Apostelgeschichte 3 | Noua Traducere Românească

Vindecarea ologului de la poarta Templului

1 Petru și Ioan se suiau împreună la Templu, la ceasul de rugăciune; era ceasul al nouălea*. 2 Un om olog încă din pântecul mamei lui era adus și așezat în fiecare zi la poarta Templului, cea numită „Frumoasă“, ca să ceară milostenie de la cei ce intrau în Templu*. 3 Când acesta i‑a văzut pe Petru și pe Ioan urmând să intre în Templu, a cerut de la ei milostenie. 4 Petru, ca și Ioan, s‑a uitat țintă la el și a zis: „Uită‑te la noi!“ 5 El i‑a privit cu atenție, așteptând să primească ceva de la ei. 6 Dar Petru i‑a zis: „Argint și aur n‑am, însă ceea ce am, îți dau: în Numele lui Isus Cristos nazarineanul, ridică‑te și umblă!“ 7 Și, apucându‑l de mâna dreaptă, l‑a ridicat. Deodată picioarele și gleznele i s‑au întărit, 8 a sărit în picioare și a început să umble. Apoi a intrat în Templu împreună cu ei și umbla, sărea și‑L lăuda pe Dumnezeu. 9 Tot poporul l‑a văzut umblând și lăudându‑L pe Dumnezeu. 10 Ei l‑au recunoscut ca fiind cel ce stătea și cerea milostenie la Poarta Frumoasă a Templului și s‑au umplut de uimire și de mirare pentru ceea ce i se întâmplase.

Petru vorbește mulțimii

11 În timp ce el mergea după Petru și Ioan, tot poporul, uimit, a alergat la ei în porticul numit „al lui Solomon“. 12 Văzând aceasta, Petru a zis poporului: „Bărbați israeliți, de ce sunteți uimiți de acest lucru și de ce vă uitați la noi de parcă prin propria noastră putere sau evlavie l‑am făcut să umble?! 13 Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov, Dumnezeul strămoșilor* noștri, L‑a proslăvit pe Robul* Său, Isus, pe Care voi L‑ați dat pe mâna lui Pilat* și v‑ați lepădat de El în prezența acestuia, măcar că el hotărâse să‑L elibereze. 14 Voi v‑ați lepădat de Cel Sfânt și Drept și ați cerut să vi se elibereze un ucigaș. 15 L‑ați omorât pe Prințul* vieții, pe Care Dumnezeu L‑a înviat dintre cei morți și ai Cărui martori suntem noi. 16 Pe baza credinței în Numele Lui, Însuși Numele Lui l‑a întărit pe omul acesta pe care‑l vedeți și cunoașteți. Și credința care este prin Isus i‑a dat această vindecare deplină înaintea voastră, a tuturor! 17 Acum, fraților, știu că ați făcut așa din neștiință, întocmai ca și conducătorii voștri. 18 Dar Dumnezeu a împlinit astfel ceea ce prevestise prin gura tuturor profeților, și anume: Cristosul Său urma să sufere. 19 Pocăiți‑vă deci și întoarceți‑vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se șteargă păcatele, 20 ca să vină astfel din prezența Domnului vremuri de înviorare* și El să‑L trimită pe Cel pe Care L‑a desemnat mai dinainte pentru voi, pe Cristos Isus, 21 pe Care cerul trebuie să‑L primească până la vremurile restaurării tuturor lucrurilor, așa cum a rostit Dumnezeu încă din vechime prin gura sfinților Săi profeți. 22 Căci Moise a zis: «Domnul, Dumnezeul vostru, vă va ridica dintre frații voștri un Profet asemenea mie. De El să ascultați în tot ce vă va spune! 23 Dacă cineva nu va asculta de Acel Profet, va fi nimicit din popor.»* 24 De asemenea, toți profeții, de la Samuel și până la toți ceilalți care au vorbit după el, au vestit zilele acestea. 25 Voi sunteți fiii profeților și ai legământului pe care l‑a încheiat Dumnezeu cu strămoșii voștri, când i‑a spus lui Avraam: «Prin sămânța ta* vor fi binecuvântate toate neamurile* pământului!»* 26 Când Dumnezeu L‑a ridicat pe Robul Său, L‑a trimis mai întâi la voi ca să vă binecuvânteze, întorcându‑vă pe fiecare de la nelegiuirile voastre.“