineața și strigăte de război la amiază! 17 Căci nu m‑a omorât în pântecul mamei, ca să‑mi fi fost ea mormântul și pântecul ei să mă fi păstrat pe vecie. 18 De ce am ieșit din pântec, ca să văd necaz și durere și să‑mi sfârșesc zilele în rușine?