2.Mose 12 | Noua Traducere Românească

Mielul pascal și azimele

1 DOMNUL le‑a vorbit lui Moise și Aaron în țara Egiptului, zicând: 2 „Această lună va marca începutul lunilor; ea va fi pentru voi prima lună din an. 3 Vorbiți întregii comunități a lui Israel, zicând: «În ziua a zecea a acestei luni, să‑și ia un miel* pentru fiecare familie, un miel pentru fiecare casă. 4 Dacă o familie este prea mică pentru un miel, să‑l împartă cu vecinul lor cel mai apropiat, după numărul persoanelor, iar mielul să fie împărțit după cât mănâncă fiecare om. 5 Mielul vostru să fie fără meteahnă: un mascul de un an. Puteți lua un miel sau un ied. 6 Să aveți grijă de el până în ziua a paisprezecea a lunii, apoi întreaga adunare a comunității lui Israel să‑l înjunghie între cele două seri*. 7 Să ia din sânge și să‑l pună pe cei doi stâlpi și pe pragul de sus al ușilor caselor în care‑l vor mânca. 8 Să mănânce carnea în noaptea aceea; s‑o mănânce friptă la foc cu azime și cu ierburi amare. 9 Să nu mâncați nimic crud din el, nici fiert în apă, ci fript la foc – capul, picioarele și măruntaiele. 10 Să nu lăsați nimic din el până dimineață; orice va rămâne până dimineața să fie ars. 11 Să‑l mâncați astfel: să aveți coapsele încinse, sandalele în picioare și toiagul în mână. Să‑l mâncați în grabă căci este mielul de Paște al DOMNULUI. 12 Pentru că în noaptea aceea, Eu voi trece prin țara Egiptului și voi lovi orice întâi născut din țara Egiptului, atât al oamenilor, cât și al animalelor și îi voi judeca pe toți dumnezeii Egiptului. Eu sunt DOMNUL. 13 Sângele va fi un semn pentru voi pe casele în care vă aflați. Când voi vedea sângele, voi trece pe lângă voi și nu va fi nicio urgie asupra voastră ca să vă distrugă atunci când voi lovi țara Egiptului. 14 Această zi va fi pentru voi o zi de aducere-aminte: s‑o comemorați ca pe o sărbătoare pentru DOMNUL. S‑o comemorați de‑a lungul generațiilor voastre, ca pe o hotărâre veșnică. 15 Timp de șapte zile să mâncați azime. Chiar din prima zi să scoateți aluatul din casele voastre, pentru că oricine mănâncă pâine dospită din prima zi până în a șaptea zi va fi nimicit din Israel. 16 În prima zi să aveți o adunare sfântă. În ziua a șaptea să aveți, de asemenea, o adunare sfântă. Să nu faceți nicio lucrare atunci, în afară de mâncarea pe care o veți pregăti pentru fiecare persoană. 17 Să țineți Sărbătoarea Azimelor, pentru că în aceeași zi am scos oștirile voastre din țara Egiptului. Să țineți această zi de‑a lungul generațiilor voastre, ca pe o hotărâre veșnică. 18 În prima lună, din seara celei de‑a paisprezecea zi până în seara celei de‑a douăzeci și una zi, să mâncați azime. 19 Timp de șapte zile să nu fie aluat în casele voastre, pentru că oricine mănâncă ce este dospit va fi nimicit din comunitatea lui Israel, fie că este străin, fie că este băștinaș. 20 Să nu mâncați nimic dospit. Să mâncați azime în toate locuințele voastre.»“ 21 Moise i‑a chemat pe toți bătrânii lui Israel și le‑a zis: „Duceți‑vă și luați un miel pentru clanurile voastre și înjunghiați mielul de Paște. 22 Luați un mănunchi de isop, înmuiați‑l în sângele care este în vas și ungeți cu el pragul de sus și cei doi stâlpi ai ușii casei voastre. Nimeni să nu iasă în afara ușii casei lui până dimineața, 23 pentru că DOMNUL va trece să‑i lovească pe egipteni. Când va vedea sângele pe pragul de sus și pe cei doi stâlpi ai ușii, DOMNUL va trece pe lângă ușă și nu va da voie Nimicitorului* să intre în casele voastre ca să vă lovească. 24 Să țineți acest lucru ca pe o hotărâre veșnică pentru voi și pentru copiii voștri. 25 Când veți intra în țara pe care DOMNUL v‑o va da, așa cum a promis, să păziți această slujbă. 26 Când copiii voștri vă vor întreba: «Ce înseamnă această slujbă pentru voi?», 27 să le răspundeți: «Este jertfa de Paște în cinstea DOMNULUI, pentru că El a trecut pe lângă* casele fiilor lui Israel în Egipt, atunci când i‑a lovit pe egipteni și a eliberat familiile noastre.»“ Poporul s‑a plecat la pământ și s‑a închinat. 28 Apoi fiii lui Israel au plecat și au făcut așa cum DOMNUL le‑a poruncit lui Moise și Aaron; așa au făcut.

Moartea întâilor născuți și ieșirea din Egipt

29 La miezul nopții DOMNUL a lovit toți întâii născuți din țara Egiptului, de la întâiul născut al lui Faraon, care stătea pe tronul său, până la întâiul născut al prizonierului, care era în temniță, și întâiul născut al tuturor vitelor. 30 Când Faraon, slujitorii săi și toți egiptenii s‑au sculat noaptea, au fost mari țipete în Egipt, pentru că nu era casă unde să nu fie cineva mort. 31 Faraon i‑a chemat pe Moise și pe Aaron în timpul nopții și le‑a zis: „Ridicați‑vă! Ieșiți din mijlocul poporului meu, voi și fiii lui Israel. Plecați! Slujiți‑I DOMNULUI, așa cum ați zis. 32 Luați‑vă turmele și cirezile, așa cum ați cerut, plecați și binecuvântați‑mă.“ 33 Egiptenii zoreau poporul ca să‑l scoată cât mai repede afară din țară, căci își ziceau: „Vom muri cu toții!“ 34 Poporul și‑a luat aluatul înainte ca el să dospească, împreună cu vasele de frământat. Le‑au înfășurat în haine și le‑au pus pe umeri. 35 Fiii lui Israel au făcut așa cum le‑a spus Moise; au cerut egiptenilor lucruri de argint și de aur, precum și îmbrăcăminte. 36 DOMNUL a făcut ca poporul să găsească bunăvoință înaintea* egiptenilor și aceștia le‑au dat ce‑au cerut. Și astfel i‑au prădat pe egipteni. 37 Fiii lui Israel au călătorit pe jos, din Ramses spre Sucot. Ei erau în jur de șase sute de mii de bărbați care mergeau pe jos*, în afară de femei și copii. 38 De asemenea, o mulțime amestecată de oameni s‑a suit împreună cu ei, precum și foarte multe vite, atât turme, cât și cirezi. 39 Au făcut turte din aluatul nedospit pe care l‑au adus din Egipt. Aluatul nu era dospit, pentru că atunci când au fost alungați din Egipt n‑au putut să întârzie, și nici să‑și pregătească provizii. 40 Perioada de ședere a fiilor lui Israel în Egipt a fost de patru sute treizeci de ani. 41 La sfârșitul celor patru sute treizeci de ani, chiar în ziua aceea, toate oștirile DOMNULUI au ieșit din țara Egiptului. 42 Pentru că, în noaptea aceea, DOMNUL a vegheat să‑i scoată din țara Egiptului, toți fiii lui Israel, de‑a lungul generațiilor lor, trebuie să țină acea noapte de veghe în cinstea DOMNULUI.

Porunci privind Paștele

43 DOMNUL le‑a zis lui Moise și Aaron: „Aceasta este porunca cu privire la Paște: niciun străin să nu‑l mănânce, 44 dar orice rob cumpărat poate mânca din el după ce a fost circumcis. 45 Peregrinul și zilierul să nu mănânce din el. 46 Să fie mâncat într‑o singură casă. Să nu scoateți carnea afară din casă și să nu‑i zdrobiți niciunul din oase. 47 Paștele să fie ținut de întreaga comunitate a lui Israel. 48 Dacă vreun străin care locuiește la tine va dori să sărbătorească Paștele DOMNULUI, toți bărbații din familia lui să fie circumciși. Doar după aceea se poate apropia să sărbătorească. El va fi privit ca un băștinaș. Niciun necircumcis să nu mănânce. 49 Va fi o singură lege atât pentru băștinaș, cât și pentru străinul care locuiește în mijlocul vostru.“ 50 Toți fiii lui Israel au făcut așa cum DOMNUL le poruncise lui Moise și Aaron; așa au făcut. 51 În ziua aceea, DOMNUL i‑a scos pe fiii lui Israel din țara Egiptului, după oștirile lor.